Lucrarea unui evanghelist
Ținerea de lecturi biblice, rugăciunea în familii — constituie lucrarea unui evanghelist și lucrarea aceasta trebuie să fie împletită cu aceea de predicare. Dacă lucrarea aceasta este omisă, predicarea, în cea mai mare măsură, va fi un eșec. Apropiați-vă de oameni prin lucrarea personală. Învățați-i că iubirea lui Dumnezeu trebuie să pătrundă în sanctuarul vieții de familie.
Nu vă asumați nici un fel de glorie. Nu lucrați cu sufletul împărțit, căutând în același timp să serviți și eului, și lui Dumnezeu. Eul să dispară. Cuvintele voastre să-i conducă pe cei obosiți și împovărați să-și aducă poverile la Isus. Lucrați ca unii care-L vedeți pe Acela care stă la dreapta voastră, gata să vă dea destoinicia și toată puterea Sa în orice primejdie. Domnul este Sfetnicul vostru, Călăuza voastră, Căpetenia mântuirii voastre. El merge înaintea voastră, biruitor și ca să biruiască.
La drumuri și la garduri
Porunca lui Hristos pentru poporul Său este: “Ieși la drumuri și la garduri și pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să Mi se umple casa”. (Luca 14, 23.)
Chemarea la ospățul Evangheliei trebuie să fie dusă mai întâi la drumuri. Ea trebuie să fie prezentată acelora care pretind că se află pe drumurile vieții creștine: membrilor diferitelor biserici. “Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. (Apocalipsa 2, 7.) În bisericile acestea sunt închinători adevărați și sunt închinători falși. Trebuie făcută o lucrare pentru aceia care au căzut de la iubirea lor dintâi, care și-au pierdut râvna și interesul pentru cele spirituale. Noi trebuie să-i avertizăm pe aceia care se dau drept creștini, dar care sunt călcători ai Legii lui Dumnezeu. Lor trebuie să li se dea solia.
-77-
Domnul zice: “Îngerului Bisericii din Sardes, scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce are cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu și cele șapte stele: “Știu faptele tale, că îți merge numele că trăiești, dar ești mort. Veghează și întărește ce rămâne, ce e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ți aminte dar cum ai primit și auzit! Ține, și pocăiește-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț, și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine”.’” (Apocalipsa 3, 1-3.)
Avertizarea pentru ultima biserică trebuie, de asemenea, să fie vestită la toți cei care pretind a fi creștini. Solia laodiceană, ca o spadă ascuțită, cu două tăișuri, trebuie să fie dusă tuturor bisericilor: “Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece nici în clocot, am să te vărs din gura Mea! Pentru că zici: ‘Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic’, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești; și haine albe, ca să te îmbraci cu ele, și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doftorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi. Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, și pocăiește-te!” (Apocalipsa 3, 15-19.) Lucrarea noastră este aceea de a vesti solia aceasta. Depunem noi toate eforturile pentru ca bisericile să fie avertizate?
Noi avem o lucrare de făcut pentru deservenții celorlalte biserici. Dumnezeu dorește ca ei să fie mântuiți. Și ei, ca și noi, pot avea nemurirea numai prin credință și ascultare. Noi trebuie să lucrăm pentru ei cu râvnă, pentru ca să o poată obține. Dumnezeu dorește ca ei să aibă o parte de îndeplinit în lucrarea Lui specială pentru acest timp. El dorește ca ei să fie printre aceia care dau casei Sale hrană la timp. Pentru ce nu s-ar angaja ei la această lucrare?
-78-
Predicatorii noștri ar trebui să caute să se apropie de deservenții celorlalte denominațiuni. Rugați-vă pentru și împreună cu oamenii aceștia, pentru care mijlocește Hristos. Ei au o răspundere solemnă. Ca soli ai lui Hristos, noi ar trebui să dăm pe față un interes profund și plin de zel pentru acești păstori ai turmei.
Invitația, care trebuie să fie adresată celor de la “drumuri”, să fie adresată tuturor acelora care au o parte activă în treburile lumii, învățătorilor și conducătorilor poporului. Acelora care poartă răspunderi grele în viața publică — medici și învățători, juriști și judecători, funcționari publici și oameni de afaceri — ar trebui să li se adreseze o solie clară și distinctă. “Ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8, 36-37.)
Noi vorbim și scriem foarte mult despre săracii trecuți cu vederea; dar n-ar trebui oare să se dea o oarecare atenție și bogaților trecuți cu vederea? Mulți privesc la clasa aceasta ca fiind fără nădejde și fac prea puțin pentru a le deschide ochii acelora care, orbiți și zăpăciți de puterea lui Satana, au pierdut veșnicia din socotelile lor. Mii de oameni bogați au intrat în mormintele lor neavertizați, deoarece au fost judecați după aparențe și au fost trecuți cu vederea, ca fiind persoane pentru care nu mai e nici o nădejde. Dar oricât ar părea ei de nepăsători, mi s-a arătat că cea mai mare parte din grupa aceasta sunt cu sufletul împovărat. Sunt mii de oameni bogați care sunt pe moarte din lipsă de hrană spirituală. Multe dintre oficialități simt nevoia după ceea ce nu au. Puțini dintre ei merg la biserică, deoarece simt că nu au nici un folos din aceasta. Învățătura pe care o aud nu le mișcă sufletul. Să nu facem oare nici un efort personal în favoarea lor?
