O chemare la slujire
Dumnezeu cheamă lucrători. Lucrarea are nevoie de oameni care s-au format singuri, care, așezându-se în mâinile Domnului ca învățăcei umili, s-au dovedit a fi împreună lucrători cu El. Aceștia sunt oamenii necesari în lucrarea de pastorație și în lucrarea de educație școlară. Aceia care s-au dovedit a fi oameni, să înainteze și să facă ceea ce pot în slujba Domnului. Să
-281-
pășească în rândul lucrătorilor și, prin eforturi răbdătoare și continue, să-și dovedească valoarea. În apă, și nu pe uscat, învățăm să înotăm. Să ocupe cu credincioșie locul la care sunt chemați, pentru a ajunge în stare să poarte răspunderi și mai înalte. Dumnezeu dă tuturor prilejul să se desăvârșească în serviciul Lui.
Acela care îmbracă armura pentru a lupta lupta cea bună va câștiga o capacitate tot mai mare când se străduiește să-și desăvârșească cunoașterea de Dumnezeu, lucrând în armonie cu planul pe care l-a făcut Dumnezeu pentru dezvoltarea perfectă a puterilor spirituale, mintale și fizice.
Tineri și tinere, strângeți-vă o comoară de cunoștințe. Nu așteptați până când o examinare omenească vă declară competenți pentru lucrare, ci mergeți la drumuri și la garduri și începeți să lucrați pentru Dumnezeu. Folosiți înțelepțește cunoștințele pe care le aveți. Folosiți cu credincioșie priceperea pe care o aveți, împărțind cu generozitate lumina pe care v-o dă Dumnezeu. Studiați cum ați putea da mai bine altora pace, lumină și adevăr, cum și multe alte binecuvântări bogate ale cerului. Prosperați mereu. Stăruiți să ajungeți mai sus și tot mai sus. Ceea ce valorează acum este capacitatea de a pune la lucru puterile minții și ale trupului, fără încetare, având în vedere realitățile veșnice. Căutați cu cea mai mare râvnă pe Domnul, cu scopul de a deveni tot mai nobili și tot mai cultivați spiritual. Atunci veți avea diploma cea mai distinsă pe care o poate avea cineva — aprobarea lui Dumnezeu.
Oricât de mari sau de mici ar fi talanții voștri, amintiți-vă că ceea ce aveți este al vostru numai ca un lucru dat spre folosință. În felul acesta Dumnezeu vă pune la încercare, dându-vă ocazie de a vă dovedi sinceri și credincioși. Lui Îi datorați toate capacitățile voastre. Lui îi aparțin puterile trupului, minții și sufletului vostru și pentru El trebuie să fie folosite aceste puteri. Timpul, influența, capacitățile și iscusința voastră, totul trebuie să fie pus în contul Aceluia care dă totul. Acela își folosește cel mai bine darurile, care caută prin eforturi stăruitoare să realizeze marele plan al lui Dumnezeu pentru înălțarea neamului omenesc, aducându-și totdeauna aminte că el trebuie să fie în același timp și elev și profesor.
-282-
Atunci când tinerii pornesc în lucrarea aceasta și, în ciuda multor greutăți, izbutesc să aibă succes, să nu se facă propuneri ca lor să li se dea o altă lucrare și ca lucrarea pe care ei au început-o să fie dată în seama unor bărbați mai bătrâni și mai cu experiență. Atunci când tinerii noștri se luptă cu greutăți, ei poate că vor face greșeli, dar, dacă merg înainte cu stăruință, înfrângerile lor pot fi transformate în biruințe.
Iubiți conlucrători, stăruiți în lucrarea pe care ați început-o. Țineți-vă de ea până când câștigați biruință după biruință. Educați-vă să urmăriți o singură țintă. Păstrați în minte standardul cel mai ridicat, pentru ca să puteți realiza un bine tot mereu mai mare, reflectând în felul acesta slava lui Dumnezeu.
Dumnezeu i-a înzestrat pe unii dintre slujitorii Săi ca daruri speciale și nimeni nu e chemat să disprețuiască valoarea lor. Dar nimeni să nu-și folosească darurile pentru înălțarea de sine. Ei să nu se considere că sunt mai favorizați decât semenii lor și nici să nu se înalțe mai presus de alți lucrători sinceri și plini de râvnă. Domnul privește la inimă. Acela care este cel mai devotat slujirii lui Dumnezeu este și cel mai stimat de universul ceresc.
Cerul veghează, să vadă cum își îndeplinesc slujba aceia care se află în posturi influente. Pretențiile față de ei, ca slujbași, sunt măsurate după întinderea influenței lor. În purtarea față de semenii lor, ei ar trebui să se poarte ca niște părinți — drepți, duioși, sinceri. Ei ar trebui să fie creștini în caracter, unindu-se cu frații lor în cele mai strânse legături ale unirii și colegialității.
