Sfințenia uneltelor lui Dumnezeu
Sunt mulți aceia care nu recunosc deosebirea dintre întreprinderile obișnuite de afaceri, ca de pildă un atelier, o fabrică sau un lan de porumb, și o instituție înființată anume ca să facă să înainteze lucrarea lui Dumnezeu. Dar există aceeași deosebire pe care Dumnezeu a stabilit-o pe vremuri între cele sacre și cele de rând, între cele sfinte și cele profane. El dorește ca fiecare lucrător din instituțiile noastre să o observe și să aprecieze această deosebire. Aceia care ocupă o poziție de răspundere în editurile noastre sunt foarte mult onorați. Ei au o sarcină sfântă — sunt chemați să fie împreună lucrători cu Dumnezeu. Ei ar trebui să prețuiască o legătură atât de strânsă cu uneltele cerești și ar trebui să considere că sunt foarte mult privilegiați prin faptul că li se permite să dea instituției Domnului iscusința, slujba și atenția lor neobosită. Ei ar trebui să aibă un scop hotărât, o aspirație înălțătoare, un zel de a face din casa de editură exact ceea ce Dumnezeu dorește ca ea să fie: o lumină în lume, un martor credincios al Lui, un monument al Sabatului poruncii a patra.
“Mi-a făcut gura ca o sabie ascuțită, M-a acoperit cu umbra mâinii Lui; și M-a făcut o săgeată ascuțită, M-a ascuns în tolba Lui cu săgeți și Mi-a zis: ‘Israele, Tu ești robul Meu, în care Mă voi slăvi’…. ‘Este prea puțin lucru să fii robul Meu ca să ridici semințiile lui Iacov și să aduci înapoi rămășițele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului’”. (Isaia 49, 2-6.) Acesta este cuvântul Domnului, adresat tuturor acelora care, într-un mod oarecare, sunt legați de instituțiile rânduite de El. Ei sunt favorizați de Dumnezeu deoarece sunt așezați pe căile pe care strălucește lumina. Ei sunt în slujba Lui specială și n-ar trebui să considere aceasta ca ceva de mică însemnătate. În raport cu poziția lor de sfântă însărcinare, ar trebui să fie și simțul lor de răspundere și devoțiune. O vorbire ușuratică, de rând, și o purtare batjocoritoare nu ar trebui să fie tolerate. Un simț al sfințeniei locului ar trebui să fie încurajat și cultivat.
-192-
Asupra acestui mijloc de lucrare rânduit de El, Domnul exercită o grijă și o veghere continuă. Mașinile pot fi puse la lucru de oameni iscusiți; dar cât de ușor ar fi să fie lăsată în dezordine o mică rotiță, o mică parte din mașini, și cât de dezastruos ar putea fi rezultatul! Cine a prevenit nenorocirea? Îngerii lui Dumnezeu au supravegheat lucrul. Dacă ochii acelora care folosesc mașinile ar putea fi deschiși, ei ar discerne paza cerească. În fiecare sală a casei de editură unde se lucrează, este un martor care ia notă de spiritul în care se face lucrarea și care notează credincioșia și devotamentul dat pe față.
Dacă n-am izbutit să prezint lumina în care Dumnezeu privește instituțiile Sale — ca centre prin care El lucrează într-un mod deosebit — atunci fie ca El să înfățișeze lucrurile acestea pentru mintea voastră prin Duhul Său Sfânt, pentru ca voi să puteți înțelege deosebirea dintre lucrarea de rând și cea sacră.
Atât membrii bisericii, cât și angajații casei de editură ar trebui să considere că, în calitate de conlucrători cu Dumnezeu, ei au ceva de făcut în apărarea instituției Sale. Ei ar trebui să fie apărători credincioși ai intereselor ei în orice direcție, căutând să o ferească nu numai de pierderi și dezastru, dar și de orice ar putea să o profaneze și să o contamineze. Niciodată nu ar trebui să fie pătată faima ei nici prin faptele lor și nici măcar prin suflul criticării sau mustrării. Instituțiile lui Dumnezeu ar trebui să fie apărate cu aceeași gelozie cu care chivotul legii era apărat de vechiul Israel.
-193-
Când lucrătorii din casa de editură sunt educați să considere că acest mare centru este în legătură cu Dumnezeu și că e sub supravegherea Lui, când își dau seama că este un canal prin care lumina din cer trebuie să fie transmisă lumii, ei o vor privi cu mult respect și cu multă venerație. Ei vor cultiva gândurile cele mai bune și sentimentele cele mai nobile, pentru faptul că în lucrarea lor pot avea conlucrarea inteligentă a ființelor cerești. Atunci când lucrătorii își dau seama că sunt în prezența îngerilor, ai căror ochi sunt prea curați ca să poată privi nedreptatea, o puternică înfrânare va fi exercitată asupra gândurilor, cuvintelor și faptelor. Lor li se va da putere morală; deoarece Domnul zice: “Voi cinsti pe cine Mă cinstește”. (1 Samuel 2, 30.) Fiecare lucrător va avea o experiență prețioasă și va poseda credință și putere care vor întrece împrejurările. Fiecare va fi capabil să spună: “Domnul este în locul acesta”.
-194-
Dependența de Dumnezeu
Prima lecție care trebuie să fie predată lucrătorilor din instituțiile noastre este lecția dependenței de Dumnezeu. Înainte de a izbuti să aibă succes în vreo direcție oarecare, ei trebuie să primească, fiecare pentru sine, adevărul cuprins în cuvintele Domnului Hristos: “Fără Mine nu puteți face nimic.”
