Căsătorii neînțelepte
Mi-a fost arătat că tinerii de astăzi nu sunt conștienți de marile primejdii care îi pândesc. Sunt mulți tineri pe care Dumnezeu i-ar accepta ca lucrători în diferite ramuri ale lucrării Sale, dar Satana a intervenit și i-a prins în așa măsură în plasa sa, încât aceștia s-au înstrăinat de Dumnezeu și au devenit lipsiți de putere în lucrarea Sa. Satana este un lucrător șiret și perseverent. El știe exact cum să prindă în cursă pe cel neprevăzător și este un fapt alarmant acela că numai puțini reușesc să scape de vicleniile lui. Ei nu văd nici o primejdie și nu se păzesc împotriva șiretlicurilor lui. El îi îndeamnă să-și lege sentimentele unul de celălalt fără să ceară înțelepciunea lui Dumnezeu sau a acelora pe care El i-a trimis să avertizeze, să mustre și să sfătuiască. Ei se simt mulțumiți de ei înșiși și nu vor să se supună restricțiilor.
-106-
Cazul tău, frate _____, este o ilustrare puternică a acestui lucru. Ai devenit orb la gândul căsătoriei. Cum este în general cazul acelora care au mintea îndreptată în direcția aceasta, avertizările slujitorilor lui Dumnezeu nu au decât puțină influență asupra ta. Mi-a fost arătat cât de ușor ești afectat de influențele corupătoare. Dacă te asociezi cu tovarăși a căror minte este modelată într-o formă inferioară, vei deveni asemenea lor. Dacă iubirea și temerea de Dumnezeu nu vor fi înaintea lor, atunci gândurile lor vor fi gândurile tale; dacă acestora le lipsește respectul, și tu vei deveni nerespectuos. Dacă ei vor fi ușuratici, dedați căutării de plăceri, vei merge și tu pe același drum, cu un zel și o perseverență demne de o cauză mai bună.
Tânăra de care ți-ai legat sentimentele nu are o profunzime a gândirii sau a caracterului. Viața ei a fost ușoară și mintea ei este îngustă și superficială. Cu toate acestea, ai refuzat cu încăpățânare sfaturile tatălui tău, ale sorei tale iubitoare sau ale prietenilor tăi din comunitate. Am venit la tine ca un trimis al lui Dumnezeu; dar sentimentele tale puternice, încrederea în tine însuți ți-au închis ochii în fața primejdiei și urechile la avertizări. Atitudinea ta a fost așa de persistentă, ca și când nimeni nu știa cât știi tu sau ca și când mântuirea sufletului tău depindea de urmarea propriei tale judecăți.
Dacă fiecare tânăr care mărturisește adevărul ar fi făcut așa cum ai făcut tu, care ar fi starea familiilor și a bisericii? Să luăm în considerare influența lipsei de respect față de părinții tăi, prin îndărătnicia și mulțumirea de sine. Tu faci parte dintre cei trufași și nesăbuiți.
-107-
Această orbire te-a făcut să-ți pierzi interesul pentru lucrurile religioase și să te gândești numai la tine, în loc să te gândești la slava lui Dumnezeu. Din această intimitate sau atașament nu poate ieși nimic bun. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu va însoți nici o comportare încăpățânată ca aceasta pe care o dai tu pe față. N-ar trebui să fii așa de grăbit să intri în relații de căsătorie și să-ți asumi sarcina îngrijirii unei familii, mai înainte de a-ți stabili bine, în profunzime, propriul tău caracter. Te văd într-o mare întunecime, incapabil să-ți dai seama de primejdia în care te afli.
Adevărul a produs o reformă în viața și caracterul tău și a sporit încrederea fraților; dar Satana a văzut că te pierde și de aceea și-a mărit eforturile pentru a te prinde în cursele lui viclene; și a reușit de minune. Slăbiciunea naturii tale, nedescoperită până acum, este dezvoltată. Nu vezi starea în care te afli, deși este foarte vizibilă. Lumina nu vine la un om care nu face nici un efort ca s-o obțină. Când vezi că frații și surorile tale sunt întristate de comportamentul tău, atunci este timpul să te oprești, să analizezi ceea ce ai făcut până acum, să te rogi mult și să te sfătuiești cu bărbați cu experiență din biserică și să primești cu mulțumire și recunoștință sfatul lor.
“Dar”, vei spune, “să urmez eu oare sfatul și judecata fraților, fără să țin cont de propriile mele sentimente?” Răspund: Biserica este autoritatea delegată de Dumnezeu pe pământ. Domnul Hristos a spus: “Și orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri și orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.” În general, se acordă prea puțin respect opiniilor membrilor comunității. Lipsa respectului față de opiniile bisericii este ceea ce produce atât de multe necazuri printre frați. Ochiul comunității poate să fie în stare să distingă la un membru greșit ceea ce el personal nu vede. Puțini pot fi tot așa de orbi ca aceia care greșesc, dar majoritatea comunității este o putere care ar trebui să-și controleze membrii în mod individual.
