Importanța lucrării de colportaj
O lucrare mult mai eficientă decât aceea făcută până acum poate să fie făcută în lucrarea de colportaj. Colportorul nu trebuie să fie satisfăcut decât atunci când progresează continuu. El trebuie să facă o pregătire temeinică, dar nu trebuie să fie mulțumit doar cu o retorică a cuvintelor; el trebuie să-I dea Domnului ocazia de a lucra cu eforturile sale și de a-i impresiona mintea. Iubirea lui Isus locuind în inimă îl va face în stare să aducă la existență mijloace pentru a avea acces la indivizi și familii.
Colportorii au nevoie de o cultură proprie și de maniere elegante, nu de manierele afectate și artificiale ale lumii, ci de maniere plăcute, care sunt rezultatul natural al bunătății inimii și o dorință de a urma exemplul Domnului Hristos. Ei trebuie să cultive obiceiuri serioase, responsabile — obiceiul hărniciei și al discreției, — să caute onoarea lui Dumnezeu, făcând tot ce stă în puterea lor pentru a realiza aceasta. Domnul Isus a făcut un sacrificiu infinit pentru a-i așeza într-o relație dreaptă cu Dumnezeu și cu aproapele lor, iar ajutorul divin combinat cu efortul omenesc îi va face în stare să atingă un standard înalt, să exceleze. Colportorul trebuie să fie cast, asemenea lui Iosif, blând, asemenea lui Moise, și cumpătat, asemenea lui Daniel; atunci o putere îl va însoți oriunde va merge.
Dacă urmează un drum rău, dacă spune neadevăruri sau practică înșelăciunea, colportorul pierde respectul de sine. Poate că el nu este conștient de faptul că Dumnezeu îl vede, că este la curent cu orice tranzacție, că îngerii sfinți îi cântăresc motivele și îi ascultă cuvintele și că răsplata lui va fi după faptele sale; dar dacă era posibil să-și ascundă faptele rele de cercetarea omenească și divină, faptul că el cunoaște acest lucru este degradant pentru mintea și caracterul său. O singură faptă nu determină caracterul, dar înlătură bariera și următoarea ispită este mult mai repede primită, până când, în cele din urmă, se formează un obicei, acela de a ocoli adevărul, a fi necinstit în afaceri, și în omul acela nu mai poți avea încredere.
Sunt prea mulți în biserică și în familie care nu prea își dau seama de nestatornicia lor bătătoare la ochi. Sunt tineri care par a fi ceea ce nu sunt. Ei par cinstiți și sinceri; dar sunt asemenea mormintelor văruite, frumoase pe dinafară, dar stricate pe dinăuntru. Inima este murdară, mânjită de păcat; și astfel, raportul rămâne în curțile cerești. Un proces se desfășoară în mintea care i-a făcut împietriți, trecând peste conștiință. Dar dacă, în final, caracterele lor, cântărite în balanța sanctuarului, sunt găsite cu lipsă în marea zi a lui Dumnezeu, aceasta va fi o nenorocire de care ei nu-și pot da seama acum. Adevărul, adevărul prețios și nemăsluit, trebuie să fie o parte a caracterului.
-397-
Orice cale ar fi aleasă, cărarea vieții este plină de primejdii. Dacă lucrătorii din orice ramură a lucrării devin leneși și neatenți în ceea ce privește interesele lor veșnice, vor avea pierderi mari. Ispititorul va avea intrare la ei. El va întinde plase pentru picioarele lor și îi va duce pe căi nesigure. Numai cei ale căror inimi sunt pline de principii curate sunt în siguranță. Asemenea lui David, ei se vor ruga: “Pașii mei stau neclintiți pe cărările Tale, și nu mi se clatină picioarele”. O luptă continuă trebuie să fie dusă cu egoismul și stricăciunea inimii omenești. Adesea, se pare că cei răi prosperă pe calea lor; dar aceia care uită pe Dumnezeu chiar și numai pentru o oră, sau pentru o clipă, sunt pe o cale primejdioasă. Poate că ei nu-și dau seama de primejdii; dar, mai înainte ca să-și dea seama, obiceiul, asemenea unei legături de oțel, îi ține în stăpânirea răului cu care s-au amestecat. Dumnezeu disprețuiește comportarea lor și binecuvântarea Lui nu-i va însoți.