-283-
O înțeleaptă distribuire a mijloacelor
Chinuitoarea problemă a mijloacelor i-a frământat pe mulți. De repetate ori, prin proiectele lui ademenitoare și înșelătoare, Satana a pus piedici ca să nu se poată înainta. Biserica nu și-a păstrat dependența de Dumnezeu, ci, cedând ispitelor vrăjmașului, a încercat să realizeze planuri care cereau mijloace care întreceau cu mult veniturile ei. S-au investit mulți bani în câteva locuri. Aceasta a lipsit câmpurile misionare de ajutorul pe care ar fi trebuit să-l primească. Dezvoltând lucrarea în câmpul lor, oamenii au urmat planuri egoiste și au folosit mijloace din tezaurul Domnului, uitând că toate veniturile sunt ale Domnului și că alte părți ale viei Sale trebuie să fie susținute. Pentru motive pe care ei n-ar avea plăcere să le întâlnească la judecată, ei și-au închis ochii față de nevoile conlucrătorilor lor. În felul acesta, câmpuri lipsite au rămas nelucrate. Zorindu-se să înalțe clădiri mari, fără a socoti costul, fără a lua în considerare cât va fi necesar pentru a construi turnul, oamenii au adus datorii, descurajare și încurcături asupra bisericii. Drumul progresului în câmpuri noi a fost astfel blocat.
Un fel de frenezie a pus stăpânire pe mintea unora, împingându-i să facă lucruri care ar absorbi mijloacele fără nici o perspectivă, ca după aceea să producă mijloace. Dacă banii aceștia ar fi fost folosiți așa cum arăta Domnul că ar trebui, ar fi fost crescuți lucrători și ar fi fost pregătiți să facă lucrarea care trebuie să fie făcută înainte de venirea Domnului. Greșita distribuire a mijloacelor arată nevoia avertizării de la Domnul că lucrarea Sa nu trebuie să fie legată, zădărnicită prin proiecte omenești, că ea trebuie să fie făcută într-un fel care va întări cauza Sa.
-284-
Lucrând după planuri greșite, oamenii au adus datorii asupra lucrării. Aceasta să nu se mai repete. Cei care sunt la conducerea lucrării să procedeze cu precauție, refuzând să îngroape lucrarea lui Dumnezeu în datorii. Nimeni să nu procedeze nepăsător, necugetat, crezând, fără să știe, că totul va fi bine.
O exercitare și un interes neîndreptățit față de lucrarea dintr-un loc nu contribuie cu nimic la înaintarea lucrării ca un tot. Când se fac planuri de a înălța o clădire într-un loc, dați o atentă considerație altor locuri care au o nevoie tot atât de mare de bani pentru înălțarea clădirilor necesare. Timpul e scurt și, cu toate că trebuie să se înalțe clădiri, lucrul acesta să se facă cu atenție cuvenită pentru toate părțile viei Domnului. Acela care are răspunderea clădirii trebuie să fie un om cu minte sănătoasă și sfințită, nu unul care, în dorința lui de a înălța o frumoasă operă arhitectonică, va aduce greutăți asupra lucrării prin investiții costisitoare.
Dumnezeu nu este autorul confuziei, ci al ordinii și al progresului. Aceia care doresc să facă să înainteze Împărăția Lui trebuie să se grăbească încet și să construiască inteligent. Nimeni să nu se grăbească cu presupunerea care pricinuiește poticnire, că trebuie să se investească mijloace pentru a face paradă. Așa zice Domnul: “Mijloacele nu trebuie cheltuite în felul acesta; deoarece o astfel de cheltuială se face cu pierdere de suflete.”
Rezultatul conducerii egoiste stă în fața noastră astăzi ca o reprezentare a înțelepciunii oamenilor a căror minte și inimă aveau nevoie de călăuzirea Duhului Sfânt. Domnul are multe căi pentru a încerca și a pune la probă pe aceia care se pretind a fi creștini. Cu o perfectă acuratețe, El a urmărit rezultatele înțelepciunii omenești, arătând că aceia care credeau că fac lucruri mari aveau nevoie să revizuiască trecutul; că au nevoie să vadă că nu erau mânați de Duhul Sfânt, dar că în multe lucruri au refuzat sfatul Domnului. Dacă s-ar fi examinat astfel la începutul lucrării lor, așa cum îi îndrumase Domnul să facă, ani de serviciu dezonorant pentru Dumnezeu ar fi fost schimbați într-o slujire din iubire. Fiecare inimă, din fiecare familie, are nevoie să facă lucrarea aceasta de cercetare de sine; altfel, unii vor descoperi, ca și Saul, că sunt rânduiți pentru nimicire. Îndeosebi lucrul acesta este aplicabil oamenilor din posturi de răspundere. Domnul spune: “Nu voi fi de acord cu nici un plan egoist”. Fiecare are nevoie acum să caute pe Domnul. Poporul lui Dumnezeu nu va trece cu bine prin încercare dacă nu are loc o redeșteptare și o reformă. În lăcașurile pe care le pregătește pentru cei neprihăniți, Domnul nu va admite nici un suflet plin de sine.
-285-
În nici un caz poporul nostru din nici o țară n-ar trebui să pună toate mijloacele într-o singură instituție medicală mare și costisitoare. Adunarea la un loc a unui mare număr de oameni nu e favorabilă pentru asigurarea celor mai bune rezultate în ce privește vindecarea fizică sau spirituală. Și în afară de aceasta, a înființa o astfel de instituție ar însemna să se jefuiască alte locuri, unde ar trebui să se înființeze instituții medicale. Oriunde am lucra, unii vor dori să tragă cât mai multe mijloace cu putință, în scopul de a înălța o mare clădire; dar nu acesta e planul cel mai înțelept. Când plănuim să facem o instituție într-un loc, ar trebui să avem în minte și nevoile altor locuri. Să se practice economie, așa încât să fie cu putință de a da celor din alte părți ale țării avantaje asemănătoare.