Lecturi Biblice
Ori de câte ori lucrul acesta este cu putință, fiecare predică mai importantă ar trebui să fie urmată de un studiu biblic. Aici se pot face aplicații cu privire la punctele care au fost prezentate, se pot pune întrebări și se pot fixa idei drepte. Mai mult timp ar trebui să fie consacrat educării cu răbdare a oamenilor, dându-le prilej să se exprime. Oamenilor le trebuie învățătură, rând după rând și precept după precept.
De asemenea, ar trebui să se țină adunări speciale, pentru aceia care sunt interesați în adevărurile prezentate și care au nevoie să fie instruiți. La aceste adunări, oamenii ar trebui să fie invitați și toți, atât credincioși, cât și necredincioși, ar trebui să aibă ocazia să pună întrebări cu privire la punctele care nu au fost înțelese pe deplin. Dați-le tuturor ocazia de a vorbi despre lucrurile care-i neliniștesc, căci vor avea din acestea. În toate predicile și în toate studiile biblice, oamenii trebuie să vadă că, la fiecare punct, un lămurit “Așa zice Domnul” este dat pentru credința și doctrinele pe care noi le susținem.
-69-
Aceasta era metoda Domnului Hristos de a da învățătură. Când vorbea poporului, ei se întrebau ce anume vrea El să le spună. Celor care căutau cu umilință lumina, El era totdeauna gata să le explice cuvintele Sale. Dar Hristos nu încuraja critica și luarea în râs și nici noi nu ar trebui să le încurajăm. Când oamenii încearcă să provoace o discuție cu privire la punctele de credință controversate, spuneți-le că adunarea n-a fost rânduită pentru scopul acesta.
Când răspundeți la o întrebare, fiți siguri că ascultătorii văd și recunosc că s-a răspuns la ea. Nu lăsați ca o întrebare să fie trecută cu vederea, spunându-le să o mai pună cu o altă ocazie. Luați pulsul lucrării voastre pas cu pas și căutați să știți cât de mult ați câștigat.
În asemenea adunări, aceia care înțeleg solia pot pune întrebări care vor aduce lumină asupra punctelor adevărului. Dar unii poate că nu vor avea înțelepciunea să facă acest lucru. Când unii pun întrebări care servesc numai pentru a tulbura mintea și a semăna semințele îndoielii, ei ar trebui sfătuiți să se abțină de la asemenea întrebări. Noi trebuie să învățăm când să vorbim și când să tăcem, să învățăm să semănăm semințele credinței, să răspândim lumină, și nu întuneric.
Un cuvânt la timp
Aceia care se mențin într-o dispoziție continuă de rugăciune vor fi în stare să spună un cuvânt la timp celor care sunt aduși în cercul sferei lor de influență; căci Dumnezeu va da înțelepciunea pe temeiul căreia ei să poată servi Domnului Isus. “Căci înțelepciunea va veni în inima ta, și cunoștința va fi desfășurarea sufletului tău; chibzuința va veghea asupra ta; priceperea te va păzi”. (Proverbe 2, 10-11.) Vei deschide gura cu înțelepciune și pe limba ta va fi legea bunătății.
-70-
Dacă aceia care pretind a fi creștini vor lua seama la Cuvântul lui Hristos, toți cei care vin în contact cu ei vor recunoaște că ei au fost cu Isus și au învățat de la El. Ei vor reprezenta pe Hristos și cele veșnice vor fi tema lor. Realitățile veșnice vor fi aduse aproape. Ei vor veghea asupra sufletelor ca unii care au să dea socoteală. Aceasta înseamnă mult mai mult decât par să gândească unii. Aceasta înseamnă a pleca și a căuta oaia pierdută.
Adunarea de fonduri
Nimeni nu trebuie să speculeze adunările în tabără atunci când poate fi atinsă cea mai mare audiență, pentru a prezenta anumite lucrări sau a strânge bani pentru diferite scopuri de binefacere, care devin din ce în ce mai numeroase. Obiectivele care ar trebui să fie prezentate poporului la adunările de tabără sunt: lucrarea lui Dumnezeu în slujirea Cuvântului, vestirea adevărului în ținuturile îndepărtate, marele interes pentru educație în câmpurile noi și înființarea de sanatorii, care să fie în legătură cu lucrarea de vestire a Evangheliei.
Rezultatele lucrării în tabără
O mare lucrare trebuie să fie adusă la îndeplinire la adunările noastre în tabără. Domnul a onorat în chip deosebit aceste adunări, pe care El le-a numit adunări sfinte. La adunările acestea vin mii de oameni, mulți numai din curiozitate, să vadă și să audă ceva nou. Dar atunci când aud solia adevărului și vin în contact cu aceia care-l cred, mulți sunt impresionați. Ei văd că poporul acesta nu este așa cum s-a spus despre el. Prejudecata, opoziția, și nepăsarea sunt înlăturate, și ei ascultă cu interes sincer la cuvântul rostit.
Domnul are reprezentanții Săi în toate bisericile. Acestor persoane nu li s-au prezentat adevărurile speciale de punere la probă pentru zilele de pe urmă, în împrejurări care să aducă convingerea inimii și a minții; de aceea, ei nu au tăiat, prin lepădarea luminii, legătura lor cu Dumnezeu. Sunt mulți aceia care au umblat credincioși în lumina care a strălucit pe cărarea lor. Ei doresc cu foame să cunoască mai mult cu privire la căile și faptele lui Dumnezeu. Pe întreaga față a pământului, bărbați și femei privesc cu dor spre cer. Rugăciuni, lacrimi și cereri se înalță de la sufletele care tânjesc după lumină, după har, după Duhul Sfânt. Mulți sunt chiar la marginea împărăției, așteptând doar să fie chemați înăuntru.
-71-
Atunci când învățăturile lui Hristos, adevărurile Bibliei în simplitatea lor, sunt puse înaintea acestor suflete, ele recunosc lumina și se bucură în ea. Îngrijorările lor pier dinaintea luminii adevărului ca roua dinaintea soarelui de dimineață. Concepțiile lor cu privire la adevărul biblic se fac mai cuprinzătoare și descoperirea lui Dumnezeu în Hristos ajunge la ei, arătându-le adâncimea, lărgimea și înălțimea tainei divine, spirituale, pe care mai înainte nu o înțelegeau și care nu poate fi explicată, ci doar exemplificată într-un caracter asemenea lui Hristos.
Mulți din cei care n-au nici o legătură cu nici o biserică, și care par a nu ține seamă de cerințele lui Dumnezeu, nu sunt în inima lor chiar atât de nepăsători pe cum s-ar părea. Chiar și cei mai nereligioși au momentele lor de convingere, când le vine dorul după ceva ce ei nu au. În fiecare târg și oraș sunt mulți oameni care nu merg la nici o biserică. Mulți dintre aceștia sunt atrași de adunările în tabără. Vin mulți care sunt sclavi ai păcatului, victime neajutorate ale obiceiurilor rele. Mulți sunt convinși și convertiți. Atunci când prin credință primesc făgăduința lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lor, robia obiceiurilor este înfrântă. Părăsindu-și plăcerile lor păcătoase, ei ajung liberi în Hristos Isus și se bucură de libertatea copiilor lui Dumnezeu. Aceasta e lucrarea ce trebuie făcută la adunările noastre în tabără. Prin aceste mijloace, mii de suflete vor fi câștigate la Hristos.