Locul închinat lui Dumnezeu n-ar trebui să fie un loc în care să se încheie tranzacții comerciale, lumești. Dacă copiii se adună să se închine lui Dumnezeu într-un loc care în cursul săptămânii este folosit ca școală, ca o sală de clasă sau magazie, ei ar fi mai mult decât niște ființe umane dacă, amestecate cu gândurile lor devoționale, n-ar avea și gânduri despre lecțiile lor sau alte lucruri care s-au petrecut în cursul săptămânii. Prin educația și instruirea tinerilor trebuie să se înalțe lucrurile sfinte și să se încurajeze o devoțiune pură pentru Dumnezeu și Casa Sa. Mulți dintre aceia care mărturisesc fi copii ai Împăratului ceresc nu au o adevărată apreciere a sfințeniei lucrurilor veșnice. Aproape toți au nevoie să fie învățați cum să se comporte în Casa lui Dumnezeu. Părinții nu trebuie numai să învețe, ci și să comande copiilor lor să intre în sanctuar cu sobrietate și respect.
Gustul moral al închinătorilor în Sanctuarul cel sfânt al lui Dumnezeu trebuie să fie înalt, curățit, sfințit. Această problemă a fost, din nefericire, neglijată. Importanța ei a fost trecută cu vederea și, ca rezultat, dezordinea și lipsa respectului au devenit predominante, iar Dumnezeu a fost dezonorat. Când conducătorii bisericii, pastorii și membrii, tații și mamele n-au avut gânduri înalte cu privire la această problemă, ce putem aștepta de la niște copii fără experiență? Ei sunt adesea găsiți în grupe, departe de părinți, care de fapt ar trebui să aibă grijă de ei. Cu toate acestea, ei se află în prezența lui Dumnezeu și ochii Lui privesc asupra lor, sunt ușuratici și neserioși, șoptesc între ei și râd, sunt nerespectuoși și neatenți. Ei sunt foarte rar învățați că slujitorul Evangheliei este solul lui Dumnezeu și că solia pe care el o aduce este unul din instrumentele lui Dumnezeu pentru salvarea sufletelor și că, pentru toți aceia care au privilegiul de a fi aduși în legătură cu el, aceasta va fi un miros de viață spre viață sau de moarte spre moarte.
-497-
Mințile delicate și sensibile ale tinerilor își formează aprecierea cu privire la lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu, după felul în care părinții tratează această problemă. Mulți capi de familie fac din serviciul divin un subiect de critică atunci când ajung acasă, fiind de acord cu câteva lucruri și condamnând altele. În felul acesta, solia lui Dumnezeu adresată oamenilor este criticată, pusă sub semnul întrebării și făcută subiect de neseriozitate. Ce impresie se face astfel asupra tinerilor prin aceste comentarii ușuratice și nerespectuoase, numai cărțile cerului pot să descopere acest lucru. Copiii văd și înțeleg aceste lucruri cu mult mai repede decât sunt părinții capabili să gândească. Simțurile lor morale primesc o predispoziție greșită, pe care timpul nu o va putea niciodată schimba pe deplin. Părinții se lamentează din cauza împietririi inimii copiilor lor și a greutății în trezirea sensibilității morale pentru a răspunde cerințelor lui Dumnezeu. Dar în cărțile din ceruri se înregistrează și se poate urmări fără greș adevărata cauză a acestei situații. Părinții nu erau convertiți. Ei nu erau în armonie cu cerul sau cu lucrarea cerului. Ideile lor mici, obișnuite, cu privire la sfințenia slujirii și a sanctuarului lui Dumnezeu au fost țesute în educația copiilor lor. Este o problemă dacă cineva, care de ani de zile a fost sub această influență vătămătoare în educația din cămin, va avea vreodată un respect sensibil și înalt cu privire la slujitorii lui Dumnezeu și la instrumentele pe care El le-a stabilit pentru salvarea sufletelor. Despre aceste lucruri trebuie să se vorbească cu respect, cu un limbaj corect și cu o deosebită sensibilitate, pentru ca să poți arăta tuturor acelora cu care te asociezi că primești solia slujitorilor lui Dumnezeu ca un mesaj personal pentru tine, de la Dumnezeu.
-498-
Părinți, aveți grijă ce fel de exemplu și ce idei le transmiteți copiilor voștri. Mintea lor este elastică și impresiile se formează foarte repede, ușor. Cu privire la serviciile de la sanctuar, dacă vorbitorul are o lipsă, un defect, temeți-vă să-l faceți cunoscut. Vorbiți numai de lucrarea bună pe care o face, de ideile bune pe care le prezintă și pe care voi trebuie să le ascultați ca venind prin instrumentul folosit de Dumnezeu. Se poate vedea foarte repede de ce copiii sunt așa de puțin impresionați de prezentarea Cuvântului și de ce au un așa de puțin respect pentru Casa lui Dumnezeu. Educația lor a fost deficitară din acest punct de vedere. Părinții lor au nevoie de o comuniune zilnică cu Dumnezeu. Propriile lor idei trebuie să fie purificate și înnobilate; buzele lor au nevoie să fie atinse cu un cărbune de pe altar; apoi obiceiurile lor de acasă vor face o impresie bună asupra minții și caracterului copiilor lor. Standardul religios va fi atunci foarte mult înălțat. Astfel de părinți vor face o mare lucrare pentru Dumnezeu. Ei vor avea mai puțin din ceea ce este lumesc, mai puțină senzualitate și mai multă eleganță și credincioșie în cămin. Viața lor va fi învestită cu o solemnitate la care ei nici n-au gândit. Serviciul divin și de închinare și adorare la adresa lui Dumnezeu nu va fi tratat ca fiind obișnuit.
