Înșelăciunea păcatului
Fratele D. mi-a fost prezentat ca făcând o lucrare pe care, în ziua judecății, va dori să nu o fi făcut niciodată. El nu este corect în toate punctele de credință și în mod încăpățânat își menține pozițiile lui greșite. El este un acuzator al fraților. Nu numai că gândește rău despre aceia pe care Dumnezeu i-a ales ca lucrători în lucrarea Sa, dar spune și altora aceste gânduri rele ale lui. Nu s-a conformat regulii biblice și n-a discutat cu frații din poziții de răspundere; cu toate acestea, el găsește greșeli la toți.
Scuza ce se aduce în dreptul său este: “O, fratele D. este un om așa de bun! Este un model de amabilitate și bunăvoință și este gata să ajute oriunde”. Fratele D. are trăsături de caracter deosebite. Nu are o prea mare iscusință ca predicator, dar poate fi un lucrător zelos și credincios. Vrăjmașul și-a făcut loc în inima lui datorită părerii bune despre el însuși. N-ar trebui să aibă despre el păreri mai bune decât s-ar cuveni, n-ar fi trebuit să îndrăznească să folosească reputația fraților lui, așa cum a făcut. Prin dispoziția lui de a strânge și apoi de a duce mai departe rapoarte neadevărate, el s-a interpus între oameni și solia pe care Dumnezeu le-a dat-o slujitorilor Săi să le-o transmită, pentru a-i pregăti să stea în ziua cea mare a Domnului. Trăsăturile lui bune de caracter l-au făcut și mai primejdios, căci astfel a avut influență. Oamenii au considerat că ceea ce a spus este chiar așa. Dacă ar fi fost o persoană imorală sau certăreață, n-ar fi reușit să câștige încrederea atât de multor persoane.
-290-
Modul de lucru al fratelui D. face ca atitudinea sa să îndreptățească să fie condamnat, căci este o mare ofensă la adresa lui Dumnezeu. Dacă el și-ar fi manifestat simțămintele în mod deschis, dacă ar fi spus în public ceea ce spunea în particular, nimeni nu s-ar fi gândit să-l trimită să lucreze în cadrul Conferinței. În timp ce lucrează sub auspiciile ei, frații au tot dreptul să considere că părerile lui sunt corecte. Și în felul acesta, influența lui a fost o putere spre rău. Sunt unii care n-ar fi avut niciodată suspiciuni în dreptul fraților lor sau n-ar fi gândit rău despre ei, dacă n-ar fi fost cuvintele rostite de fratele D. El a călăuzit mințile pe un drum care, dacă este urmat, va sfârși în răzvrătire și pierderea sufletului. El trebuie să dea masca la o parte; aceasta este lucrarea pe care bunul nostru frate trebuie să o facă.
Domnul mi-a arătat acest lucru în adevărata lui lumină. Inima fratelui D. nu stă bine. Ea este plină de amărăciune, mânie, gelozie și bănuieli rele și are nevoie să fie curățită. Dacă el nu-și schimbă în totul comportarea, în curând va fi un om pierdut. Facerea de bine, sau dragostea, “este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul”.
Să presupunem că fratele D. îi convinge pe oameni să pună sub semnul întrebării și să respingă mărturiile pe care Domnul le-a dat poporului Său în ultimii treizeci și opt de ani; să presupunem că-i face să creadă că cei din fruntea acestei lucrări sunt vicleni și înșelători, necinstiți, angajați în a înșela pe oameni. Ce lucrare mare și bună a făcut el? Este aceeași lucrare pe care au făcut-o Core, Datan și Abiram; și pentru toți aceia pe care i-a influențat, rezultatul va fi dezastruos. El a crezut că nu greșește. Dar poartă această lucrare semnătura cerului? Nu! Fratele D. a nutrit un spirit de neprihănire de sine, care aproape că l-a ruinat. El trebuie să se considere egal cu frații săi; și dacă are dificultăți cu privire la comportamentul lor, să le arate în ce constă păcatul lor.
-291-
Când Satana s-a răzvrătit în ceruri, el n-a adus plângerile sale înaintea lui Dumnezeu și a Domnului Hristos, ci s-a amestecat printre îngeri, care îl credeau desăvârșit, și le-a spus că Dumnezeu i-a făcut o nedreptate atunci când L-a preferat pe Domnul Hristos, și nu pe el. Rezultatul acestei false prezentări a fost acela că, datorită simpatiei pe care o aveau pentru el, o treime dintre îngeri și-au pierdut nevinovăția, poziția înaltă și căminul lor fericit. Satana îi instigă pe oameni să continue aici, pe pământ, aceeași lucrare a geloziei și a bănuielilor rele pe care el a început-o în ceruri.
Când Domnul Isus era pe pământ, iudeii au acționat totdeauna ca niște spioni pe urmele Lui. Ei au strâns orice raport fals și L-au acuzat de crimă, una după alta. Ei se străduiau continuu să-i îndepărteze pe oameni de El. Era atitudinea lor dreaptă? Dacă era, atunci fratele D. n-a păcătuit, pentru că a făcut o lucrare asemănătoare. Acum, el poate să se smulgă din capcana vrăjmașului; poate să biruie acest spirit care-l face să se înalțe mai presus de frații săi. Să caute umilința și să învețe să prețuiască pe alții mai presus de el. Dacă va lucra în credincioșie și armonie cu planul lui Dumnezeu, va auzi cuvintele: “Bine, rob bun și credincios”, rostite de buzele Domnului. Dar dacă refuză lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu, dacă alege să meargă pe propriul său drum și să se sprijine pe înțelegerea sa, cu siguranță că va suferi naufragiu. Dumnezeu n-a trecut pe lângă poporul Său ca să aleagă un om solitar aici și altul dincolo, ca fiind singurii vrednici să le încredințeze adevărul Său. El nu dă unui singur om o nouă lumină, contrar credinței stabilite a întregului corp al bisericii. În orice reformă s-au ridicat oameni care au avut asemenea pretenții. Pavel a avertizat biserica din timpul său: “Se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor”. Cel mai mare rău făcut poporului lui Dumnezeu vine de la aceia care, ieșind din mijlocul lor, rostesc cuvinte “stricăcioase”. Prin ei se vorbește de rău calea adevărului.