Unii vor întreba: Am putea ajunge la ei prin publicații? Sunt mulți la care nu se va ajunge în felul acesta. Ceea ce le trebuie este efortul personal. Trebuie să piară ei fără o avertizare specială? În vremurile trecute, n-a fost așa. Servii lui Dumnezeu au fost trimiși să spună celor din locurile înalte că ei pot afla odihnă și pace numai în Domnul Isus Hristos.
-79-
Maiestatea cerului a venit în lumea noastră pentru a mântui ce era pierdut, neamul omenesc căzut. Eforturile Lui cuprindeau nu numai pe cei lepădați, ci și pe cei din locurile de cinste. În chip iscusit, El a lucrat pentru a găsi acces la sufletele din clasele de sus, care nu-L cunoșteau pe Dumnezeu și nici nu țineau poruncile Lui.
Aceeași lucrare s-a continuat după înălțarea lui Hristos la cer. Inima îmi este înduioșată atunci când citesc despre interesul arătat de Domnul față de Corneliu. Corneliu era un om dintr-o poziție înaltă, un ofițer în armata romană, dar trăia într-o strictă armonie cu toată lumina pe care o primise. Domnul i-a trimis din cer o solie specială și, printr-o altă solie, l-a îndrumat pe Petru să-l viziteze și să-i aducă lumină. Ar fi o mare încurajare pentru noi, în lucrarea noastră, dacă ne-am gândi la mila și iubirea duioasă a lui Dumnezeu pentru aceia care caută lumină și se roagă pentru ea.
Sunt mulți care mi-au fost arătați ca fiind la fel ca și Corneliu, oameni pe care Dumnezeu dorește să-i pună în legătură cu biserica Sa. Simpatiile lor sunt cu poporul Domnului, păstrător al poruncilor. Dar firele care-i leagă cu lumea îi țin tare. Ei nu au curajul moral de a lua poziție alături de cei smeriți. Noi trebuie să facem eforturi speciale pentru aceste suflete, care au nevoie de o atenție specială datorită răspunderilor și ispitelor lor.
Din lumina dată mie, știu că un lămurit “Așa zice Domnul” ar trebui să fie spus acum oamenilor care au influență și autoritate în lume. Ei sunt ispravnici cărora Dumnezeu le-a încredințat răspunderi importante. Dacă ar accepta chemarea Lui, Dumnezeu i-ar folosi în lucrarea Sa.
-80-
Sunt în lume oameni cărora Dumnezeu le-a dat putere de organizare, care este necesară pentru ducerea mai departe a lucrării pentru aceste zile de pe urmă. Sunt necesari oameni care pot prelua administrarea instituțiilor, oameni care pot să lucreze ca educatori și conducători în conferințele noastre. Dumnezeu invită oameni care pot să privească înainte și să-și dea seama de lucrarea care urmează să fie făcută, care pot să lucreze ca financiari credincioși, bărbați care vor sta tari ca stânca la principii, în orice primejdie și criză s-ar ivi.
Lucrarea are nevoie acum, așa cum a avut nevoie și în anii trecuți, de talentele care erau în planul lui Dumnezeu să le aibă. Dar atât de mult egoism a fost întreținut în instituțiile noastre, încât Domnul nu a intervenit să-i aducă în lucrarea Sa pe aceia care ar fi trebuit să fie legați de ea. El a văzut că ei nu ar fi fost recunoscuți și apreciați după cum se cuvenea.
Dumnezeu caută lucrători zeloși și smeriți, care vor duce adevărul la clasele cele mai înalte. Nu prin contacte întâmplătoare, accidentale, pot fi atrași la Hristos cei bogați, cei iubitori de lume și cei care se închină lumii. Un efort personal, hotărât, trebuie să fie făcut de către bărbați și femei, plini de duh misionar, persoane care nu se vor lăsa și nu vor fi descurajate.
Noi ar trebui să ținem adunări de rugăciune, cerând ca Domnul să deschidă calea, pentru ca adevărul să pătrundă în cetățuile în care Satana și-a așezat tronul și să împrăștie umbra pe care el a aruncat-o de-a curmezișul cărării celor pe care el caută să-i înșele și să-i distrugă. Noi avem asigurarea: “Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit”. (Iacov 5, 16.)
Solicitați rugăciuni pentru sufletele pentru care lucrați; prezentați-le înaintea bisericii ca subiecte pentru rugăciunile ei. Va fi exact ceea ce au nevoie membrii bisericii — ca mintea lor să fie abătută de la micile lor necazuri, să simtă o mare povară, un interes personal, pentru un suflet care e gata să piară. Alegeți un alt suflet și încă unul, căutând zilnic călăuzire de la Dumnezeu, așezând totul înaintea Lui în rugăciune călduroasă, și lucrând cu înțelepciune dumnezeiască. Când faceți lucrul acesta, Dumnezeu vă va da Duhul Sfânt pentru a convinge și converti sufletul.