Ajutor pentru câmpurile misionare
Pe sufletul meu apasă o povară pentru câmpurile misionare în lipsă. Trebuie să se facă o lucrare agresivă în misiunile din apropierea noastră; este o mare nevoie de fonduri pentru înaintarea lucrării în câmpurile din străinătate. Misiunile noastre din străinătate lâncezesc. Misionarii nu sunt susținuți așa cum cere Dumnezeu. Din lipsă de fonduri, lucrătorii nu sunt capabili să intre în câmpuri noi.
De jur împrejurul nostru sunt suflete care pier în păcatele lor. În fiecare an, mii și mii mor fără Dumnezeu și fără speranța unei vieți veșnice. Plăgile și judecățile lui Dumnezeu își fac lucrarea lor, iar sufletele merg la ruină din cauză că lumina adevărului n-a strălucit pe cărare. Dar cât de puțini poartă povara pentru starea semenilor lor! Lumea piere în mizerie; dar aceasta nu-i mișcă nici chiar pe aceia care pretind a crede adevărul cel mai sublim și cel mai cuprinzător, care a fost dat vreodată muritorilor. Dumnezeu cere ca poporul Său să fie mâna Sa de ajutor spre a ajunge la cei care pier, dar cât de mulți sunt mulțumiți să nu facă nimic! Lipsește iubirea aceea care L-a făcut pe Hristos să părăsească locașul Său ceresc și să ia asupra Sa natura omenească, pentru ca natura omenească să poată lua contact cu natura omenească și să atragă neamul omenesc spre divinitate. Poporul lui Dumnezeu este cuprins de o somnolență, o amorțeală, care-i împiedică să înțeleagă nevoia acestui timp.
Poporul lui Dumnezeu e pus la probă înaintea Universului ceresc, dar zgârcenia darurilor și jertfelor lor, ca și eforturile lor slabe în slujba lui Dumnezeu, îi marchează ca necredincioși. Dacă puținul ce se face acum ar fi tot ce pot ei face mai bine, ei nu ar fi sub osândă; dar, cu resursele lor, ei ar putea face mult mai mult. Ei știu și lumea știe de asemenea că în mare măsură ei au pierdut spiritul tăgăduirii de sine și al purtării crucii.
-446-
Dumnezeu cheamă oameni care să avertizeze lumea care este adormită, moartă în vinovății și păcate. El cere daruri de bunăvoie de la aceia a căror inimă este pentru lucrare, care au o povară pentru lucrare, care au o povară pentru suflete; pentru ca ele să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Satana joacă jocul vieții pentru sufletele oamenilor. El caută să asigure mijloace, ca el să le țină legate, așa încât să nu poată fi folosite la înaintarea lucrării misionare. Să nu ne dăm noi oare seama de uneltirile lui? Să-i îngăduim să ne adoarmă simțurile?
Fac apel la frații noștri de pretutindeni să se trezească, să se consacre lui Dumnezeu și să caute înțelepciune la El. Fac apel la slujbașii conferințelor noastre să facă eforturi serioase în comunitățile lor. Treziți-le, ca să dea din mijloacele ce le au pentru întreținerea misiunilor externe. Dacă inimile noastre nu sunt atinse la vederea situației din câmpurile externe, ultima solie de har pentru lume va fi restrânsă, iar lucrarea lui Dumnezeu nu va fi împlinită.
Ultimii ani de probă se sfârșesc grabnic. Ziua cea mare a Domnului s-a apropiat. Acum trebuie să facem orice efort pentru a trezi poporul nostru. Cuvintele Domnului, rostite prin profetul Maleahi, trebuie să fie săpate în inima fiecărui suflet: “Din vremea părinților voștri voi v-ați abătut de la poruncile Mele, și nu le-ați păzit. Întoarceți-vă la Mine, și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul oștirilor. Dar voi întrebați: În ce trebuie să ne întoarcem? Se cade să înșele un om pe Dumnezeu, cum Mă înșelați voi? Dar voi întrebați: Cu ce te-am înșelat? Cu zecimile și darurile de mâncare. Sunteți blestemați, câtă vreme căutați să Mă înșelați, tot poporul în întregime! Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântări. Și voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă, (lăcusta) și nu vă voi nimici roadele pământului, și vița nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oștirilor. Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veți fi o țară plăcută, zice Domnul oștirilor”. (Maleahi 3, 7-12.)
