Ținta de căpetenie — câștigarea de suflete
Noi nu trebuie să avem simțământul că lucrarea Evangheliei depinde, în principal, de slujitorul Evangheliei. Fiecărui om Dumnezeu i-a dat o lucrare de făcut în legătură cu Împărăția Sa. Oricine mărturisește Numele lui Hristos trebuie să fie un lucrător sârguincios, dezinteresat, gata să apere principiile neprihănirii. Fiecare suflet trebuie să ia parte activă la propășirea cauzei lui Dumnezeu. Oricare ne-ar fi chemarea, creștini fiind, avem de îndeplinit o lucrare, aceea de a-L face cunoscut lumii pe Hristos. Noi trebuie să fim misionari, având ca principală țintă, câștigarea de suflete la Hristos.
Dumnezeu a încredințat bisericii Sale lucrarea de difuzare a luminii și aceea de a face cunoscută solia iubirii Sale. Lucrarea noastră nu este de a osândi, nici de a învinui, ci de a atrage la Hristos, rugându-i călduros pe oameni să se împace cu Dumnezeu. Noi trebuie să îmbărbătăm sufletele, să le atragem și astfel să le câștigăm la Mântuitorul. Dacă nu avem interesul acesta, dacă reținem de la Dumnezeu servirea inimii și a vieții, noi Îl jefuim de influență, de timp, de bani și de străduințe. Dând greș în a ne face de folos semenilor noștri, Îl jefuim pe Dumnezeu de gloria care s-ar revărsa asupra lui prin convertirea de suflete.
Începeți cu cei mai apropiați
Unii care de multă vreme au mărturisit că sunt creștini, dar totuși nu au simțit nici o răspundere pentru sufletele care pier chiar în umbra locuințelor lor, gândesc poate că au o lucrare de făcut în țări străine. Dar unde este dovada pregătirii lor pentru o astfel de lucrare? În ce au dovedit ei o povară pentru suflete? Persoanele acestea au nevoie ca mai întâi să fie învățate și disciplinate în patrie. Adevărata credință și iubire pentru Hristos va crea în ei dorința călduroasă de a salva suflete, chiar în patrie. Ei vor pune la lucru orice putere spirituală pentru a lucra împreună cu Hristos, învățând blândețea și smerenia Lui. Atunci, dacă dorința lui Dumnezeu ar fi ca ei să meargă în țări străine, vor fi pregătiți.
-428-
Aceia care doresc să lucreze pentru Dumnezeu trebuie să înceapă de acasă, din propria lor gospodărie, din vecinătatea lor, printre prietenii lor. Aici ei vor găsi un câmp misionar favorabil. Această lucrare misionară internă este o punere la probă, dând pe față abilitatea sau inabilitatea lor de slujire într-un câmp mai întins.
Exemplul lui Filip și Natanael
Cazul lui Filip și Natanael este un exemplu de adevărată lucrare misionară internă. Filip Îl văzuse pe Isus și era convins că El era Mesia. În bucuria lui, el dorea ca și prietenii lui să afle vestea cea bună. El dorea ca adevărul care îi adusese atâta mângâiere să fie împărtășit și de Natanael. Adevăratul har, găsindu-se în inimă, se va da pe față, răspândindu-se. Filip s-a dus să-l caute pe Natanael și, când l-a strigat, Natanael a răspuns din locul lui de rugăciune, de sub smochin. Natanael nu avusese prilejul să asculte cuvintele lui Isus, dar fusese atras către El în spirit. El dorea lumină, și în clipa aceea se ruga în mod sincer pentru ea. Filip a spus cu bucurie: “Noi am găsit pe Acela, despre care a scris Moise în Lege și prooroci: pe Isus din Nazaret”. (Ioan 1, 45.) La invitația lui Filip, Natanael a căutat și L-a aflat pe Mântuitorul și, la rândul său, s-a alăturat lucrării de câștigare de suflete la Hristos.
Unul dintre mijloacele cele mai cu succes în a transmite lumina este efortul particular și personal. În cercul familiei, la gura sobei vecinului, la patul celui bolnav, în liniște, puteți citi Scripturile și rosti un cuvânt despre Isus și adevăr. În felul acesta, puteți semăna semințe prețioase, care vor răsări și vor aduce roadă.
Familia … un câmp misionar
Lucrarea noastră pentru Hristos trebuie să înceapă în familie, în cămin. Educația tineretului trebuie să fie diferită de cea de până acum. Bunăstarea lor cere mai multă osteneală decât s-a depus până acum. Nu e câmp misionar mai important ca acesta. Prin cuvânt și pildă, părinții trebuie să-i învețe pe copiii lor să lucreze pentru cei neconvertiți. Copiii ar trebui să fie învățați să simpatizeze cu bătrânii și suferinzii și să caute să ușureze suferințele celor săraci și amărâți. Ei trebuie să fie învățați să fie sârguincioși în lucrarea misionară; și din anii cei mai timpurii să fie învățați să practice tăgăduirea de sine și sacrificiul pentru binele altora și pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu, pentru ca să poată fi împreună lucrători cu Dumnezeu.