Mă întristez adesea și sufăr când intru în casa unde este adorat Dumnezeu și văd îmbrăcămintea dezordonată, atât a bărbaților, cât și a femeilor. Dacă inima și caracterul erau arătate prin înfățișarea exterioară, atunci cu certitudine că nimic nu putea fi ceresc la ei. Ei nu au o adevărată idee cu privire la ordine, curățenie și un comportament plăcut, pe care Dumnezeu le cere de la toți cei care vin în prezența Lui ca să I se închine. Ce impresie fac aceste lucruri asupra necredincioșilor și asupra tinerilor, care sunt atât de ageri în a judeca și a trage propriile lor concluzii?
În mintea multora nu sunt mai multe gânduri sacre legate de Casa lui Dumnezeu, decât de locurile cele mai obișnuite. Unii vor intra în Casa de rugăciune cu pălăria pe cap și în haine pătate, murdare. Aceștia nu-și dau seama că urmează să se întâlnească cu Dumnezeu și cu îngerii Săi cei sfinți. Ar trebui să aibă loc o schimbare radicală în această problemă, în toate comunitățile noastre. Chiar și pastorii au nevoie ca ideile lor să fie mai înalte, să aibă o sensibilitate mai mare față de acest lucru. Aceasta este o latură a lucrării care a fost, din nefericire, neglijată. Datorită lipsei de respect în atitudine, îmbrăcăminte și comportament, cum și a lipsei unui cadru mintal adecvat închinării, adesea, Dumnezeu și-a întors fața de la aceia care s-au adunat să I se închine.
-499-
Toți trebuie să fie învățați să aibă îmbrăcămintea simplă, de bun gust, curată și în ordine, dar să nu poarte acele podoabe exterioare care sunt cu totul nepotrivite în Sanctuar. Nu trebuie să aibă loc nici o etalare a podoabelor și îmbrăcămintei; căci aceasta încurajează lipsa de respect. Atenția oamenilor este adesea atrasă la articolul acela sau acesta fin de îmbrăcăminte și astfel își fac loc gânduri care n-ar trebui să aibă vreun loc în inimile celor ce vin să se închine. Dumnezeu trebuie să fie subiectul meditației și obiectul adorării; căci tot ceea ce atrage mintea de la solemnitatea serviciului divin este o ofensă pentru El. Parada de funde, panglici, dantele și pene, ornamente sau podoabe de aur și argint este o specie de idolatrie și este cu totul nepotrivită pentru serviciul divin al lui Dumnezeu, ocazie în care ochii fiecărui închinător trebuie să fie numai la slava Sa. Toate problemele în legătură cu îmbrăcămintea ar trebui să fie tratate cu strictețe, urmând îndeaproape rânduiala biblică. Moda a fost zeița care a dominat lumea de afară și adesea se strecoară singură în biserică. Aceasta trebuie să facă din Cuvântul lui Dumnezeu standardul pe care trebuie să-l urmeze și părinții trebuie să se gândească în mod inteligent la acest subiect. Când ei își văd copiii înclinați să urmeze moda lumii, ar trebui, asemenea lui Avraam, să poruncească în mod categoric casei lor după ei. În loc să-i uniți cu lumea, legați-i de Dumnezeu. Nimic să nu deformeze Sanctuarul lui Dumnezeu prin îmbrăcămintea sau prin podoaba îmbrăcămintei lor. Dumnezeu și îngerii sunt acolo. Sfântul lui Israel a vorbit prin apostolul Său: “Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletirea părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.”
-500-
Când o comunitate nou înființată a rămas neinstruită cu privire la aceste probleme, pastorul și-a neglijat datoria și va trebui să dea socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru impresiile pe care el le-a îngăduit să predomine. Dacă nu se vor imprima în mintea oamenilor idei corecte cu privire la adevărata închinare și adevăratul respect, atunci va avea loc o tendință crescândă de a așeza ceea ce este sacru și veșnic la același nivel cu lucrurile obișnuite și cei ce mărturisesc adevărul vor fi o ofensă la adresa lui Dumnezeu și o dezonoare pentru Dumnezeu. Ei nu vor putea niciodată, cu ideile lor necultivate, să aprecieze un cer curat și sfânt și să fie pregătiți să se alăture închinătorilor din curțile cerești, unde totul este curăție și desăvârșire și unde fiecare ființă are un desăvârșit respect pentru Dumnezeu și sfințenia Lui.
Pavel descrie lucrarea trimișilor lui Dumnezeu ca fiind aceea prin care fiecare om va fi înfățișat desăvârșit în Hristos Isus. Aceia care îmbrățișează adevărul de origine cerească trebuie să fie curățiți, înnobilați și sfințiți prin el. Se va cere un efort cu totul deosebit pentru a atinge standardul pus de Dumnezeu pentru o reală și adevărată stare de om mare. Piatra neregulată scoasă din carieră trebuie să fie cizelată, părțile ei grosolane trebuie să fie lustruite. Veacul acesta este renumit pentru lucrarea de suprafață, pentru metode ușoare, pentru o sfințenie lăudăroasă, diferite de standardul caracterului pe care l-a înălțat Dumnezeu. Toate scurtăturile, toată învățătura care nu reușește să înalțe Legea lui Dumnezeu ca standard al caracterului religios sunt false. Desăvârșirea caracterului este lucrarea unei vieți, nerealizată de aceia care nu sunt dispuși să se străduiască pentru calea stabilită de Dumnezeu, făcând pași înceți și trudnici. Noi nu ne putem permite să facem vreo greșeală în această problemă, dacă dorim ca zi de zi să creștem până vom ajunge asemenea Domnului Hristos, Căpetenia noastră.