Să nu ocupe primul loc
În nici un caz instituțiile tipografice să nu se dedice în principal lucrării comerciale. Când lucrării acesteia i se dă locul cel dintâi, cei ce sunt în legătură cu casele noastre de editură pierd din vedere scopul pentru care ele au fost înființate și lucrul lor scade în valoare.
E primejdios ca administratorii a căror putere de înțelegere spirituală este pervertită să se lege prin contracte ca să publice materiale îndoielnice numai de dragul câștigului. Ca rezultat al contractării unei astfel de lucrări, se pierde din vedere scopul înființării lucrării de tipărire, iar instituțiile sunt privite așa cum ar fi oricare altă întreprindere comercială. În felul acesta, Dumnezeu e dezonorat.
În unele din casele noastre de editură, activitatea aceasta comercială necesită o continuă sporire a mașinilor și a altor facilități. Cheltuiala care se cere în felul acesta aduce o grea povară asupra veniturilor instituției, iar o dată cu marea cantitate de lucru se cere nu numai sporirea uneltelor, dar și a numărului de lucrători care nu vor putea fi conduși cum se cuvine.
Se pretinde că activitatea comercială este un beneficiu financiar pentru instituție. Dar Cineva cu autoritate a făcut o estimare corectă a costului acestui fel de lucru la principalele noastre case de editură. El a prezentat bilanțul adevărat, arătând că pierderea întrece profitul. El a arătat că lucrul acesta face ca lucrătorii să fie într-o neîncetată goană. În atmosfera de grabă, zgomot și atitudine lumească, adevărata evlavie și pietate se sting.
-163-
Nu e necesar ca activitatea comercială să înceteze cu totul la casele noastre de editură, deoarece aceasta ar închide ușa față de razele de lumină care s-ar putea transmite lumii. Iar legătura cu alte întreprinderi din afară nu trebuie să fie mai dăunătoare pentru lucrători de cum a fost lucrarea lui Daniel, ca bărbat de stat, care nu l-a îndepărtat de credința și principiile lui. Dar ori de câte ori se constată că împiedică spiritualitatea instituției, lucrul cu cei din afară să fie exclus. Întăriți lucrarea care reprezintă adevărul. Aceasta să fie totdeauna pe locul dintâi, iar activitatea comercială pe locul al doilea. Misiunea noastră este de a da lumii o solie de avertizare și de har.
-164-
Literatură demoralizatoare
Când editurile noastre au o cantitate mare de activitate comercială, există o mare primejdie ca să se tipărească o anume categorie nedorită de literatură. Odată, când mi-au fost aduse în atenție lucrurile acestea, Călăuza mea a întrebat pe cineva care ocupa un loc de răspundere la una din instituțiile noastre de editură: “Cât primiți ca plată pentru această lucrare?” Cifrele au fost puse înaintea Lui. El a zis: “Suma aceasta e prea mică. Dacă faceți mai departe afaceri în felul acesta, veți avea pierderi. Dar chiar dacă primiți o sumă mult mai mare, categoria aceasta de literatură nu poate fi tipărită decât cu o mare pagubă. Influența asupra lucrătorilor este demoralizatoare. Toate soliile pe care li le va trimite Dumnezeu, prezentându-le sfințenia lucrării, sunt neutralizate de acțiunea voastră, consimțind să tipărească un astfel de material”.
Lumea este inundată de cărți care mai bine ar fi arse decât răspândite. Cărți despre luptele cu pieile roșii și despre subiecte asemănătoare, publicate și răspândite cu scopul de a face bani, mai bine nu ar fi citite. În cărți de felul acesta este o fascinație satanică. Relatarea deprimantă a crimelor și atrocităților are o putere de vrajă asupra multor tineri, trezind în ei dorința de a ajunge să fie cunoscuți prin cele mai nelegiuite fapte. Sunt multe lucrări cu caracter strict istoric, a căror influență e numai cu puțin mai bună. Enormitățile, cruzimile, practicile desfrânate, zugrăvite în scrierile acestea, au acționat ca fermenți în multe minți, ducând la comiterea unor acte similare. Cărți care descriu practicile satanice ale ființelor omenești fac publicitate faptelor rele. Nu este necesar ca amănuntele oribile ale crimelor și mizeriei să fie retrăite și nimeni din cei care cred adevărul pentru timpul acesta nu ar trebui să participe la perpetuarea amintirii lor.
-165-
Povestirile amoroase și istorisirile frivole și excitante alcătuiesc o altă categorie de cărți care sunt un blestem pentru oricare cititor. Autorul poate adăuga o bună moralitate și poate infiltra prin toată lucrarea sentimente religioase; dar în cele mai multe cazuri Satana e doar îmbrăcat în veșminte îngerești, ca să înșele și să zăpăcească mai cu succes. Cititorii de povestiri excitante și frivole devin nedestoinici pentru datoriile care le stau în față. Ei trăiesc o viață ireală și n-au nici o dorință de a cerceta Scripturile și de a se hrăni cu mana cerească. Mintea este debilitată și își pierde puterea de a contempla marile probleme ale datoriei și ale destinului.
