Nesocotirea responsabilităților date de Dumnezeu
Nu ne-a dat Dumnezeu o lucrare de făcut? Nu ne-a îndemnat El să mergem printre influențele împotrivitoare și să-i întoarcem pe oameni de la rătăcire la adevăr? Pentru ce aceia care s-au adunat în marile adunări din Battle Creek nu au pus în practică adevărul pe care l-au auzit? Dacă ar fi răspândit lumina pe care au primit-o, ce transformare de caracter s-ar fi văzut! Pentru fiecare har împărțit, Dumnezeu ar fi dat har. Ei n-au apreciat așa cum s-ar fi cuvenit lucrarea ce li s-a încredințat, căci altminteri ar fi mers în locurile întunecate ale pământului, pentru a răspândi lumina. Ei ar fi dus lumii solia neprihănirii prin credință și propria lor lumină s-ar fi făcut mai clară și tot mai clară, deoarece Dumnezeu ar fi lucrat prin ei. Mulți au coborât în mormânt cuprinși de rătăcire, deoarece aceia care cunoșteau adevărul nu au transmis cunoștințele prețioase pe care le primiseră. Dacă lumina care a strălucit cu atâta îmbelșugare în Battle Creek ar fi fost răspândită, mulți ar fi fost ridicați, spre a deveni împreună lucrători cu Dumnezeu.
O, dacă frații și surorile noastre ar aprecia adevărul cum se cuvine! O, dacă ar fi sfințiți prin el! O, dacă și-ar da seama că asupra lor zace răspunderea de a le face cunoscut și altora adevărul acesta! Dar ei nu simt importanța trăirii adevărului, a împlinirii cuvintelor lui Hristos! Mulți sunt încrezuți. Ei nu sunt plini de duhul misionar, care ar trebui să-i însuflețească pe ucenicii lui Hristos. Dacă ar ști ce înseamnă chinul sufletesc pentru alții, îngeri de la Dumnezeu ar lucra prin ei pentru a transmite cunoașterea adevărului. Ei ar cunoaște adevărul, iar adevărul i-ar face liberi. Nu s-ar mai cheltui atât pentru a adăuga clădire lângă clădire într-un singur loc, ci banii ar fi folosiți pentru a începe lucrarea în câmpuri noi, pentru a înfige stindardul adevărului în localități care încă n-au fost lucrate. Principiile înălțătoare, purificatoare și înnobilatoare ale cerului ar fi introduse în societate și ar lucra ca aluatul.
-152-
Citat dintr-o scrisoare din 1899, scrisă din Cooranbong, N. S. W. Este planul lui Dumnezeu ca acele câmpuri care au dotări mai îmbelșugate să-și împartă avantajele cu câmpurile mai lipsite. Principiul acesta trebuie să fie totdeauna urmat în toate instituțiile noastre. Dumnezeu cere să se facă mai puține planuri de construire în locurile în care lucrarea este deja întemeiată și mijloacele să fie trimise în câmpuri unde, din lipsă de dotări, lucrătorii sunt foarte dezavantajați.
-153-
Scopul lui Dumnezeu pentru instituțiile Sale
Newtown, Tasmania,
1 decembrie 1895
Directorului medical al unui mare sanatoriu
Iubite frate,
Fiecare instituție care poartă numele adventiștilor de ziua a șaptea trebuie să fie față de lume ceea ce a fost Iosif în Egipt și ceea ce au fost Daniel și colegii săi în Babilon. În providența lui Dumnezeu bărbații aceștia au fost luați robi, pentru ca să poată duce neamurilor păgâne cunoștința adevăratului Dumnezeu. Trebuia ca ei să fie reprezentanții lui Dumnezeu în lumea noastră. Trebuia ca ei să nu facă compromis cu națiunile idolatre, cu care erau aduși în contact, ci să rămână loiali credinței lor, purtând ca o onoare specială numele de adoratori ai Dumnezeului care a creat cerurile și pământul. Tinerii aceștia au rămas tari la principii. Ei au trăit în strânsă legătură cu Dumnezeu, onorându-L în toate căile lor, iar El i-a onorat la rândul Său. El a fost înțelepciunea lor. El le-a dat știință și pricepere.
Astăzi, rămășița poporului lui Dumnezeu trebuie să glorifice Numele Lui, proclamând ultima solie de avertizare, ultima invitație la masa de nuntă a Mielului. Singura cale pe care cei ce alcătuiesc rămășița pot împlini așteptările lui Dumnezeu este de a fi reprezentanți ai adevărului pentru acest timp.
Domnul a lucrat prin instrumente omenești la împlinirea profețiilor. El a făcut ca adevărul sacru și veșnic să apară lămurit în mijlocul ereziilor și înșelăciunilor despre care Hristos a spus că vor exista în zilele de pe urmă.
