Ce ar fi putut să fie
St. Helena, California,
5 ianuarie 1903
Către Comunitatea din Battle Creek
Într-o zi, la amiază, scriam cu privire la lucrarea ce s-ar fi putut face la ultima Conferință Generală, dacă oamenii din locuri de răspundere ar fi urmat voia și calea lui Dumnezeu. Aceia care au avut o mare lumină n-au mers în lumină. Adunarea s-a încheiat și ruptura nu s-a făcut. Oamenii nu s-au smerit înaintea Domnului, așa cum ar fi trebuit să o facă, și Duhul Sfânt nu a fost revărsat.
Scrisesem până aici când mi-am pierdut cunoștința și se făcea ca și cum aș fi fost martoră la o scenă ce se petrecea în Battle Creek.
Eram adunați în auditoriul Tabernacolului. S-a înălțat o rugăciune, s-a cântat un imn, și din nou s-a înălțat o rugăciune. Se adresa lui Dumnezeu cea mai călduroasă cerere. Adunarea se caracteriza prin prezența Duhului Sfânt. Lucrul se adâncea tot mai mult și unii dintre cei prezenți plângeau în hohote.
Cineva s-a ridicat din locul unde era plecat și a spus că înainte avusese neînțelegeri cu anumite persoane și că nu simțise iubire pentru ele, dar că acum se vedea așa cum era. Cu multă solemnitate, el a repetat solia către biserica din Laodicea: “Pentru că zici: ‘Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic.’ În îngâmfarea mea mă simțeam chiar așa, a spus el. ‘Și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac orb și gol.’ Acum văd că aceasta este starea mea. Ochii mei sunt deschiși. Duhul meu a fost aspru și nedrept. M-am socotit neprihănit, dar inima mea este zdrobită și simt nevoia sfatului prețios al Aceluia care m-a cercetat până în străfundurile inimii mele. O, cât de îndurătoare, miloase și iubitoare sunt cuvintele acestea: ‘Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești și haine albe, ca să te îmbraci cu ele, și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doftorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi’.” (Apocalipsa 3, 17.18.) Vorbitorul s-a întors către cei care se rugaseră și a spus: “Avem ceva de făcut. Trebuie să ne mărturisim păcatele și să ne umilim inima înaintea lui Dumnezeu.” El a făcut mărturisiri dintr-o inimă zdrobită și apoi a pășit spre diferiți frați, unul după altul, și le-a întins mâna, cerându-le iertare. Aceia cărora li se adresa se ridicau repede în picioare, mărturisindu-și greșelile și cerând iertare, și cădeau unul pe gâtul celuilalt, plângând. Spiritul mărturisirii se întindea prin toată adunarea. Era ca în Ziua Cincizecimii. Se cântau laude lui Dumnezeu și lucrarea aceasta s-a făcut până târziu în noapte, până spre dimineață.
-105-
Cuvintele următoare erau deseori repetate, cu claritate: “Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, și pocăiește-te! Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la El, voi cina cu el, și el cu Mine.” (Apocalipsa 3, 19.20.) Nimeni nu părea că e prea mândru pentru a face mărturisiri cu o inimă zdrobită, iar cei care stăteau în fruntea acestei lucrări erau cei cu influență, dar care mai înainte nu avuseseră curaj să-și mărturisească păcatele.
Era o bucurie ce nu se mai simțise niciodată în Tabernacol. Apoi, m-am trezit din starea mea de inconștiență și, pentru un timp, nu am putut să-mi dau seama unde mă aflam. Încă aveam tocul în mână. Mi se spuneau cuvintele: “Așa ar fi putut să fie. Domnul aștepta să facă toate acestea pentru poporul Său. Tot cerul aștepta să-și reverse îndurarea”. M-am gândit ce ar fi putut să fie, dacă la ultima adunare a Conferinței Generale s-ar fi făcut o lucrare deplină; și asupra mea s-a abătut o agonie a dezamăgirii când mi-am dat seama că scena la care fusesem martoră nu era reală.
-106-
Calea lui Dumnezeu este totdeauna calea cea dreaptă și înțeleaptă. Ea aduce totdeauna onoare Numelui Lui. Unica siguranță a omului împotriva unor procedee aspre și ambițioase este de a-și păstra inima în armonie cu Isus Hristos. Înțelepciunea omului nu e vrednică de a i se acorda încredere. Omul este capricios, plin de apreciere de sine, de mândrie și de egoism. Lucrătorii care fac slujba lui Dumnezeu trebuie să se încreadă cu totul în Domnul. Atunci conducătorii vor arăta că sunt dispuși să fie conduși nu de înțelepciunea omenească, care este tot atât de nevrednică de a te încrede în ea cum e o trestie frântă, ci de înțelepciunea Domnului, care a zis: “Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc.” (Iacov 1, 5.6.)
