Lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu
În multe câmpuri coapte pentru seceriș nu s-a pătruns încă, datorită lipsei de ajutoare pline de sacrificiu de sine. Trebuie să se pătrundă în câmpurile acestea și mulți lucrători ar trebui să meargă acolo cu perspectiva de a-și suporta singuri cheltuielile. Dar unii dintre pastorii noștri sunt prea puțin dispuși să ia asupra lor povara acestei lucrări, prea puțini dispuși să lucreze cu generozitatea întregii inimi care a caracterizat viața Domnului nostru.
Dumnezeu e întristat când vede că slujitorii Săi nu sunt perseverenți și altruiști. Îngerii sunt uimiți la vederea acestui lucru. Lucrătorii lui Hristos trebuie să studieze viața Lui de sacrificiu de sine. El este exemplul nostru. Pastorii de astăzi pot aștepta oare să fie chemați să îndure mai puține greutăți decât au îndurat primii creștini, ca valdenzii și ca reformatorii din toate veacurile, în străduințele lor de a duce Evanghelia în fiecare țară?
Dumnezeu a încredințat slujitorilor Săi lucrarea de a vesti ultima Lui solie de har pentru lume. Lui Îi sunt neplăcuți aceia care nu depun toate energiile lor în această lucrare de o supremă importanță. Necredincioșia din partea santinelelor rânduite pe zidurile Sionului pune în primejdie cauza adevărului și o expune ridicolului vrăjmașului. E timpul ca pastorii noștri să înțeleagă răspunderea și sfințenia misiunii lor. Asupra lor zace un vai, dacă nu fac lucrarea despre care ei înșiși au recunoscut că Dumnezeu a pus-o în mâinile lor.
Nu puțini pastori neglijează chiar lucrarea pe care au fost rânduiți să o îndeplinească. Pentru ce sunt puși în comitete și consilii de administrație aceia care au fost puși deoparte pentru slujba de pastorație? Pentru ce sunt ei chemați să participe la atât de multe adunări administrative, de multe ori la mare distanță de câmpul de lucru? Pentru ce nu sunt puse problemele administrative în mâna oamenilor de afaceri? Slujitorii Evangheliei n-au fost puși deoparte pentru a face lucrarea aceasta. Finanțele lucrării trebuie să fie administrate în mod cuvenit de oameni capabili, dar pastorii sunt puși deoparte pentru o altă lucrare. Administrarea problemelor financiare să revină altora în afară de cei hirotonisiți pentru lucrarea de slujitor al Evangheliei.
-255-
Pastorii nu trebuie să fie chemați încoace și încolo pentru a participa la ședințe ale consiliilor de administrație, cu scopul de a hotărî în probleme administrative obișnuite. Mulți dintre pastorii noștri au făcut lucrul acesta în trecut, dar nu aceasta este lucrarea în care Domnul dorește ca ei să se angajeze. Prea multe poveri financiare au fost puse asupra lor. Când încearcă să poarte poverile acestea, ei neglijează să îndeplinească însărcinarea lor evanghelică, iar Dumnezeu vede acest lucru ca fiind o dezonoare pentru Numele Său.
Marea vie a Domnului cere de la servii Săi ceea ce ea încă n-a primit — o muncă sârguincioasă și stăruitoare pentru suflete. Slujitorii Evangheliei devin slabi și istoviți și, datorită slujirii lor lipsite de energie, și comunitățile slăbesc. Ca rezultat al lucrării lor, ei nu prea au ce să arate în ceea ce privește convertirea de suflete. Adevărul nu este dus în locurile pustii ale pământului. Lucrurile acestea Îl lipsesc pe Dumnezeu de gloria care I se cuvine. El cheamă lucrători care să fie și producători, nu numai consumatori.
Lumea trebuie să fie avertizată. Predicatorii ar trebui să lucreze cu râvnă și devotament, deschizând câmpuri noi și angajându-se într-o lucrare personală pentru suflete, în loc de a pluti pe deasupra comunităților care au avut o mare lumină și destule avantaje.
-256-
Ședințe de comitet
Aceia care iau parte la ședințele de comitet ar trebui să-și aducă aminte că se întâlnesc cu Dumnezeu, care le-a rânduit lucrarea. Ei să se strângă laolaltă cu respect și cu consacrare de inimă. Ei se adună pentru a cerceta lucruri importante legate de lucrarea Domnului. În fiecare detaliu, acțiunile lor trebuie să arate că ei sunt doritori să înțeleagă voia Lui cu privire la planurile ce trebuie să fie făcute pentru înaintarea lucrării Lui. Ei să nu piardă nici o clipă în conversații lipsite de importanță, deoarece treburile Domnului trebuie conduse într-un chip administrativ perfect. Dacă vreun membru al unui comitet e nepăsător și nerespectuos, să i se aducă aminte că e în prezența unui Martor care cântărește toate faptele.
Am fost instruită că ședințele de comitet nu sunt totdeauna plăcute lui Dumnezeu. Unii au venit la aceste lucrări cu un spirit rece, aspru, critic, lipsit de iubire. Unii ca aceștia pot pricinui mult rău, deoarece cu ei este prezent cel rău, care-i ține de partea cea rea. Nu rareori, atitudinea lor nesimțitoare față de măsurile în discuție aduce dezorientare, întârziind luarea de hotărâri. Slujitorii lui Dumnezeu, având nevoie de somn și de odihnă pentru minte, au fost mult necăjiți și împovărați din cauza acestor lucruri. În dorința de a ajunge la o hotărâre, ei au continuat lucrările până noaptea târziu. Dar viața este prea scumpă pentru a fi primejduită în felul acesta. Lăsați ca Domnul să poarte povara. Așteptați ca El să pună la punct dificultățile. Dați odihnă creierului obosit. Orele nepotrivite sunt distrugătoare pentru puterile morale, mintale și fizice. Dacă s-ar da creierului perioade corespunzătoare de odihnă, gândurile ar fi clare și pătrunzătoare, iar lucrările s-ar termina repede.
