Căminuri școlare
Când urmează cursurile colegiilor noastre, mulți dintre tineri sunt despărțiți de influența liniștitoare și de supunere din cercul familiei. Chiar în acel timp al vieții, când au nevoie de o supraveghere atentă , ei sunt scoși de sub influența și autoritatea părintească, înfrânătoare, și aruncați în societatea formată dintr-un mare număr de persoane de vârsta lor și cu caractere și obiceiuri de viețuire felurite. Unii dintre aceștia au avut parte în copilărie de prea puțină disciplină și sunt superficiali și ușuratici, alții au fost ținuți prea mult în frâu și își închipuie, atunci când sunt departe de mâinile care au ținut hățurile controlului poate prea strâns, că sunt liberi să facă ce le place. Ei disprețuiesc chiar și ideea restricției. Prin legăturile acestea, primejdiile tineretului au crescut foarte mult.
Căminurile noastre școlare au fost înființate pentru ca tineretul nostru să nu fie lăsat să alunece într-o parte sau alta și să fie expus la influențele rele care abundă în tot locul; ci, pe cât cu putință, să poată procura o atmosferă de familie, pentru ca ei să poată fi feriți de ispitele imoralității și să fie conduși la Isus. Familia din cer reprezintă ceea ce ar trebui să fie familia de pe pământ; iar căminurile noastre școlare, unde sunt adunați tineri care caută o pregătire pentru slujirea lui Dumnezeu, ar trebui să se apropie pe cât mai mult cu putință de modelul divin.
Profesorii care sunt puși la conducerea acestor cămine poartă mari răspunderi, deoarece ei trebuie să lucreze ca tați și mame, dovedind interes pentru elevi — pentru fiecare și pentru toți — așa cum părinții arată față de copiii lor. Diferitele elemente din caracterul tinerilor, de care ei sunt chemați să se ocupe, le creează grijă și multe poveri grele și e nevoie de mult tact ca și de multă răbdare pentru a înclina în direcția cea bună minți care au fost pervertite printr-o conducere greșită. Profesorii au nevoie de multă pricepere în conducere; ei trebuie să fie sinceri față de principiu și, cu toate acestea, înțelepți și duioși, legând iubirea și simpatia creștină cu disciplina. Ei ar trebui să fie bărbați și femei ai credinței, ai înțelepciunii, și ai rugăciunii. Ei nu ar trebui să manifeste o demnitate aspră și țeapănă, ei ar trebui să se apropie de tineri, făcându-se una cu ei în bucuriile și întristările lor, precum și în lucrul lor zilnic. Ascultarea voioasă și iubitoare va fi în general rodul unor astfel de eforturi.
Datorii în familie
Educația pe care tinerii și tinerele care frecventează colegiile noastre urmează să o primească, în ceea ce privește viața de cămin, merită o atenție deosebită. Este de mare importanță în lucrarea de dezvoltare a caracterului ca studenții care frecventează colegiile noastre să facă lucrul ce li se încredințează și să lase la o parte orice înclinație spre lenevie. Ei au nevoie să se familiarizeze cu datoriile vieții de toate zilele. Ei trebuie să fie învățați să-și îndeplinească datoriile familiale pe deplin și bine, cu cât mai puțin zgomot și dezordine cu putință. Totul trebuie să se facă frumos și cu rânduială. Bucătăria și toate celelalte părți ale clădirii trebuie să fie păstrate plăcute și curate. Cărțile trebuie să fie lăsate la o parte, până ce le vine vremea, și să nu se ia mai multe obiecte de studiu decât se poate studia fără a se neglija datoriile casnice. Studierea cărților nu trebuie să copleșească mintea, spre neglijarea datoriilor casnice de care depinde bunăstarea familiei.
În împlinirea acestor datorii, trebuie să fie înfrânte obiceiurile de nepăsare, neglijență și dezordine; căci dacă nu sunt corectate aceste obiceiuri vor fi purtate în toate fazele vieții, iar viața va fi jefuită de folosul ei, pierdută pentru o adevărată lucrare misionară. Dacă nu sunt corectate cu stăruință și hotărâre, ele îl vor birui pe elev, atât pentru viața aceasta, cât și pentru veșnicie. Tinerii trebuie să fie încurajați să-și formeze deprinderi bune în ce privește îmbrăcămintea, pentru ca înfățișarea lor să fie plăcută și atrăgătoare; ei trebuie să fie învățați să-și păstreze hainele curate și îngrijit reparate. Toate deprinderile lor ar trebui să fie de așa natură, încât să-i facă un ajutor și o mângâiere pentru alții.