Dar, dacă e să ajungă să învețe vreodată să facă o adevărată lucrare misionară pentru alții, atunci ei trebuie să învețe ca mai întâi să lucreze pentru cei din familie, care au un drept natural la serviciile lor din iubire. Fiecare copil trebuie să fie instruit să facă partea de lucrare ce-i revine în cămin. El n-ar trebui să se rușineze de a întrebuința mâinile la purtarea poverilor familiei sau de a folosi picioarele pentru alergături. Fiind ocupat în felul acesta, nu va călca pe cărările nepăsării și ale păcatului. Cât de multe ore sunt irosite de copii și tineri, care ar putea fi folosite la purtarea de poveri pe umerii lor tari și care ar ajuta la purtarea răspunderilor familiei, pe care cineva trebuie să și le asume, arătând astfel un interes plin de iubire față de tata și mama. De asemenea, ei trebuie să fie înrădăcinați în adevăratele principii ale reformei sanitare și ale îngrijirii propriului lor corp.
O, de ar urmări părinții cu rugăciune și grijă fericirea veșnică a copiilor lor! Să se întrebe singuri: Am fost noi nepăsători? Am neglijat noi lucrarea aceasta solemnă? Am îngăduit noi ca copiii noștri să ajungă jucăria ispitelor lui Satana? Nu vom avea noi de dat o socoteală serioasă lui Dumnezeu din cauză că am îngăduit copiilor noștri să-și folosească talentele, timpul și influența, lucrând împotriva adevărului, contra lui Hristos? N-am neglijat noi datoria noastră de părinți și nu am sporit noi numărul supușilor împărăției lui Satana?
-430-
Câmpul acesta al familiei a fost în chip rușinos neglijat de mulți și este timpul să fie prezentate resursele și remediile divine, pentru ca această stare rea de lucruri să fie corectată. Ce scuză pot prezenta așa-zișii urmași ai lui Hristos pentru neglijența de a-i forma pe copiii lor pentru lucrarea Lui?
Dumnezeu intenționează ca familiile de pe pământ să fie un simbol al familiei din cer. Familiile creștine, alcătuite și conduse în armonie cu planul lui Dumnezeu, sunt uneltele cele mai cu succes pentru formarea caracterului creștin și pentru înaintarea lucrării Sale.
Dacă părinții doresc să vadă o altă stare de lucruri în familiile lor, ei trebuie să se consacre cu totul lui Dumnezeu și să conlucreze cu El în lucrarea prin care poate să aibă loc o transformare în căminele lor.
Când propriile noastre familii sunt ceea ce ar trebui să fie, nu se va îngădui copiilor noștri să crească în lenevie și nepăsare față de cerințele lui Dumnezeu cu privire la cei lipsiți din jurul lor. Ca moștenire a Domnului, ei vor fi calificați să îndeplinească lucrarea acolo unde se găsesc. O lumină va străluci din astfel de familii și se va da pe față în sprijinirea celor neștiutori, conducându-i la izvorul a toată știința. Se va exercita o influență care va fi o putere pentru Dumnezeu și adevărul Său.
-431-
Instruiți comunitatea în privința lucrării misionare
“Străjerule, cât mai este din noapte?” (Isaia 21, 11.) Sunt în stare străjerii cărora li se pune această întrebare să dea un sunet lămurit din trâmbiță? Se îngrijesc păstorii, cu credincioșie, de turmă, ca unii care au să dea socoteală? Veghează slujitorii lui Dumnezeu asupra sufletelor, dându-și seama că aceia care sunt sub grija lor sunt cumpărați cu sângele lui Hristos? În lume e de făcut o mare lucrare și ce eforturi depunem noi pentru îndeplinirea ei? Oamenilor li s-a predicat prea mult. Dar au fost ei învățați cum să lucreze pentru aceia pentru care a murit Hristos? S-a trasat un plan de lucru și a fost el pus în fața lor în așa fel, încât fiecare să fi văzut necesitatea de a lua parte la lucrare?
Este clar faptul că toate predicile care au fost rostite nu au dezvoltat o mare clasă de lucrători plini de lepădare de sine. Subiectul acesta trebuie să fie socotit ca aducând cu sine cele mai serioase rezultate. Viitorul nostru veșnic este primejduit. Comunitățile se veștejesc și mor din cauză că nu au folosit talanții lor pentru răspândirea luminii. Trebuie să se dea o învățătură atentă, care să fie ca niște lecții date de Domnul, pentru ca toți să pună în practică lumina lor. Aceia care au supravegherea comunităților ar trebui să aleagă membri capabili și să-i pună să poarte răspunderi, dându-le în același timp învățătură cu privire la felul în care pot servi mai bine altora, și să le fie o binecuvântare.
Trebuie folosit orice mijloc pentru a aduce cunoștința adevărului înaintea miilor de oameni care vor înțelege dovezile și vor aprecia chipul lui Hristos în poporul Său, dacă pot avea prilejul de a-i învăța pe oameni cum să facă lucrare misionară. Dumnezeu așteaptă ca biserica Sa să-i învețe și să-i pregătească pe membrii ei pentru lucrarea de a lumina lumea. Trebuie să se dea o astfel de educație, încât să aibă drept rezultat existența a sute de oameni care să pună la schimbător talanți prețioși. Din folosirea acestor talanți se vor ridica oameni care vor fi pregătiți să ocupe locuri de încredere și influență și să mențină principiile curate și necorupte. În felul acesta, se va face o mare lucrare pentru Domnul.