Nimeni să nu se încreadă în sine ca și când Dumnezeu le-a dat o lumină specială, mai presus de frații săi. Domnul Hristos este prezentat ca lumină în poporul Său. Credincioșii sunt prezentați ca fiind “zidiți pe temelia apostolilor și proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul”. “Vă sfătuiesc dar eu”, spune apostolul Pavel, “cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste și căutați să păstrați unirea Duhului, prin legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez. Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai pe sus de toți, care lucrează prin toți și care este în toți”.
-292-
Ceea ce fratele D. numește lumină este în aparență ceva inofensiv; nu arată că cineva ar putea să fie vătămat de ea. Dar, fraților, ea face parte din planul lui Satana, este pana lui de despicat. Lucrul acesta a fost încercat mereu și mereu. Cineva acceptă unele idei noi și originale, care nu par a intra în conflict cu adevărul. El vorbește despre ele și se ocupă de ele până când i se pare și lui că sunt înveșmântate cu frumusețe și importanță, pentru că Satana are putere să dea această aparență. În cele din urmă, ele devin un subiect ce absoarbe totul, singurul punct mare în jurul căruia se concentrează totul; și adevărul din inimă este scos din rădăcină.
De îndată ce ideile acestea ciudate au luat naștere în mintea lui, fratele D. a început să-și piardă credința și să pună sub semnul întrebării lucrarea Duhului Sfânt, care S-a manifestat în mijlocul nostru timp de mulți ani. El nu este omul care să primească ceea ce crede a fi o lumină specială fără să o spună și altora; de aceea, nu este un lucru sigur a-i da ocazia să aibă influența care să-l facă în stare să zdruncine și alte minți. Este o ușă deschisă prin care Satana va da buzna cu multe erezii, pentru a abate mintea de la importanța adevărului pentru timpul acesta. Fraților, ca trimis al lui Hristos, vă avertizez să vă păziți de aceste lucruri lăturalnice, a căror tendință este aceea de a abate mintea de la adevăr. Erezia nu este niciodată nevătămătoare. Ea niciodată nu sfințește, ci totdeauna aduce confuzie și discuții. Ea este totdeauna primejdioasă. Vrăjmașul are o mare putere asupra minții care nu este bine fortificată prin rugăciune și fixată în adevărul Bibliei.
-293-
Sunt mii de ispite deghizate, pregătite pentru aceia care au lumina adevărului și singura siguranță pentru oricare dintre noi este de a nu primi nici o doctrină, nici o nouă interpretare a Scripturilor, fără ca mai întâi să o prezentăm fraților cu experiență. Așază-o înaintea lor într-un spirit umil, dispus să fie învățat, și cu rugăciuni călduroase; dacă ei nu văd nici o lumină în ea, supune-te judecății lor; căci “în marele număr al sfetnicilor ai biruință”.
Satana a văzut în fratele D. trăsături de caracter de pe urma cărora poate să aibă un avantaj. “Vine stăpânitorul lumii acesteia”, spunea Domnul Hristos. “El n-are nimic în Mine.” Dar, în timp ce pare foarte umil, fratele D. are o părere prea înaltă despre el. Ani de zile el a întreținut sentimentul că frații săi nu-l apreciază și a împărtășit și altora aceste sentimente, iar Satana a găsit în el înălțare de sine, la care a putut face apel cu succes.
Acesta este un timp de acută primejdie pentru fratele D., precum și pentru mulți alții. Îngerii lui Dumnezeu veghează asupra acestor suflete cu un profund interes, iar Satana și îngerii săi sunt foarte nerăbdători să vadă cum vor izbuti planurile lor. Aceasta este o criză în viața fratelui D. El va lua aici hotărâri pentru prezent și veșnicie. Dumnezeu îl iubește, iar această experiență poate fi de o mare valoare pentru el. Dacă își predă pe deplin inima lui Dumnezeu și acceptă tot adevărul, va fi un lucrător neobosit; Dumnezeu va lucra prin el, și el va putea să facă mult bine. Dar fratele D. trebuie să lucreze în armonie cu frații săi. Trebuie să-și biruie sensibilitatea și să învețe să îndure greutăți, ca un bun ostaș al crucii lui Isus.
Satana este mereu la lucru, dar puțini sunt aceia care au vreo idee cu privire la activitatea și subtilitatea lui. Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie pregătit pentru a se împotrivi vicleniei vrăjmașului. De această rezistență se teme Satana. El își cunoaște mai bine decât noi limitele puterii și cât de ușor poate fi biruit dacă îi rezistăm și-l înfruntăm. Prin tărie divină, chiar și cel mai slab sfânt este mai mult decât un oponent pentru el și toți îngerii lui, iar dacă este pus la probă, va putea să demonstreze puterea lui superioară. De aceea, Satana pășește fără zgomot, mișcarea lui este prudentă, iar armele mascate. El nu se aventurează să se prezinte deschis, ca nu cumva să trezească energiile adormite ale creștinului, și acesta să-l prezinte în rugăciune lui Dumnezeu.