Instruirea copiilor
Stimate frate și stimată soră G.,
Sunt tulburată în legătură cu cazul vostru. Văd primejdii de care, după cât se pare, voi niciodată nu v-ați dat seama. V-ați gândit în mod serios și cu rugăciune la datoria pe care o aveți față de copiii pe care v-ați luat răspunderea de a-i aduce pe lume? V-ați gândit dacă acești copii primesc de la voi o educație și o disciplină care să-i facă să-L onoreze pe Creatorul lor în zilele tinereții lor? V-ați gândit la faptul că, dacă dați greș în a-i învăța să vă respecte, ca tată și mamă, și să se supună autorității voastre, îi educați pentru a-L dezonora pe Dumnezeu? De fiecare dată când le îngăduiți să calce în picioare autoritatea voastră și voința lor să vă controleze, voi hrăniți un defect pe care îl vor purta cu ei în toată experiența vieții lor, dacă vor fi înclinați spre cele religioase, și îi va învăța să nesocotească și să calce în picioare autoritatea divină.
Întrebarea la care trebuie să răspundeți este: “Îmi cresc eu oare copiii, pentru a întări influența și a umple rândurile puterilor întunericului sau îi cresc pentru Hristos?” Dacă nu vă determinați copiii și nu le modelați caracterele pentru a răspunde cerințelor lui Dumnezeu, atunci, cu cât vor fi mai puțini copii care să sufere din cauza educației voastre defectuoase, cu atât va fi mai bine pentru voi, părinții lor, și pentru societate. Dacă copiii nu pot fi educați și disciplinați din pruncie de către o mamă înțeleaptă și cu judecată, conștientă și inteligentă și care își conduce casa în temere de Domnul, modelându-le caracterele pentru a corespunde standardului neprihănirii, atunci este păcat să înmulțești numărul familiei tale. Dumnezeu ți-a dat rațiune și El îți cere să o folosești.
-324-
Trebuie să vă simțiți obligați ca, prin eforturi pline de răbdare și prin rugăciuni serioase și fierbinți, să formați astfel caracterele copiilor voștri pentru a-i face o binecuvântare în cămin, o binecuvântare în biserică și o binecuvântare în societate. Nu vei primi nici un credit pentru lucrarea ta dacă le îngădui copiilor tăi să fie controlați de vrăjmașul a toată neprihănirea; răsplata este promisă pentru o conștiincioasă formare a caracterelor lor după modelul divin. Dacă neglijați această lucrare, care este atât de importantă prin rezultatele ei, deoarece pentru prezent este mai agreabil pentru voi să faceți așa, și copiii voștri cresc deformați din punct de vedere moral, picioarele lor fiind pe drumul cel larg al morții, poate Dumnezeu să spună în dreptul lucrării voastre: “Bine rob bun și credincios”? Acei care nu se pot informa, care nu lucrează în mod inteligent și cu toate puterile lor pentru a-și aduce copiii la Hristos ar trebui să ia hotărârea să nu-și asume răspunderea de a deveni părinți.
Mamele trebuie să fie dispuse și chiar nerăbdătoare să se pregătească pentru importanta lor lucrare de a dezvolta și a modela caracterele copiilor lor, călăuzindu-i, instruindu-i și ținând în frâu persoanele nevârstnice date în grija lor. Tații și mamele trebuie să fie uniți în această lucrare. Slăbiciunea în a cere ascultare și falsa iubire și simpatie — falsa noțiune că a hrăni, și nu a restrânge, este înțelepciune — constituie un sistem de educație ce îi întristează pe îngeri, dar îl încântă pe Satana, căci aduce sute și mii de copii în rândurile lui. De aceea, el orbește ochii părinților, le amorțește sensibilitățile și face ca mintea să le fie confuză. Ei văd că fiii și fiicele lor nu sunt plăcuți, atrăgători, ascultători și gata să-și asume răspunderi; totuși ceea ce copiii aceștia acumulează în căminele lor le otrăvește viața, le umple inima de necazuri și îi adaugă astfel la numărul pe care Satana îl folosește pentru a aduce sufletele la nimicire.
