Lucrând împotriva Duhului Sfânt
Îi îndemn pe elevii din școlile noastre să fie cumpătați. Frivolitatea tineretului nu e plăcută lui Dumnezeu. Sporturile și jocurile lor deschid ușa pentru un potop de ispite. Capacitățile voastre intelectuale, sunt o înzestrare de la Dumnezeu și n-ar trebui să îngăduiți ca gândurile voastre să fie ieftine și de rând. Un caracter format în armonie cu preceptele Cuvântului lui Dumnezeu va da pe față principii statornice și aspirații curate și nobile. Când Duhul Sfânt conlucrează cu puterile minții omenești, rezultatele sigure sunt imbolduri înalte și sfinte.
Dumnezeu vede ceea ce ochii orbi ai educatorilor nu pot să discearnă, și anume că imoralitatea de orice fel și de orice treaptă caută să predomine, lucrând împotriva manifestărilor puterii Duhului Sfânt. Un limbaj vulgar și idei ieftine, stricate, sunt țesute în structura caracterului.
-66-
Întâlniri, urmărind plăceri frivole și lumești, adunări pentru mâncat, băut și cântat sunt însuflețite de un duh care e de jos. Ele sunt o închinare adusă Satanei. Manifestările în întrecerile cicliste sunt o ofensă pentru Dumnezeu. Mânia Lui este aprinsă împotriva celor care fac astfel de lucruri. În astfel de plăceri, mintea este îndobitocită, chiar ca prin folosirea de băuturi alcoolice. Se deschide ușa pentru asocieri vulgare. Gândurile, lăsate să alerge pe căi joase, pervertesc în curând toate puterile ființei. Ca și Israelul de pe vremuri, iubitorii de plăceri mănâncă și beau și se scoală să joace. Se văd aici veselie și chef, râsete și voie bună. În toate acestea, tineretul urmează exemplul autorilor cărților puse în mâna lor pentru studiu. Răul cel mai mare dintre toate este efectul permanent pe care aceste lucruri îl au asupra caracterului.
Cei care conduc aceste lucruri aduc asupra lucrării o pată ce nu se poate șterge ușor. Ei își rănesc propriile lor suflete și vor purta toată viața cicatricele. Săvârșitorul de rele poate că își vede păcatele și se pocăiește; poate că Dumnezeu îl va ierta pe vinovat, dar puterile de discernământ, care ar fi trebuit păstrate pururea agere și sensibile, pentru a putea face deosebire între cele sacre și cele de rând, sunt în mare parte distruse. Prea adesea, planuri și imaginații omenești sunt primite ca fiind divine. Unele suflete vor lucra în orbie și nesimțire, gata de a cultiva sentimente ieftine, de rând și chiar infidele, în timp ce se ridică împotriva demonstrațiilor Duhului Sfânt.
Îndepărtarea de calea cea dreaptă
Cooranbong, N. S. W.,
12 ianuarie 1898
Mă bucur că Domnul, în îndurarea Lui, cercetează din nou biserica. Inima mea tremură când mă gândesc la multele dăți când a venit înăuntru, iar Duhul Său Sfânt a lucrat în biserică; dar, după ce efectul imediat a trecut, îndurătoarele lucrări ale lui Dumnezeu au fost date uitării. Mândrie și nepăsare spirituală e ceea ce s-a scris în cărțile din ceruri. Aceia care au fost cercetați de bogăția milei și îndurării a lui Dumnezeu L-au dezonorat pe Răscumpărătorul prin necredința lor….
-67-
Mântuitorul v-a vizitat adesea în Battle Creek. Tot atât de adevărat cum a mers pe ulițele Ierusalimului, dorind să sufle suflul vieții spirituale în inima celor descurajați și gata să moară, a venit și la voi. Orașele care au fost atât de mult binecuvântate prin prezența, iertarea și darurile Lui de vindecare, L-au lepădat; și o dovadă tot atât de mare, ba încă și mai mare, de iubire neprețuită, a fost dată în Battle Creek. N-a încărcat Hristos biserica Lui cu beneficii și binecuvântări? Nu i-a trimis El pe solii Săi cu solii de iertare și de neprihănire, pentru a fi date în dar celor care le primesc?
Ierusalimul este o preînchipuire a ceea ce va fi biserica, dacă refuză să primească și să umble în lumina pe care i-a dat-o Dumnezeu. Ierusalimul a fost favorizat de Dumnezeu ca depozitar al adevărurilor sfinte. Dar locuitorii lui au sucit adevărul și au disprețuit toate stăruințele și avertizările. Ei n-au vrut să respecte sfaturile Lui. Curțile Templului au fost mânjite de mărfuri și jaf. Erau cultivate egoismul și iubirea de Mamona, invidia și cearta. Fiecare umbla după câștig din bănuțul său. Domnul Hristos S-a depărtat de ei, zicând: “Ierusalime, Ierusalime, cum să te părăsesc? De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi, cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut!” (Matei 23, 37.)
De aceea Hristos e întristat și plânge din cauza comunităților noastre, din cauza instituțiilor noastre de învățământ, care nu au ajuns să corespundă cerințelor lui Dumnezeu. El vine să facă cercetări în Battle Creek, care a pornit pe același drum ca Ierusalimul. Casa de editură a ajuns ca un altar spurcat, un loc de negoț și de trafic profan. A ajuns un loc unde se practică nedreptatea și frauda, unde au ajuns să domine egoismul, răutatea, invidia și supărarea. Cu toate acestea, oamenii care au fost mânați la lucrarea aceasta, pe bază de principii greșite, sunt în aparență inconștienți de felul lor rău de purtare. Când li se adresează avertizări și îndemnuri, ei zic: “Nu vorbește ea în pilde?” Cuvintele de avertizare și reproș au fost tratate ca povești imaginare.
-68-
Când a privit de pe culmea Muntelui Măslinilor, Domnul Hristos a văzut că starea aceasta de lucruri exista în fiecare biserică. Avertizările se revarsă către toți cei care umblă pe calea locuitorilor Ierusalimului, care avusese atâta lumină. Oamenii aceștia ne stau înainte ca avertizare. Lepădând avertismentele lui Dumnezeu în aceste timpuri ale noastre, oamenii repetă păcatul Ierusalimului. Domnul vede ceea ce omul nu vede și nu va vedea — rezultatul tuturor planurilor omenești la Battle Creek. El a făcut tot ce putea face Dumnezeu. El a făcut să fulgere lumina pe dinaintea ochilor poporului, pentru ca păcatele lui să nu ajungă la hotarul de unde nu se mai poate simți căința. Dar, printr-un lung șir de abateri de la dreptate și de la principiile neprihănirii, oamenii s-au așezat într-o situație de unde lumina și adevărul, dreptatea și îndurarea nu mai pot fi văzute. Purtarea aceasta a ajuns să devină o parte din însăși natura lor.
Îi invit pe toți aceia care s-au unit într-un fel de purtare care este greșită ca principii, să facă o reformă hotărâtă și după aceea să umble smeriți cu Dumnezeu….
Acestea nu sunt povești închipuite, ci adevăr curat. Întreb din nou: De care parte stați? “Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El; iar dacă este Baal, mergeți după Baal!” (1 Împărați 18, 21.)