-107-
Uitarea
Pe toți aceia care spun că sunt copii ai lui Dumnezeu, i-aș invita să cerceteze istoria izraeliților, așa cum este raportată în Psalmii 105, 106 și 107. Studiind cu grijă pasajele acestea, vom putea să apreciem mai deplin bunătatea, mila și iubirea lui Dumnezeu.
Psalmii 105 — Un imn despre țara Făgăduită
Lăudați pe Domnul, chemați Numele Lui! Faceți cunoscut printre popoare isprăvile Lui! Cântați, cântați în cinstea Lui! Vorbiți despre toate minunile Lui! Făliți-vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul! Alergați la Domnul și la sprijinul Lui. Căutați necurmat Fața Lui!
Aduceți-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut, De minunile și de judecățile rostite de gura Lui, Sămânță a robului Său Avraam, Copii ai lui Iacov, aleșii Săi! Domnul este Dumnezeul nostru: Judecățile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pământul. El Își aduce aminte totdeauna de legământul Lui, De făgăduințele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om, De legământul pe care l-a încheiat cu Avraam, și de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac; El l-a făcut lege pentru Iacov, Legământ veșnic pentru Israel, Zicând: “Ție îți voi da țara Canaanului ca moștenire,” Care v-a căzut la sorț. Pe atunci ei erau puțini la număr, Foarte puțini la număr, și străini în țară; Mergeau de la un neam la altul, și de la o împărăție la un alt popor; Dar n-a dat voie nimănui să-i asuprească, și a pedepsit împărați din pricina lor. “Nu vă atingeți de unșii Mei — a zis El și nu faceți rău proorocilor Mei!” A chemat foametea asupra țării, și a tăiat orice mijloc de trai. Le-a trimes înainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob. I-au strâns picioarele în lanțuri, L-au pus în fiare, Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, și până l-a încercat Cuvântul Domnului. Atunci împăratul a trimes să-i scoată lanțurile, și stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit. L-a pus domn peste casa lui, și dregătorul tuturor averilor lui, Ca să lege după plac pe domnitorii lui și să învețe pe bătrânii lui înțelepciunea. Atunci Israel a venit în Egipt, și Iacov a locuit în țara lui Ham. Domnul a înmulțit poporul Său foarte mult, și l-a făcut mai puternic decât protivnicii lui.
-108-
Acestora le-a schimbat inima până acolo că au urât pe poporul Lui, și s-au purtat mișelește cu robii Săi. A trimes pe robul Său Moise, și pe Aaron pe care-l alesese. Prin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în mijlocul lor. Au făcut minuni în țara lui Ham. A trimes întuneric și a adus negura. Ca să nu fie neascultători la Cuvântul Lui. Le-a prefăcut apele în sânge, și a făcut să le piară toți peștii. Țara lor a forfotit de broaște Până în odăile împăraților lor. El a zis, și au venit muște otrăvitoare, Păduchi pe tot ținutul lor. În loc de ploaie le-a dat grindină și flăcări de foc în țara lor. Le-a bătut viile și smochinii, și a sfărâmat copacii din ținutul lor. El a zis, și au venit lăcuste, Lăcuste fără număr, Care au mâncat toată iarba din țară și au mistuit roadele de pe câmpiile lor. A lovit pe toți întâii născuți din țara lor, Toată pârga puterii lor.
A scos pe poporul Său cu argint și cu aur, și nici unul n-a șovăit dintre semințiile Lui. Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor, Căci îi apucase groaza de ei. A întins un nor, ca să-i acopere. și focul ca să lumineze noaptea. La cererea lor, a trimis prepelițe, și i-a săturat cu pâine din cer. A deschis stânca, și au curs ape, Care s-au vărsat ca un râu în locurile uscate.
-109-
Căci și-a adus aminte de Cuvântul Lui cel sfânt, și de robul Său Avraam. A scos pe poporul Său cu veselie, Pe aleșii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie. Le-a dat pământurile neamurilor, și au pus stăpânire pe rodul muncii popoarelor, Ca să păzească poruncile Lui, și să țină legile Lui. Lăudați pe Domnul