O! Când vor fi părinții înțelepți? Când vor vedea ei și când își vor da seama de caracterul lucrării lor în neglijarea de a cere ascultare și respect în armonie cu instrucțiunile Cuvântului lui Dumnezeu? Rezultatele acestei educații neglijate sunt văzute în copii atunci când pășesc în lume și își ocupă locul ca bărbați conducători sau capi ai propriilor lor familii. Ei perpetuează greșelile părinților lor. Trăsăturile defectuoase ale caracterului lor au un anume scop și ei transmit și altora gusturile rele, obiceiurile și comportamentele ce au fost îngăduite să se dezvolte în propriile lor caractere. Astfel, ei devin un blestem în loc să fie o binecuvântare pentru societate.
-325-
Pentru că bărbații și femeile nu ascultă de Dumnezeu, ci aleg mai degrabă propriul lor drum și urmează închipuirea lor pervertită, lui Satana i se permite să-și înfigă steagul drăcesc în familiile lor, să-și facă simțită puterea prin prunci, copii și tineri. Vocea și voința lui sunt exprimate prin voința nesupusă, țesută în caracterele copiilor, și prin ei el exercită o putere care controlează și aduce la îndeplinire planurile sale. Dumnezeu este dezonorat prin manifestarea temperamentelor care exclud respectul față de Dumnezeu și determină ascultarea de sugestiile lui Satana. Păcatul comis de părinți, prin aceea că i-au îngăduit lui Satana să-și exercite puterea și influența, este de neimaginat. Ei seamănă semințe care vor produce spini și mărăcini, care vor înăbuși orice plantă cerească, și numai judecata divină va arăta roadele secerișului. Dar cât de trist este gândul că, atunci când viața și greșelile ei sunt văzute în lumina veșniciei, va fi prea târziu să mai fie de vreun folos.
Neglijarea totală a instruirii copiilor pentru Dumnezeu a perpetuat răul și a aruncat în rândurile vrăjmașului pe mulți care, cu o grijă înțeleaptă, ar fi putut fi conlucrători cu Domnul Hristos. Idei false și o afecțiune prostească și greșit canalizată au hrănit trăsăturile de caracter care i-au făcut pe copii nefericiți și neiubiți, au amărât viața părinților și au extins influența lor rea de la o generație la alta. Orice copil căruia i se permite să aibă drumul lui va dezonora pe Dumnezeu și va aduce rușine tatălui și mamei sale. Lumina a strălucit din Cuvântul lui Dumnezeu și din mărturia Duhului Său, așa că nimeni nu trebuie să greșească în ceea ce privește datoria lui. Dumnezeu le cere părinților să-și crească copiii spre a-L recunoaște și a-I respecta cerințele; ei trebuie să-i instruiască pe cei mici, ca membri mai tineri ai familiei Domnului, ca să aibă caractere frumoase și temperamente plăcute, ca să poată fi pregătiți, gata să strălucească în curțile cerești. Neglijându-și datoria și îngăduindu-le copiilor să persiste în cele rele, părinții le închid porțile cetății lui Dumnezeu.
-326-
Aceste lucruri trebuie să fie clare pentru părinți; ei trebuie să se trezească și să se ocupe de lucrarea neglijată multă vreme. Părinții care mărturisesc că Îl iubesc pe Dumnezeu nu fac voia Lui. Pentru că ei nu îi țin în frâu și nu îi conduc așa cum se cuvine pe copiii lor, mii cresc cu caractere deformate, cu o morală scăzută și cu puțină educație în îndatoririle practice ale vieții. Ei sunt lăsați să facă ce vor cu impulsurile lor, cu timpul și puterile lor intelectuale. Pierderea pentru cauza lui Dumnezeu prin aceste talente neglijate stă la ușa taților și mamelor; și ce scuză Îi vor prezenta ei lui Dumnezeu, ai cărui slujitori sunt, ei, care sunt însărcinați cu datoria sfântă de a pregăti sufletele pe care le au în grijă pentru a-și dezvolta puterile spre slava Creatorului lor?
