Spirit lumesc
Dragă frate F.,
Este timpul să ne examinăm îndeaproape inimile, spre a vedea dacă suntem sau nu în credință și în iubirea lui Dumnezeu. Dacă nu are loc o trezire în mijlocul nostru, care avem o așa de mare lumină și atât de multe privilegii, atunci ne vom cufunda în ruină și soarta noastră va fi mai rea decât aceea a cetăților Horazim și Betsaida, căci, așa cum a spus Domnul Isus despre aceste cetăți, “căci, dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit, cu sac și cenușă”.
Este mai mult decât sosit timpul să fii mai profund și mai zelos pentru sufletul tău și al copiilor tăi. Chemarea ta în Hristos cere acest lucru. Sufletul meu este apăsat de durere, inima mea este bolnavă și tristă când văd starea în care te afli; căci știu că, dacă nu ești un om transformat, atunci reazemul tău va fi mereu schimbător. O, “căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L, câtă vreme este aproape”. Te implor să-ți umilești inima înaintea lui Dumnezeu și niciodată, niciodată să nu încetezi efortul acesta, până când nu ajungi un om cu totul diferit. Simt un interes profund față de starea ta spirituală și doresc să te văd străduindu-te, în mod serios, pentru propria ta mântuire și pentru aceea a scumpilor tăi copii, care sunt educați așa cum Elisei și-a condus și educat copiii. Fă ca toată influența ta să fie de partea Domnului. Copiii tăi să vadă că nu ești o creatură a impulsului, și un om al principiilor neșovăielnice. Ei vor urma exemplul pe care tu îl dai. Până când voi vedea la tine o schimbare înspre bine, eu voi continua să intervin pe lângă tine și să te sfătuiesc.
-530-
Ne apropiem de încheierea timpului. Noi dorim nu numai să învățăm pe alții adevărul prezent de la amvon, ci să-l trăim și dincolo de amvon. Examinează îndeaproape temelia speranței mântuirii tale. Tu ești un vestitor al adevărului, un veghetor pe zidurile Sionului; nu poți să îți conduci afacerile în domeniul mineritului sau mobiliare și, în același timp, să faci în mod eficient lucrarea cea sfântă, așezată în mâinile tale. Acolo unde oamenii sunt în criză, acolo unde lucrurile veșnice sunt în joc, interesul nu poate să fie împărțit, și aceasta în siguranță. Acest lucru este în mod deosebit valabil în cazul tău. În timp ce erai angajat în această afacere, n-ai cultivat evlavia cu toată inima. Ai avut o dorință puternică de a obține mijloace financiare și ai vorbit foarte mult despre avantajele ce pot fi câștigate investind în terenuri în _____. Din nou ai fost angajat să arăți avantajele acestor afaceri; și aceasta în timp ce erai un slujitor al Domnului Hristos, întărit prin binecuvântare, legat să-ți consacri sufletul, corpul și spiritul lucrării de salvare de suflete. În același timp, tu primeai bani pentru susținerea ta și a familiei tale. Vorbirea ta era calculată să atragă atenția și banii poporului nostru departe de instituțiile noastre și de la lucrarea de promovare a împărăției Răscumpărătorului pe pământ. Tendința a fost de a trezi în inimă dorința de a investi mijloacele lor acolo unde îi asigurai că, într-un timp scurt, le vor dubla și îi amăgeai cu perspectiva că pot să ajute cauza lui Dumnezeu mult mai mult făcând astfel. Poate că nu cu bună știință i-ai sfătuit să-și retragă mijloacele din lucrarea lui Dumnezeu; dar unii nu au bani pe care să-i investească, cu excepția celor investiți în instituțiile noastre, și ei i-au retras de la acestea pentru a-i investi după sugestiile tale.
-531-
Într-un anumit sens, noi suntem păzitorii fraților noștri. Suntem în mod individual legați de sufletele care pot, prin meritele Domnului Hristos, să caute slava, onoarea și nemurirea. Curăția, sinceritatea, zelul, consecvența și evlavia lor sunt afectate de cuvintele noastre, de faptele, comportamentul, rugăciunile și credincioșia noastră în îndeplinirea datoriei. Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Săi: “Voi sunteți lumina lumii”. Slujitorii Domnului Hristos trebuie să învețe atât în biserică, cât și individual faptul că o mărturisire de credință, chiar și cea a adventiștilor de ziua a șaptea, dacă nu pornește dintr-o evlavie sinceră, din toată inima, nu are nici o putere. Lumina religioasă trebuie să strălucească în raze clare și statornice, de la biserică și, în mod deosebit, de la pastori. Ea nu trebuie să ardă în ocazii speciale și apoi să se micșoreze, să licărească așa ca și când s-ar stinge. Desăvârșirea Domnului Hristos va străluci totdeauna în caracterul adevăraților credincioși și ei vor împodobi învățătura Mântuitorului nostru. În felul acesta, sunt descoperite desăvârșirea și puterea Evangheliei. Fiecărui membru al bisericii i se cere să fie într-o vie legătură cu Izvorul a toată lumina și să fie un lucrător spiritual, făcându-și partea prin fapte bune, pentru a reflecta lumina asupra lumii.