Neprihănirea își are rădăcinile în evlavie. Nici o ființă omenească nu este neprihănită, decât atâta timp cât are credință în Dumnezeu și menține o legătură vie cu El. După cum o floare de pe câmp își are rădăcina înfiptă în pământ, după cum ea are nevoie să primească aer, rouă, ploaie și lumină, la fel și noi avem nevoie să primim de la Dumnezeu resurse spirituale. Numai devenind părtași ai naturii Sale primim putere să ascultăm de poruncile Lui. Nici un om, de sus sau de jos, experimentat sau neexperimentat, nu poate să mențină fără încetare în fața semenilor săi o viață curată și puternică, decât numai atunci când viața lui este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Cu cât activitatea în mijlocul oamenilor e mai extinsă, cu atât mai strânsă trebuie să fie comuniunea inimii cu Dumnezeu.
Domnul a dat învățătura că angajații casei de editură trebuie să fie educați în cele religioase. Lucrul acesta are o însemnătate mult mai mare decât câștigul financiar. Sănătatea spirituală a lucrătorilor trebuie să primeze. În fiecare dimineață, luați-vă timp pentru a începe lucrul vostru cu rugăciune. Nu considerați aceasta ca un timp pierdut; este un timp care va dăinui în veacurile veșnice. Prin mijlocul acesta vor fi asigurate succesul și victoria. Mașinile vor răspunde la atingerea mâinii Domnului. Atunci, cu siguranță, binecuvântarea lui Dumnezeu poate fi cerută, iar lucrul nu poate fi săvârșit bine decât dacă începutul este bun. Mâinile fiecărui lucrător trebuie să fie întărite, inima trebuie să-i fie curățită, înainte ca Domnul să-l poată folosi cu succes.
-195-
Dacă vrem să trăim o adevărată viață creștinească, conștiința trebuie să fie înviorată prin contactul neîncetat cu Cuvântul lui Dumnezeu. Toate lucrurile prețioase, pe care Dumnezeu ni le-a procurat cu un preț nemărginit de mare, nu ne pot aduce nici un bine; ele nu ne pot întări și nu pot să producă o creștere spirituală dacă nu ni le însușim. Trebuie să mâncăm Cuvântul lui Dumnezeu, să facem din el o parte din noi înșine.
Mici grupe să se adune seara, la prânz sau dimineața devreme, pentru a studia Biblia. Ei să aibă un timp de rugăciune, pentru ca să poată fi întăriți, luminați și sfințiți de Duhul Sfânt. Domnul Hristos dorește ca lucrarea aceasta să se realizeze în inima fiecărui lucrător. Dacă voi înșivă veți deschide ușa pentru a o primi, o mare binecuvântare va veni asupra voastră. Îngeri de la Dumnezeu vor fi în adunarea voastră. Voi vă veți hrăni cu frunzele pomului vieții. Ce mărturie veți putea da cu privire la cunoștința plină de iubire pe care ați făcut-o cu conlucrătorii voștri, la aceste prețioase ocazii când ați căutat binecuvântarea lui Dumnezeu! Fiecare să-și povestească experiența în cuvinte simple. Aceasta va aduce mai multă întărire și bucurie sufletului decât toate instrumentele muzicale din comunități. Domnul Hristos va veni în inima voastră. Numai în felul acesta vă puteți menține integritatea.
Se pare că mulți cred că timpul folosit pentru a-L căuta pe Domnul este un timp pierdut. Dar când El vine pentru a conlucra cu străduințele omenești și când bărbați și femei conlucrează cu El, se va vedea o schimbare remarcabilă în lucrare și în rezultate. Fiecare inimă care a fost cercetată de razele strălucitoare ale soarelui neprihănirii va da pe față lucrarea Duhului lui Dumnezeu în glas, în minte și în caracter. Mașinile vor lucra ca unse și conduse de o mână măiastră. Va fi mai puțină fricțiune atunci când spiritul lucrătorilor primește uleiul de la cele două ramuri de măslin. Influența cea sfântă va fi împărtășită altora prin cuvinte de bunătate, duioșie, iubire și încurajare.
-196-
Ar trebui ca evangheliști temători de Dumnezeu să facă eforturi, în favoarea ucenicilor, pentru ca aceștia să poată fi convertiți. Ei ar trebui să fie învățați cu grijă căile adevărului. Ar trebui să fie încurajați să studieze Biblia în fiecare zi și ar trebui să aibă un instructor care să citească și să studieze împreună cu ei.
Cunoașterea tot mai bine a Domnului Hristos, obținută prin studierea Scripturilor, sub conducerea Duhului Sfânt ca învățător, îl face în stare pe primitor să deosebească binele de rău în toate treburile vieții. Dacă aceia care sunt în legătură cu casele noastre de editură obțin această cunoștință și ajung să fie înrădăcinați în adevăr, ei se vor menține pe calea Domnului, pentru a lucra cu dreptate și judecată.
Aceia care se ocupă de lucrurile sfinte în instituțiile de editură și în oricare ramură a lucrării lui Dumnezeu, trebuie să exercite energiile cele mai alese ale puterilor lor mintale și morale. Ei trebuie să studieze continuu nu voia oamenilor, ci voia lui Dumnezeu. Harul Lui trebuie să se dea pe față în toată lucrarea lor.
Noi trebuie să fim “în sârguință … fără preget … plini de râvnă cu Duhul, slujind Domnului”. (Romani 12, 11.) Noi trebuie să fim activi în lucrarea noastră; dar un alt element trebuie să se amestece cu energia aceasta — un zel viu în slujba lui Dumnezeu. În lucrarea noastră de toate zilele, noi trebuie să aducem devoțiune, evlavie, temere de Dumnezeu. Dacă vă desfășurați afacerile voastre fără să le aveți pe acestea, faceți cea mai mare greșeală din viața voastră; voi Îl jefuiți pe Dumnezeu, în timp ce pretindeți că-L serviți.