-257-
Legătura dintre dietă și ședințele de comitet
Înainte ca frații noștri să se adune la ședințe de consiliu sau de comitet, fiecare ar trebui să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu, cercetându-și cu grijă inima și examinându-și în mod critic motivele. Rugați-vă ca Domnul să vi Se descopere, așa încât să nu criticați sau să osândiți neînțelepțește propunerile.
La mese bogate, oamenii adesea mănâncă mult mai mult decât se poate digera ușor. Stomacul supra-împovărat nu-și poate face lucrarea așa cum trebuie. Rezultatul, o senzație neplăcută de lenevie a creierului, iar mintea nu mai lucrează ager. Combinațiile greșite de alimente dau naștere la tulburări; începe fermentarea; sângele e contaminat și creierul e confuz.
Obiceiul de a mânca prea mult, sau de a mânca prea multe feluri la același prânz, pricinuiește deseori dispepsie. În felul acesta, se produc vătămări serioase ale organelor digestive delicate. În zadar protestează stomacul și face apel la creier să judece de la cauză la efect. Cantitatea peste măsură de mare de alimente consumate și combinarea lor nepotrivită produc vătămări. În zadar dau avertisment senzațiile neplăcute. Urmarea e suferința. Boala ia locul sănătății.
Unii poate întreabă: ce are aceasta a face cu ședințele de comitet? Are foarte mult a face. Efectele relei alimentări sunt aduse în ședințele de consiliu sau de comitet. Creierul este influențat de starea stomacului. Un stomac deranjat dă loc la o stare dezordonată, nesigură, a minții. Un stomac îmbolnăvit produce o stare bolnavă a creierului și adesea îl face pe om să susțină cu încăpățânare păreri greșite. Presupusa înțelepciune a unuia de felul acesta este o nebunie înaintea lui Dumnezeu.
-258-
Prezint aceste probleme ca fiind cauza stărilor de lucruri din multe ședințe de comitet și consilii de administrație, în care unele probleme care cereau un studiu îngrijit au primit puțină atenție și au fost luate în grabă hotărâri de cea mai mare importanță. Adesea, când ar fi trebuit să fie unanimitate de păreri de partea afirmativă, negativisme categorice au schimbat complet atmosfera care domina în comitet. Rezultatele acestea mi-au fost prezentate mereu și mereu.
Prezint lucrurile acestea acum, deoarece sunt somată să le spun fraților mei din corpul pastoral. Prin necumpătare la mâncare, nu mai sunteți în stare să vedeți în mod clar deosebirea dintre focul sacru și cel obișnuit. Și, de asemenea, prin necumpătarea aceasta, voi dați pe față dispreț față de avertismentele pe care vi le-a dat Domnul. Cuvântul Lui pentru voi este: “Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric și n-are lumină, să se încreadă în Numele Domnului, și să se bizuie pe Dumnezeul lui! Iar voi toți, care aprindeți focul și puneți tăciuni pe el, umblați în lumina focului vostru și în tăciunii pe care i-ați aprins. Din mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceți în dureri”. (Isaia 50, 10.11.)
N-ar trebui oare să ne apropiem de Domnul, ca El să ne scape de orice necumpătare în mâncare și băutură, de orice pasiune nesfântă a poftelor și de orice nelegiuire? N-ar trebui să ne smerim înaintea lui Dumnezeu, lepădând tot ceea ce ar corupe trupul și spiritul, pentru ca, în temere de El, să ducem la desăvârșire sfințenia caracterului?
Oricine participă la lucrările consiliilor de administrație și ale comitetelor să-și scrie în inimă cuvintele: Eu lucrez pentru prezent și veșnicie și am să dau socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru motivele care mă îndeamnă la lucru. Acesta să-i fie motto. Rugăciunea psalmistului să fie și rugăciunea lui: “Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, și păzește ușa buzelor mele. Nu-mi abate inima la lucruri rele”. (Psalmii 141, 3.4.)
-259-
La consfătuiri pentru înaintarea lucrării, nici un om să nu fie o putere care controlează, un glas pentru toți. Metodele și planurile propuse trebuie să fie studiate cu grijă, așa încât toți frații să poată cântări meritele lor relative și să decidă care anume să fie urmat. Studiind câmpurile la care pare că ne cheamă datoria, e bine să luăm în considerație greutățile care vor fi întâmpinate în aceste câmpuri.
Pe cât cu putință, comitetele ar trebui să-i ajute pe membri să înțeleagă planurile lor, pentru ca judecata bisericii să le poată susține eforturile. Mulți dintre membrii comunităților sunt oameni cu judecată și au și alte însușiri excelente ale minții. Interesul lor pentru înaintarea lucrării ar trebui să fie trezit. Mulți pot fi ajutați să aibă o înțelegere mai profundă a lucrării lui Dumnezeu și să ceară înțelepciune de sus pentru a extinde împărăția lui Hristos, salvând suflete care pier din lipsa Cuvântului vieții. Bărbați și femei cu minte nobilă se vor adăuga încă la numărul acelora cu privire la care se spune: “Nu voi M-ați ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi … să mergeți și să aduceți roadă”. (Ioan 15, 16.)