-447-
E timpul să luăm seama la învățătura Cuvântului lui Dumnezeu. Toate îndemnurile Lui sunt date pentru binele nostru, pentru a întoarce sufletul de la păcat la neprihănire. Fiecare persoană convertită la adevăr trebuie să fie învățată cu privire la cerințele Domnului în ceea ce privește zecimea și darurile. Pe măsură ce se formează comunități, această lucrare trebuie să fie adusă la îndeplinire cu hotărâre și să fie dusă mai departe în spiritul lui Hristos. Toate lucrurile de care se bucură oamenii, sunt primite de la marea firmă a Domnului, și Lui îi face plăcere ca moștenitorii Lui să se bucure de bunurile Sale; dar toți cei care stau sub steagul scăldat în sânge al Prințului Emanuel trebuie să recunoască dependența lor de Dumnezeu și răspunderea lor față de El de a întoarce în tezaur o anumită parte, ca fiind a Lui. Aceasta trebuie să fie investită în lucrare misionară, ca împlinire a însărcinării date ucenicilor Săi de Fiul lui Dumnezeu: “Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate Neamurile. Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptură … botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt! Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit! Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.”
Aceia care sunt cu adevărat convertiți sunt chemați să facă o lucrare care cere bani și consacrare. Obligația care ne cere să ne înscriem numele în registrul comunității ne face răspunzători de a lucra pentru Dumnezeu, folosind toate capacitățile noastre. El cere o slujire neîmpărțită, o deplină consacrare a inimii, a sufletului, a minții și a puterilor noastre. Hristos ne-a adus în cadrul comunității, pentru ca să poată angaja și întrebuința pe deplin toate capacitățile noastre în slujire devotată pentru salvarea sufletelor. Tot ce e mai puțin este în opoziție cu lucrarea Sa. Sunt numai două locuri pe lume unde ne putem depune comorile — în tezaurul lui Dumnezeu sau în al lui Satana; și tot ce nu e consacrat în slujba lui Hristos e socotit de partea lui Satana și merge să întărească lucrarea lui.
-448-
Domnul intenționează ca mijloacele încredințate nouă să fie folosite la dezvoltarea Împărăției Lui. Bunurile Lui sunt încredințate ispravnicilor Săi, pentru ca să facă negoț în chip credincios cu ele și să-i aducă înapoi un venit sub forma salvării de suflete pentru viața veșnică. Iar sufletele acestea, la rândul lor, vor deveni ispravnici ai adevărului, pentru a conlucra cu marea firmă în interesul împărăției lui Dumnezeu.
Oriunde e viață este și spor și creștere; în Împărăția lui Dumnezeu este un continuu schimb; primire înăuntrul ei și aruncare afară; primire și înapoiere către Domnul a ceea ce este al Lui. Dumnezeu lucrează cu fiecare credincios adevărat, iar lumina și binecuvântările primite sunt din nou date și altora în lucrarea pe care o săvârșește credinciosul. În felul acesta, crește capacitatea de a primi. Atunci când cineva dă altora darurile cerești, el face loc pentru valuri proaspete de har și de adevăr, care să se reverse în suflet din izvorul cel viu. El are parte de mai multă lumină, de mai multă cunoștință și binecuvântare. În lucrarea aceasta, care revine fiecărui membru al bisericii, stă viața și creșterea bisericii. Acela a cărui viață constă în a primi fără încetare, și care nu dă niciodată, în curând va pierde binecuvântarea. Dacă adevărul nu se revarsă de la sine spre alții, el își pierde capacitatea de a primi. Noi trebuie să dăm altora bunurile cerești, dacă dorim binecuvântări proaspete.
Lucrul acesta este la fel de adevărat atât în cele trecătoare, cât și în cele spirituale. Domnul nu vine în lumea aceasta cu aur și argint pentru a face ca lucrarea Sa să înainteze. El dăruiește oamenilor resurse, ca prin darurile lor și prin ofrandele lor să poată ține lucrarea Lui în continuă înaintare. Singurul scop, mai presus de toate celelalte pentru care trebuie să fie folosite darurile lui Dumnezeu, este susținerea lucrătorilor din marele câmp al secerișului. Și, dacă bărbații și femeile vor deveni canale de binecuvântare pentru alte suflete, Domnul va face ca aceste canale să fie mereu aprovizionate. Nu înapoierea către Dumnezeu a ceea ce este al Lui face ca oamenii să fie săraci; ci reținerea este ceea ce tinde spre sărăcie.