Feriți-vă de o religie a senzațiilor
În vremea aceasta, în lucrarea lui Dumnezeu, avem nevoie de persoane spirituale — persoane care nu se abat de la principii, și care au o clară înțelegere a adevărului.
-295-
Am fost instruită că cei credincioși nu au nevoie de doctrine noi și închipuite. Ei n-au nevoie de presupuneri omenești. Ei au nevoie de mărturia celor care cunosc și trăiesc adevărul, de persoane care înțeleg și iau aminte la însărcinarea dată lui Timotei: “Propovăduiește Cuvântul; stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, își vor da învățători după poftele lor. Își vor întoarce urechea de la adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. Dar tu, fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist și împlinește-ți bine slujba.” (2 Timotei 4, 2-5.)
Pășiți fără șovăială, hotărâți, având picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii. Fiți siguri că religia curată și neîntinată nu este o religie a senzaționalului. Dumnezeu nu a dat nimănui sarcina să încurajeze vreo dorință după doctrine și teorii speculative. Frații mei, țineți predicarea voastră departe de asemenea lucruri. Nu le îngăduiți să pătrundă în experiența voastră. Activitatea voastră să nu fie mânjită de ele.
O avertizare împotriva învățăturii false
O avertizare împotriva învățăturii false se găsește în epistola lui Pavel către Coloseni. Apostolul afirmă că inimile credincioșilor trebuie să fie unite în dragoste, ca “să capete toate bogățiile plinătății de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei”. “Spun lucrul acesta”, continuă el, “pentru ca nimeni să nu vă înșele prin vorbiri amăgitoare. După cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care v-au fost date, și sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu. Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos. Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveți totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri.” (Coloseni 2, 2-10.)
-296-
Sunt îndemnată să spun poporului nostru: Să-L urmăm pe Hristos. Nu uitați că El trebuie să fie modelul nostru în toate lucrurile. Să dăm la o parte, fără teamă, ideile care nu se găsesc în învățătura Sa. Mă adresez predicatorilor noștri să se asigure că picioarele lor stau pe platforma adevărului veșnic. Feriți-vă să vă lăsați conduși de impuls, denumindu-l Duhul Sfânt. Unii sunt în primejdie în această privință. Le atrag atenția să fie tari în credință, în stare să răspundă oricui le cere socoteală de nădejdea care este în ei.
Abaterea minților de la adevărul prezent
Vrăjmașul caută să abată mințile fraților și surorilor noastre de la lucrarea pregătirii unui popor care să stea în aceste zile din urmă. Sofismele lui urmăresc să abată mințile de la primejdiile și datoriile acestui timp. Ei nu dau nici o prețuire luminii pe care Hristos a venit din cer să i-o dea lui Ioan, pentru poporul Său. Ei învață că scenele de dinaintea noastră nu sunt destul de importante spre a le da o atenție deosebită. Ei fac fără efect adevărul de origine cerească și jefuiesc poporul lui Dumnezeu de experiența sa din trecut, dându-i în schimb o știință falsă.
“Așa vorbește Domnul: ‘Stați în drumuri, uitați-vă, și întrebați care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună; umblați pe ea.’” (Ieremia 6, 16.) Nimeni să nu caute să înlăture temeliile credinței noastre — temelii care au fost puse la începutul lucrării noastre, prin cercetare cu rugăciune a Cuvântului și prin descoperire. Pe aceste temelii am clădit noi de cincizeci de ani încoace. Oamenii își pot închipui că au găsit o cale nouă și că pot pune o temelie mai puternică decât cea care a fost pusă. Însă aceasta este o mare amăgire. O altă temelie decât cea pusă nu poate fi așezată de nici un om.
-297-
În trecut, mulți s-au apucat să clădească o nouă credință, să statornicească principii noi. Însă cât a dăinuit clădirea lor? A căzut degrabă, căci nu era întemeiată pe Stâncă.
Primii ucenici n-au avut ei oare de întâmpinat zisele oamenilor? N-au ascultat ei învățăturile false și apoi, după toate, au stat tari și au zis: “Nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă”? (1 Corinteni 3, 11.) Deci, noi trebuie să ne păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început. Cuvinte puternice au fost trimise de Dumnezeu și de Hristos acestui popor, scoțându-l din lume, punct cu punct, la lumina cea clară a adevărului prezent. Cu buze atinse cu focul sfânt, servii lui Dumnezeu au vestit solia. Declarația divină și-a pus sigiliul pe temeinicia adevărului vestit.
O reînnoire a mărturiei credincioase
Domnul cheamă la o reînnoire a credincioasei mărturii date în anii trecuți. El cheamă la o reînnoire a vieții spirituale. Forțele spirituale ale poporului Său au stat multă vreme amorțite, însă trebuie să aibă loc o înviere din moartea aparentă.
Prin rugăciune și mărturisirea păcatului, noi trebuie să netezim calea Regelui. Făcând aceasta, puterea Spiritului va veni asupra noastră. Avem nevoie de forța Zilei Cincizecimii. Aceasta va veni; căci Domnul a făgăduit să trimită Spiritul Său ca o putere atotbiruitoare.
-298-
În față stau vremuri primejdioase. Fiecare ins care cunoaște adevărul trebuie să se trezească și să se aducă pe sine, să-și aducă suflet, trup și spirit în ascultare de Dumnezeu. Vrăjmașul e pe urmele noastre. Trebuie să fim nespus de treji, în gardă față de el. Trebuie să îmbrăcăm toată armătura lui Dumnezeu. Trebuie să urmărim îndrumările date prin Spiritul Profeției. Trebuie să iubim și să ascultăm adevărul pentru acest timp. Acesta ne va feri să primim marile amăgiri. Dumnezeu ne-a vorbit prin Cuvântul Său. El ne-a vorbit prin mărturiile pentru Comunitate și prin cărțile care au ajutat să lămurească actuala noastră datorie, cum și poziția pe care trebuie să o ocupăm acum. Avertizările date, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, trebuie luate în seamă. Ce scuză putem aduce dacă le desconsiderăm?
Îi îndemn pe cei care lucrează pentru Dumnezeu să nu primească minciuna în locul adevărului. Nici argumentarea omenească să nu fie pusă acolo unde ar trebui să se găsească adevărul divin și sfințitor. Hristos așteaptă să aprindă credința și iubirea în inimile celor ai Săi. Teoriile rătăcite să nu primească încurajare din partea celor care ar trebui să stea neclintiți pe platforma adevărului veșnic. Dumnezeu ne cheamă să ținem tare la principiile fundamentale, care sunt întemeiate pe o autoritate neîndoielnică.
Căutați iubirea dintâi
În inimile multora dintre cei care sunt de mult în adevăr a pătruns un spirit aspru și critic. Ei sunt tăioși, gata să judece, găsitori de greșeli. Ei s-au cățărat pe scaunul de judecată, ca să rostească osânda asupra celor care nu se potrivesc ideilor lor. Dumnezeu îi cheamă să se dea jos și să se plece înaintea Lui în pocăință, mărturisindu-și păcatele. El le spune: “Ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ți dar aminte de unde ai căzut; pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești.” (Apocalipsa 2, 4.5.) Ei se luptă pentru locul de frunte și, prin cuvintele și faptele lor, îndurerează multe inimi.
-299-
Îmi ridic avertizarea împotriva acestui spirit și împotriva falsei religii a sentimentalismului, care este tot atât de primejdioasă. Luați aminte, frați și surori! Cine este conducătorul vostru — Hristos sau îngerul căzut din cer? Cercetați-vă și aflați dacă stați în credință cum se cuvine!