În mod deosebit, pastorul ar trebui să se abțină de la orice amestec în cele lumești și să se lege de Izvorul a toată puterea, ca să poată reprezenta în mod corect ceea ce înseamnă a fi un creștin. El trebuie să se desprindă de orice ar putea, într-un fel oarecare, să abată mintea de la Dumnezeu și marea lucrare pentru acest timp. Domnul Hristos așteaptă de la el, ca slujitor angajat al Său, să fie asemenea Lui în minte, în gând, în Cuvânt și acțiune. El așteaptă ca fiecare om care deschide Scriptura înaintea altora să lucreze plin de atenție și inteligență, fără să-și folosească în mod neînțelept puterile sau într-un mod care să rănească sau să le încredințeze sarcini prea grele, astfel încât să fie pregătit pentru a face fapte bune pentru Domnul. Fiecare suflet este chemat la o muncă activă în unul din diferitele departamente ale lucrării și Păstorul va conduce și va călăuzi turma.
-532-
Limba pastorului nu trebuie să fie folosită pentru a spune oamenilor care este calea cea mai bună de a-și îngriji mijloacele de pe pământ; el trebuie să le spună cum să investească în siguranță în banca cerului. Fie ca Domnul să vă dea discernământ spiritual — aceasta este rugăciunea mea; căci cu siguranță vei suferi naufragiul credinței, în afară de cazul în care ajungi să ai o stare spirituală diferită. Ai nevoie de puterea de convertire a lui Dumnezeu; și dacă nu te schimbi, cu siguranță te vei îndepărta de adevăr. Dar, deși poți să câștigi toată lumea, va fi o slabă mângâiere pentru pierderea mântuirii. Domnul să te ajute, fratele meu, să-ți vii cât mai repede în fire și să acționezi asemenea unui om care are o minte echilibrată. Ai putea să-ți faci lucrul cu inima și cu buzele sfințite și să umbli smerit cu Dumnezeul tău.
Sfințenia practică
Stimați frați și stimate surori din Oakland,
Mintea mea mă îndeamnă să vă scriu. Din nou și din nou m-am descoperit vorbindu-vă în visele mele și de fiecare dată erați în necaz. Dar orice se va întâmpla, să nu vă slăbească curajul moral și cauza religiei voastre să nu degenereze într-o formă fără viață. Isus cel iubitor este gata să vă binecuvânteze din abundență; dar noi avem nevoie să obținem o experiență a credinței, în rugăciune stăruitoare și bucurându-ne în iubirea lui Dumnezeu. Să fie oare vreunul dintre voi cântărit în balanța cerului și găsit cu lipsă? Noi trebuie să veghem asupra noastră, să veghem asupra celor mai neînsemnate îndemnuri nesfinte ale naturii noastre, ca să nu devenim trădători față de înaltele răspunderi pe care Dumnezeu le-a pus asupra noastră, ca instrumente omenești ale Sale.
Trebuie să studiem avertizările și pedepsele pe care El le-a dat poporului Său în veacurile trecute. Noi nu ducem lipsă de lumină. Știm ce lucruri trebuie să evităm și ce ne-a cerut El să păzim; astfel că, dacă nu căutăm să cunoaștem și să facem ce este drept, aceasta se datorează săvârșirii răului, care se potrivește mai bine naturii noastre decât facerea binelui.
-533-
Întotdeauna vor fi necredincioși care așteaptă să fie duși mai departe de credința altora. Ei nu au nici o cunoștință practică a adevărului și, în consecință, n-au simțit puterea lui sfințitoare asupra propriilor lor suflete. Ar trebui ca fiecare membru al bisericii, în liniște și cu stăruință, să-și cerceteze propria-i inimă și să vadă dacă viața și caracterul său sunt în armonie cu marele standard al neprihănirii lui Dumnezeu.
Dumnezeu a făcut lucruri mari pentru voi în California, în mod deosebit în Oakland; dar El ar avea plăcerea să facă mult mai mult dacă veți face ca faptele să corespundă cu credința voastră. Dumnezeu nu onorează niciodată necredința cu mari binecuvântări. Revedeți ceea ce Dumnezeu a făcut și să știți că, de fapt, este numai începutul a ceea ce El este dispus să facă.
Noi trebuie să acordăm Scripturilor o valoare mult mai mare decât aceea pe care o dăm, căci în ea este descoperită oamenilor voința lui Dumnezeu. Nu este suficient numai să fii de acord cu faptul că Cuvântul lui Dumnezeu este vrednic de încredere, ci trebuie să cercetăm Scripturile pentru a învăța ce conțin. Primim noi Biblia ca fiind “descoperirea” lui Dumnezeu? Este tot atât de real o comunicare divină, ca și când am auzi cuvintele ei în mod efectiv. Noi nu-i cunoaștem valoarea, pentru că nu ascultăm de sfaturile ei.
Îngerii răi sunt la lucru de jur împrejurul nostru, dar, pentru că noi nu vedem prezența lor cu vederea noastră naturală, nu apreciem așa cum ar trebui realitatea existenței lor, după cum este prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă toate lucrurile scrise în Sfânta Scriptură ar fi fost ușor de înțeles, omul, cercetând paginile ei, s-ar fi înălțat în mândrie și mulțumire de sine. Nu este niciodată cel mai bine pentru cineva să creadă că înțelege fiecare fază a adevărului pentru că el nu înțelege tot. De aceea, nici un om să nu se laude că înțelege corect toată Scriptura și să creadă că este de datoria lui să-i facă pe toți ceilalți să înțeleagă exact așa cum înțelege el. Să lăsăm ca mândria intelectuală să fie dată la o parte. Îmi ridic vocea ca avertizare împotriva oricărui fel de mândrie spirituală. Ea există din abundență în biserică, astăzi.