Am fost instruită că tineretul este expus la cea mai mare primejdie de pe urma lecturii necorespunzătoare. Satana îi conduce fără încetare atât pe tineri, cât și pe cei maturi, fermecându-i cu povestiri fără valoare. Dacă s-ar putea ca o mare parte din cărțile publicate să fie arse, s-ar opri pe loc o plagă care face o îngrozitoare lucrare, debilitând mintea și corupând inima. Nimeni nu e atât de întărit în principiile drepte, încât să nu se teamă de ispită. Tot acest gunoi ar trebui în mod hotărât lepădat.
-166-
Noi nu avem îngăduința de la Domnul să ne angajăm nici în tipărirea și nici în vânzarea unor astfel de publicații, deoarece ele sunt mijlocul prin care sunt distruse multe suflete. Știu despre ce scriu, deoarece lucrul aceasta mi-a fost descoperit. Aceia care cred solia pentru acest timp să nu se angajeze într-o astfel de lucrare, cu gândul să facă bani. Domnul va lovi cu uscăciune mijloacele obținute în felul acesta. El va risipi mai mult decât s-a adunat.
Mai este o categorie de literatură, mai stricătoare ca lepra, mai omorâtoare ca plăgile Egiptului, față de care editurile noastre trebuie să se ferească fără încetare. Acceptând activitatea comercială, să se ferească de a fi cumva admise în instituțiile noastre materiale care prezintă însăși știința lui Satana. Lucrări care prezintă teoriile distrugătoare de suflet ale hipnotismului, spiritismului și ale romanismului (catolicismului) sau ale altor taine ale nelegiuirii să nu găsească loc în casele noastre de editură.
Personalul să nu umble cu nimic ce ar putea semăna chiar și numai o sămânță de îndoială cu privire la autoritatea sau puritatea Scripturilor. Sub nici un motiv să nu fie prezentate tineretului, a cărui minte este ageră în a prinde tot ce e nou, sentimente de necredință. Chiar dacă s-ar plăti prețurile cele mai mari, astfel de lucrări ar fi publicate numai cu pierderi.
A îngădui ca materiale de soiul acesta să treacă prin instituțiile noastre înseamnă a pune în mâna angajaților și a prezenta lumii roadele pomului oprit. Înseamnă a-l invita pe Satana să intre, cu știința lui vrăjitorească, să-și infiltreze principiile chiar în instituțiile care sunt rânduite pentru înaintarea sfintei lucrări a lui Dumnezeu. A publica materiale de un astfel de caracter ar însemna să încărcăm armele vrăjmașului, să i le punem în mână, ca să fie folosite împotriva adevărului.
Credeți voi că Isus ar sta în editură pentru a lucra prin minți omenești cu ajutorul îngerilor Săi slujitori; credeți voi că El va face adevărul care vine de la mașinile de tipărit o putere pentru a avertiza lumea, dacă i se îngăduie lui Satana să pervertească mintea lucrătorilor chiar din cadrul instituției? Poate însoți binecuvântarea lui Dumnezeu publicațiile care ies de la mașinile de tipărit, când de la aceleași mașini pornește erezia și înșelăciunea satanică? “Oare din aceeași vână a izvorului țâșnește și apă dulce și apă amară?” Iacov 3, 11.
Administratorii instituțiilor noastre trebuie să-și dea seama că, acceptând locul pe care-l ocupă, ei devin răspunzători de hrana mintală dată lucrătorilor în timp ce sunt în instituție. Ei sunt răspunzători de caracterul materialului care pleacă din tiparnițele noastre. Ei vor avea să dea socoteală de influența exercitată de introducerea unor materiale care întinează instituția, îmbolnăvește pe lucrători sau duc lumea în rătăcire.
Dacă unor astfel de materiale li se îngăduie un loc în instituțiile noastre, se va vedea că puterea subtilă a ideilor satanice nu e îndepărtată ușor. Dacă i se îngăduie ispititorului să-și semene semințele sale rele, acestea vor încolți și vor rodi. Va fi o recoltă pe care el o va strânge chiar în instituțiile înființate cu fondurile poporului lui Dumnezeu pentru înaintarea lucrării Lui. Și în loc să trimită în lume lucrători creștini, se va trimite o grupă de necredincioși îndoctrinați.
În privința aceasta, nu numai administratorii sunt răspunzători, ci și personalul. Am un cuvânt de spus lucrătorilor din oricare editură înființată în mijlocul nostru: Dacă Îl iubiți pe Dumnezeu și vă temeți de El, refuzați să aveți de-a face cu acea știință împotriva căreia Dumnezeu l-a avertizat pe Adam. Zețarii să refuze să culeagă chiar și numai un rând de felul acesta. Corectorii să refuze să citească, mașiniștii să tipărească și legătorii să le lege. Dacă sunteți invitați să manipulați astfel de materiale, convocați o adunare a lucrătorilor din instituție, pentru a se clarifica ce înseamnă astfel de lucruri. Cei de la conducerea instituției poate vor spune că voi nu purtați răspunderea, că administratorii trebuie să se ocupe de lucrurile acestea. Dar și voi purtați răspunderea — răspundere pentru folosirea ochilor voștri, a mâinilor voastre, a minții voastre. Acestea v-au fost încredințate de Dumnezeu spre a fi folosite pentru El, nu pentru a fi puse în slujba lui Satana.