Am văzut că tinerii se angajează în această lucrare fără să aibă o legătură cu cerul. Ei se așază în calea ispitei pentru a-și arăta curajul, bravând. Râd de nebunia celorlalți. Cunosc drumul cel drept; știu cum să se comporte. Cât de ușor pot rezista ispitelor! Cât de zadarnic este să te gândești la căderea lor! Dar ei nu fac din Dumnezeu apărarea lor. Satana are pentru ei o cursă perfidă și ei devin acum obiectul batjocurii celor neghiobi.
Marele nostru adversar are agenți care pândesc ocazia de a nimici suflete, așa cum un leu își urmărește prada. Tineri, feriți-vă de ei; căci, în timp ce par prietenii voștri, ei vor introduce pe ascuns căi și practici rele. Ei te vor lăuda cu buzele lor și se vor oferi să te ajute și să te conducă; dar pașii lor conduc în iad. Dacă asculți sfaturile lor, aceasta ar putea să fie punctul de cotitură al vieții tale. O singură siguranță îndepărtată din conștiință, îngăduirea unui singur obicei rău, o singură neglijare a înaltei cerințe a datoriei pot fi începutul unui drum al înșelăciunii, care te va duce în rândul acelora care slujesc lui Satana, în vreme ce declari tot timpul că iubești pe Dumnezeu și cauza Sa. Un moment de nechibzuință, un singur pas greșit, poate să îndrepte întregul curs al vieții tale într-o direcție greșită. Și poate că n-ai să știi niciodată ceea ce a cauzat ruina ta, până când nu se va pronunța sentința: “Depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege”.
-398-
Unii tineri știu că ceea ce am spus descrie corect situația lor. Căile lor nu sunt ascunse de Domnul, deși ele pot fi ascunse de cei mai buni prieteni ai lor, chiar de tații și mamele lor. Am puțină speranță că unii dintre aceștia își vor schimba vreodată atitudinea ipocrită și înșelătoare. Alții care au greșit caută să se răscumpere pe ei înșiși. Fie ca scumpul nostru Isus să-i ajute să-și facă fața ca de cremene împotriva tuturor neadevărurilor și laudelor acelora care le vor slăbi dorința lor de a face bine sau a acelora care ar strecura îndoieli sau sentimente de necredință pentru a le zdruncina credința în adevăr. Tinerii mei prieteni, nu petreceți nici o oră în tovărășia acelora care vă vor face nedemni de lucrarea curată și sfântă a lui Dumnezeu! Nu faceți înaintea străinilor ce n-ați face înaintea tatălui și mamei voastre sau de care vă veți rușina înaintea Domnului Hristos și a sfinților Săi îngeri.
Unii pot crede că aceste avertismente nu sunt necesare pentru păzitorii Sabatului, dar aceia la care se aplică știu ceea ce vreau să spun. Vă spun, tinerilor, fiți atenți; căci nu puteți face nimic fără să fie descoperit ochilor îngerilor și lui Dumnezeu. Nu puteți face o lucrare rea și alții să nu fie afectați de ea. În timp ce comportamentul nostru descoperă ce fel de material este folosit în zidirea propriilor voastre caractere, el are, de asemenea, o puternică influență asupra altora. Niciodată să nu pierdeți din vedere faptul că aparțineți lui Dumnezeu, că El v-a răscumpărat cu un preț și voi trebuie să-I dați socoteală de toate talentele pe care vi le-a încredințat. Nici un om ale cărui mâini sunt mânjite de păcat sau a cărui inimă nu stă bine cu Dumnezeu n-ar trebui să aibă vreo parte în lucrarea de colportaj, căci astfel de persoane vor dezonora cu siguranță cauza adevărului. Cei care sunt lucrători în câmpurile misionare au nevoie ca Dumnezeu să-i călăuzească. Ei trebuie să fie atenți să înceapă bine și apoi să se țină bine, liniștit și ferm de calea dreaptă. Ei trebuie să fie hotărâți, căci Satana este ferm și perseverent în eforturile sale de a-i doborî.