Scumpul meu frate și scumpa mea soră, fie ca Domnul să vă deschidă ochii și să vă activeze mintea, ca să puteți vedea și să vă puteți reveni din căderea voastră. Voi nu sunteți ai voștri, trăind numai cu un singur ochi la slava lui Dumnezeu. Voi dați pe față puțină putere pentru a lupta pentru Hristos în apărarea adevărului, dat sfinților o dată pentru totdeauna. V-ați neglijat datoria în familie și ați dovedit că tinerii care v-au fost încredințați nu sunt în siguranță. Astfel privește Dumnezeu asupra lucrării voastre în cămin; așa este scris în cărțile cerului. Poate că ați adus pe mulți la Isus; dar lipsa de curaj moral v-a făcut să fiți necredincioși în orice poziție v-ați afla.
Greșelile în sistemul vostru deslânat de conducere a familiei sunt descoperite în caracterele copiilor voștri. Nu v-ați educat pe voi înșivă astfel încât să urmați instrucțiunile date în Cuvântul lui Dumnezeu. Răul rezultat din eșecul în împlinirea îndatoririlor voastre devine serios și profund. Sora G. nu are o influență bună. Ea este sub influența voinței puternice a copiilor, care au o gândire rea și pe care i-a răsfățat spre pierzarea lor. Voi amândoi ar fi trebuit să vă învățați copiii chiar din pruncie, ca să nu ajungă să vă controleze și ca voia voastră să fie ascultată. Dacă sora G. ar fi primit educația potrivită în copilărie, dacă ar fi fost educată și disciplinată în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu, ar fi avut un caracter modelat cu totul altfel și ar fi înțeles mai bine răspunderile ce-i reveneau. Ea ar fi știut cum să-și instruiască copiii, în așa fel încât căile lor să fie plăcute lui Dumnezeu. Dar defectele ce au rezultat din educația ei greșită sunt reproduse în copiii ei; și care va fi natura lucrării lor, dacă vreodată vor avea de condus propriile familii? Fiica cea mai mare poate că are câteva cunoștințe despre îndatoririle casnice, dar în afară de acestea, ea nu este decât o novice.
-327-
Cu o conducere fermă, înțeleaptă, acești copii ar fi putut să fie membri folositori ai societății; dar așa cum sunt acum, ei sunt un blestem, un reproș pentru credința noastră. Ei sunt încrezuți, ușuratici, încăpățânați și extravaganți. Nu au decât puțin respect pentru părinții lor și conștiința lor este departe de a fi sensibilă. Ei au avut drumul lor și dorințele lor au fost impuse părinților, până acolo că este aproape imposibil ca sensibilitățile lor morale să se mai trezească. Tendințele naturale ale părinților, în mod deosebit acelea condamnabile, s-au dezvoltat puternic în copiii lor. Întreaga familie, părinți și copii, sunt sub dezaprobarea cerului; și nici unul dintre ei nu poate spera să intre în locuințele cerești ale binecuvântărilor, doar dacă își vor împlini răspunderile neglijate de mult timp și, în spiritul lui Hristos, vor zidi caractere pe care Dumnezeu le poate aproba.
Părinții sunt răspunzători pentru lucrarea ce iese din mâinile lor. Ei ar trebui să aibă înțelepciune și fermitate pentru a-și face lucrarea cu credincioșie și într-un spirit bun. Ei trebuie să-și instruiască copiii, pentru ca aceștia să fie de folos, dezvoltându-și talentele date lor de Dumnezeu. Un eșec în a face acest lucru nu va fi trecut cu vederea, ci din el se va face o problemă de punere sub disciplină a bisericii, căci lucrul acesta va aduce blestemul lui Dumnezeu asupra părinților și un reproș, încercări dureroase și dificultăți pentru biserică. O lepră morală, contagioasă, care poluează corpul și sufletul tinerilor, rezultă adesea dintr-un eșec de a-i disciplina și ține pe tineri sub control; este timpul să se facă ceva pentru a contracara ravagiile ei.