-168-
Când în casele noastre de editură se tipăresc materiale care conțin erori împotriva lucrării lui Dumnezeu, Dumnezeu îi consideră răspunzători nu numai pe aceia care îngăduie ca Satana să întindă o cursă pentru suflete, dar și pe aceia care dau ajutor în lucrarea de ispitire.
Frații mei din locuri de răspundere, feriți-vă de a înhăma pe lucrătorii voștri la carul superstiției și al ereziei. Instituțiile rânduite de Dumnezeu pentru a răspândi adevărul dătător de viață să nu fie făcute o agenție pentru difuzarea erorilor distrugătoare de suflet.
Casele noastre de editură, de la cea mai mică până la cea mai mare, să refuze să tipărească chiar și un rând din acest material extrem de dăunător. Să fie înțeles de toți aceia cu care avem de a face că este exclusă din toate instituțiile noastre literatura care conține știința lui Satana.
Noi nu suntem aduși în legătură cu lumea ca să fim influențați de falsitățile lumii, ci pentru ca, în calitate de instrumente ale lui Dumnezeu, să influențăm lumea cu adevărurile Lui.
Casele de editură în câmpurile misionare
Este mult de făcut în privința înființării de centre pentru lucrarea noastră în câmpuri noi. Ar trebui să fie înființate oficii de publicații în multe locuri. În legătură cu școlile noastre misionare, ar trebui să fie mijloace pentru tipărit și pentru formare de lucrători în direcția aceasta. Acolo unde se află la învățătură persoane de diferite naționalități, vorbind limbi diferite, fiecare ar trebui să învețe să tipărească în propria sa limbă, precum și să traducă din limba engleză în limba aceea. Iar în timp ce el învață limba engleză, ar trebui să predea limba sa elevilor de limbă engleză care ar avea nevoie să și-o însușească. În felul acesta, unii dintre elevii născuți în străinătate și-ar putea câștiga banii necesari pentru educația lor școlară și s-ar putea pregăti lucrători care să dea un ajutor valoros în întreprinderile misionare.
În multe cazuri, lucrarea noastră de publicații va începe pe o scară mică. Va avea de luptat cu multe dificultăți și va fi adusă la îndeplinire cu puține mijloace. Dar nimeni să nu fie descurajat din cauza aceasta. Felul lumii e de a începe lucrarea ei cu pompă, risipă și fală; dar totul se va nimici. Felul lui Dumnezeu este de a face din ziua începuturilor slabe începutul triumfului adevărului și neprihănirii. De aceea, nimeni nu trebuie să se înalțe din cauza unui început prosper sau să se simtă înfrânt din cauza unei slăbiciuni aparente. Dumnezeu este pentru copiii Săi bogăție, plinătate și putere atunci când privesc la lucrurile care nu se văd. A urma îndrumarea Lui înseamnă a alege cărarea siguranței și a succesului. “Ceea ce câștigă biruința asupra lumii, este credința noastră”. (1 Ioan 5, 4.)
-170-
Lucrarea lui Dumnezeu nu a luat ființă prin putere omenească și, deci, nici nu poate fi distrusă de puterea omenească. Acelora care săvârșesc lucrarea Lui, care dau piept cu greutăți și cu împotriviri, Dumnezeu le va acorda călăuzirea și ocrotirea sfinților Săi îngeri. Lucrarea Lui pe pământ nu va înceta niciodată. Construirea templului Său spiritual va fi săvârșit, mai departe, până când va fi completă, iar piatra din capul unghiului va fi adusă cu strigăte: “Îndurare, îndurare față de ea”
Creștinul trebuie să se facă de folos altora. În felul acesta el însuși trage folos. “Cel ce udă pe alții va fi udat și el”. (Proverbe 11, 25.) Aceasta este o lege a administrației divine, o lege prin care Dumnezeu intenționează ca talanții bunătății să fie păstrați ca și apele marelui ocean, în continuă mișcare, întorcându-se mereu la izvorul lor. În îndeplinirea acestei legi stă puterea misiunilor creștine.
Am fost instruită că oriunde s-au procurat, prin jertfire de sine și prin eforturi stăruitoare, posibilități pentru înființarea și dezvoltarea lucrării, iar Domnul a dat prosperitate lucrării, cei din locul acela ar trebui să dea din mijloacele lor pentru a ajuta pe servii Lui care au fost trimiși în câmpuri noi. Oriunde s-a fixat lucrarea pe o temelie bună, credincioșii ar trebui să se simtă obligați să îi ajute pe cei în nevoie, transferând, chiar cu un mare sacrificiu, o parte sau totalitatea mijloacelor în care în anii de mai înainte s-a investit pentru sprijinirea lucrării din localitatea lor. În felul acesta Domnul vrea ca lucrarea Lui să crească. Aceasta este legea restituirii drepte.