-399-
S-a făcut o greșeală atunci când s-au solicitat abonamente pentru revistele noastre numai pentru câteva săptămâni, când printr-un efort cuvenit s-ar fi obținut abonamente pentru un timp mai îndelungat. Un abonament pe timp de un an este mult mai valoros decât mai multe abonamente pe un timp mai scurt. Când o revistă este luată numai pentru câteva luni, interesul se sfârșește adesea cu abonamentul pe timp scurt. Puțini sunt aceia care își reînnoiesc abonamentele pe un timp mai lung și astfel este o mare cheltuială de timp, care aduce rezultate mici, pe când, cu puțin tact și perseverență, s-ar putea obține un abonament pe un an de zile. Fraților, țintiți prea jos; sunteți prea înguști în planurile voastre. Voi nu puneți în lucrarea voastră tot tactul și toată perseverența care sunt necesare. Sunt mult mai multe dificultăți în această lucrare decât în alte ramuri de activitate; dar lecțiile ce vor fi învățate, tactul și disciplina ce vor fi câștigate vă vor face capabili pentru alte câmpuri în care să fiți de folos și unde puteți sluji sufletelor. Cei care își învață foarte slab lecțiile, care sunt neatenți și prea repeziți în abordarea oamenilor vor da pe față aceleași defecte de comportare, aceeași lipsă de tact și pricepere în modul de procedare cu mintea, dacă unii ca aceștia ar intra în lucrare.
În timp ce abonamentele scurte sunt acceptate, unii nu vor face eforturile necesare pentru a le obține pe termen mai lung. Colportorii nu trebuie să meargă pe teren într-un mod neglijent și nepăsător. Ei trebuie să simtă că sunt lucrătorii lui Dumnezeu și că iubirea de suflete îi va determina să facă orice efort pentru a lumina pe bărbați și femei cu privire la adevăr. Providența și harul, mijloacele și sfârșitul sunt strâns legate. Când lucrătorii Lui fac tot ce pot mai bine, Dumnezeu face pentru ei ceea ce nu pot face pentru ei înșiși; dar nimeni să nu se aștepte să aibă succes în mod independent, prin propria lui strădanie. Trebuie să fie activitate unită cu o fermă încredere în Dumnezeu.
-400-
Economia este necesară în orice departament al lucrării Domnului. Tendința naturală a tineretului din veacul acesta este să neglijeze și să disprețuiască economia și să o confunde cu zgârcenia și cu îngustimea. Dar economia este în armonie cu cele mai largi și mai generoase vederi și simțăminte; nu poate exista o adevărată generozitate acolo unde ea nu este practicată. Nimeni nu trebuie să creadă că este sub demnitatea lui să studieze cum să facă economie și cele mai bune mijloace de a avea grijă de firimituri. După ce a săvârșit o remarcabilă minune, Domnul Hristos a spus: “Strângeți firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”
O sumă destul de bună poate fi cheltuită cu plata notei de hotel, care nu este deloc necesară. Cauza lui Dumnezeu era așa de aproape de inima pionierilor acestei solii, încât rareori luau masa la un hotel sau restaurant, chiar dacă costul nu era decât douăzeci și cinci de cenți de fiecare. Dar tinerii și tinerele nu sunt educați să facă economie și pretutindeni risipa urmează risipei. În unele familii, există o risipă atât de mare, cât ar putea să hrănească o altă familie, dacă s-ar practica o economie înțeleaptă. Dacă, în timp ce călătoresc, tinerii noștri ar ține o socoteală exactă a banilor pe care îi cheltuiesc punct cu punct, ochii le vor fi larg deschiși pentru a vedea cum se scurg banii. În timp ce nu li se cere să se lipsească de o hrană caldă, așa cum făceau primii lucrători atunci când călătoreau dintr-un loc în altul, pot învăța să-și satisfacă nevoile reale cu mai puțină cheltuială decât cred acum că este necesar. Sunt persoane care practică lepădarea de sine cu scopul de a da cauzei lucrării lui Dumnezeu mijloacele materiale necesare; așa că lucrătorii cauzei lui Dumnezeu să practice, de asemenea, lepădarea de sine, limitându-și cheltuielile cât mai mult cu putință. Ar fi bine ca toți lucrătorii noștri să studieze istoria misionarilor valdenzi și să imite exemplul lor de sacrificiu și lepădare de sine.