-170-
Oștilor lui Israel li se dăduseră îndrumări speciale ca, în corturile lor și în jurul corturilor lor, totul să fie curat și ordonat, ca nu cumva îngerul lui Dumnezeu, trecând prin tabăra lor, să vadă necurățenia lor. Este Domnul atent la astfel de lucruri? Este, deoarece se spune că, dacă ar fi văzut murdăria lor, El n-ar mai fi mers cu oștile lor ca să lupte împotriva vrăjmașilor lor. La fel, toate acțiunile noastre sunt notate de Dumnezeu. Dumnezeul Acela care a fost atât de atent, pentru ca copiii lui Israel să crească cu deprinderi de curățenie, nu va admite astăzi nici o murdărie în cămin.
Dumnezeu a dat părinților și profesorilor lucrarea de a-i educa pe copii și pe tineri în direcția aceasta și din fiecare act al vieții lor ei pot să învețe lucruri spirituale. În timp ce sunt instruiți în căpătarea deprinderilor curăției fizice, ar trebui să-i învățăm că Dumnezeu dorește ca ei să fie curați atât la inimă, cât și la corp. În timp ce mătură o cameră, ei pot învăța cum curăță Domnul inima. Ei nu vor închide ușile și ferestrele și nu vor pune în cameră o substanță curățitoare, ci vor deschide larg ușile și ferestrele, și, cu un efort sârguincios, vor îndepărta tot praful. La fel, ferestrele impulsurilor și ale sentimentelor trebuie să fie larg deschise către cer, iar praful egoismului și al firii pământești îndepărtat. Harul lui Dumnezeu trebuie să măture prin odăile minții, și fiecare element al naturii trebuie să fie curățit și vitalizat de Duhul lui Dumnezeu. Dezordinea și lipsa de rânduială în îndatoririle zilnice vor duce la uitarea de Dumnezeu, și la ținerea formei temerii de Dumnezeu într-o mărturisire de credință, ruptă de realitate. Noi trebuie să veghem și să ne rugăm, ca nu cumva să apucăm umbra și să pierdem esența.
-171-
O credință vie ca firele de aur ar trebui să treacă prin experiențele vieții de fiecare zi, în săvârșirea micilor îndatoriri. Atunci elevii vor fi conduși să înțeleagă principiile curate pe care Dumnezeu le-a dat ca să fie forța care inspiră fiecare act al vieții lor. Atunci tot lucrul de fiecare zi va fi de un așa caracter, încât să promoveze dezvoltarea creștină. Atunci principiile vitale ale credinței, încrederii și iubirii pentru Isus vor pătrunde în cele mai mici detalii ale vieții zilnice. Atunci vom privi la Isus, și iubirea pentru El va fi motivul continuu ce va da o forță vitală fiecărei îndatoriri îndeplinite. Se va da pe față străduință după neprihănire, o nădejde care “nu dă de rușine”. Tot ce se face se face spre slava lui Dumnezeu.
Fiecărui elev din cămin doresc să-i spun: “Fii credincios față de îndatoririle din cămin. Fii credincios în îndeplinirea micilor răspunderi. Fii un creștin adevărat, viu, în cămin. Lasă ca principiile creștine să-ți stăpânească inima și să-ți îndrume purtarea. Ia seama la fiecare sugestie dată de profesor, dar nu aștepta să fie necesar să ți se spună mereu ce să faci. Judecă tu însuți. Ia seama tu însuți dacă toate lucrurile din camera ta sunt curate și în rânduială, ca nimic din ce este acolo să nu fie o ofensă la adresa lui Dumnezeu, ci ca atunci când îngerii sfinți trec prin camera ta, ei să fie determinați să mai zăbovească acolo, din cauză că sunt atrași de ordinea și curățenia care domnesc. Făcându-vă datoriile cu promptitudine, plăcut și credincios, voi sunteți misionari. Voi dați mărturie despre Hristos. Voi arătați că religia lui Hristos nu vă face, în principiu și în practică, să fiți dezordonați, bădărani, nerespectuoși față de profesorii voștri, neatenți la sfatul și îndrumarea lor. Religia Bibliei, când este practicată, vă va face amabili, plini de considerație, credincioși. Voi nu veți neglija micile lucruri care trebuie aduse la îndeplinire. Adoptați-vă ca motto cuvintele lui Hristos: ‘Cine este credincios în cele mici, va fi credincios și în cele mari’”.