Iubite frate, acolo unde ești situat poți fi un reprezentant al adevărului prezent. Ține-te aproape de Marele Învățător. Te-am văzut ținând stindardul pe care sunt scrise cuvintele: “Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.” (Apocalipsa 14, 12.) Mai mulți bărbați, dintre care unii de care ești legat la sanatoriu, îți prezentau un steag pe care era o altă inscripție. Tu lăsai steagul adventiștilor de ziua a șaptea și întindeai mâna să apuci steagul ce ți se prezenta. Cineva, cu mare demnitate s-a apropiat de tine și a spus cu adâncă seriozitate:
-154-
“Cinstea aceasta este dar pentru voi care ați crezut! Dar pentru cei necredincioși, ‘piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului’ și ‘o piatră de poticnire, și o stâncă de cădere’. Ei se lovesc de ea pentru că n-au crezut Cuvântul, și la aceasta sunt rânduiți. Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” (1 Petru 2, 7-9.) Atunci mâna ta a apucat cu putere adevăratul steag și s-au rostit aceste cuvinte încurajatoare: “‘Să ne bucurăm, să ne veselim și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor și curat.’ — Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților.” (Apocalipsa 19, 7.8.)
Am fost instruită să spun că tu și colaboratorii tăi ați fost în primejdie de a ascunde principiile credinței noastre, pentru a avea o clientelă mai numeroasă. Fiecare gest, cât de mic, făcut în direcția aceasta, în loc de a extinde influența adevărului, va împiedica înaintarea lui.
Tu și asociații tăi din lucrarea sanatoriului aveți nevoie fără încetare de un pilot, altminteri veți naufragia. Tu în mod sigur trebuie să-ți înțelegi primejdia. Satana face toate eforturile ca să te abată pe cărări străine. Dumnezeu te-a întărit. Tu trebuie să fii sfințit prin adevăr, pentru ca alipirea ta statornică la principii să fie clară pentru toți. Cu cât mai deplin se sprijină sufletul tău pe Dumnezeu și cu cât mai deplin îți pui încrederea în El, cu atât vei fi mai flămând după pâinea vieții.
-155-
Dumnezeu trebuie să fie recunoscut și onorat de cei care se numesc adventiști de ziua a șaptea. În trecut, spre onoarea lui Dumnezeu, adevărul a fost proclamat cu putere convingătoare de către medicii și personalul ajutător din sanatoriile noastre. Dumnezeu nu va accepta mai puțin de la tine, ci așteaptă mai mult. Tu și asociații tăi trebuie să lucrați înainte în credință și fermitate, pentru a preveni declinul și a asigura progresul. Nu trebuie să aibă loc o îngustare și o coborâre a lucrării voastre și nu trebuie să fie ascunse principiile adevărului; trebuie să fie o lărgire a bazei de operațiuni. Trebuie să se înființeze multe instituții în multe locuri. E nevoie de mai mult zel, mai multă credință, mai multă influență și de lucrători mai activi și mai vioi.
Aduceți-vă aminte că voi lucrați pentru azi și pentru veșnicie. Îngeri cerești sunt însărcinați să conlucreze cu eforturile voastre la câștigarea de suflete. Ar trebui să se facă eforturi mai zeloase pentru stabilirea adevărului în diferite localități. Și nu trebuie să fie vreo acoperire a nici uneia dintre fazele soliei. Adevărul prezent trebuie dat sufletelor gata să piară. Aceia care ascund adevărul în vreun fel oarecare Îl dezonorează pe Dumnezeu. Pe hainele lor va fi sângele sufletelor.
Scopul lui Dumnezeu cu privire la Sanatoriu
Sanatoriul din Battle Creek este un întins câmp misionar. Dumnezeu a îndemnat suflete să caute în instituția aceasta alinare pentru suferințele fizice. El cere ca tot ce e în legătură cu acesta să fie de așa fel, încât El să poată aproba.
El este mulțumit să se construiască o capelă a sanatoriului, pentru ca aceia care vizitează instituția să poată avea ocazia de a auzi personal adevărul, așa cum este el în Isus. Lor trebuie să le fie prezentată Evanghelia cea prețioasă, nu într-un stil slab, diluat, ci în accente puternice, calde. Atunci când se arată că evlavia este necesară pentru mântuire, particularitățile credinței noastre vor ieși la iveală, deosebindu-ne de lume. Dar nu trebuie să se îndrepte tirade împotriva doctrinelor susținute de alții. În legătura noastră cu persoane din lume, noi trebuie să ne recomandăm credința, trăind cu toată modestia principiile creștinismului.