Apostolul Petru spune: “Tot așa și voi, tinerilor, fiți supuși celor bătrâni. Și în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie. Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har.” Pavel îndeamnă: “Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste fiecare să dea întâietate altuia.” “Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos.” “Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuși.” Dacă nu sunt ascultate, sfatul și îndemnul bisericii nu au nici o putere. Dumnezeu a așezat în biserică o voce care trebuie să-i conducă pe membrii ei.
-108-
Dacă ești condus mai degrabă de adevăr decât de rătăcire, atunci vei fi dispus să asculți de părinți și vei considera vocea bisericii ca fiind sacră. Rugăciunile tale au fost făcute cu hotărârea de a aduce la îndeplinire ceea ce tu consideri că este drept, indiferent de dorința părinților tăi sau a bisericii. În toată viața ai fost influențat, în mare măsură, de sentimente egoiste. Adesea, a trebuit să se facă un mare sacrificiu de sentimente pentru a împlini condițiile puse în Cuvântul lui Dumnezeu și pentru a acționa din principiu.
“Dar”, vei întreba, “să aleagă părinții un partener de viață, fără să țină seama de judecata sau sentimentele fiului sau fiicei lor?” Îți pun însă această întrebare așa cum ar trebui să fie pusă: Să aleagă oare fiul sau fiica un tovarăș de viață, fără ca mai întâi să se consulte cu părinții, când un astfel de pas poate să afecteze în mod vital fericirea părinților, dacă au cât de cât afecțiune pentru copilul lor? Și ar trebui oare ca acest copil, cu toate sfaturile și apelurile părinților săi, să continue să meargă pe drumul lui? Răspund în mod categoric: Nu, chiar dacă ar rămâne necăsătorit. Porunca a cincea interzice un astfel de comportament. “Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” Avem aici o poruncă cu o făgăduință, pe care Domnul o va împlini cu siguranță în dreptul acelora care vor asculta.
Părinții înțelepți nu vor alege niciodată tovarăși de viață pentru copiii lor fără să țină seama de dorințele acestora. În cazul tău, nimeni nu și-a propus vreodată să facă lucrul acesta. Dar, în mare măsură, ceea ce numesc tinerii, în zilele noastre, iubire nu este decât un impuls orb, care își are originea în Satana, pentru a realiza distrugerea lor.
-109-
Dacă tu, fratele meu, vei merge acum la colegiul nostru, așa cum ai plănuit, mă tem cu privire la modul în care te vei comporta acolo. Hotărârea ta categorică de a avea compania unei domnișoare oriunde vei merge, îmi spune că ești departe de a beneficia de mergerea la Battle Creek. Pasiunea pe care o ai este mai mult satanică decât divină. Nu doresc să fii dezamăgit cu privire la Battle Creek. Acolo, regulile sunt stricte. Nu este îngăduit să faci curte unei domnișoare. Școala n-ar mai avea nici o valoare pentru studenți, dacă ei s-ar implica în probleme de dragoste, așa cum ai fost tu. Disciplina colegiului nostru ar fi în curând subminată. Părinții nu-și trimit copiii la colegiul nostru sau în birourile noastre pentru a începe o viață de dragoste, sentimentală, ci pentru a fi educați în cele ale științei sau pentru a învăța meșteșugul tipăritului. Dacă regulile ar fi așa de libertine, încât le-ar permite tinerilor să se încurce și să fie pasionați de societatea sexului opus, așa cum ai fost tu în ultimele luni, scopul mergerii lor la Battle Creek ar fi pierdut. Dacă nu-ți poți scoate aceasta cu totul din minte și să mergi acolo în spiritul unui învățăcel, cu scopul de a te trezi la cele mai sincere, zeloase și umile eforturi, rugându-te ca să poți să ai o strânsă comuniune cu Dumnezeu, ar fi mai bine pentru tine să rămâi acasă.
Dacă trebuie să mergi, atunci trebuie să fii pregătit să reziști ispitei și să susții mâinile profesorilor și ale învățătorilor, lăsând ca influența ta să fie în totul de partea disciplinei și ordinii. Dumnezeu dorește ca toți aceia care lucrează pentru cauza Sa să fie supuși unii altora, dispuși să primească sfat și învățătură. Ei ar trebui să se antreneze, să se pregătească singuri printr-o severă disciplină intelectuală și morală, pentru ca prin asistența harului lui Dumnezeu să fie pregătiți în mintea și inima lor să-i instruiască pe alții. Rugăciuni stăruitoare, umilință și un caracter serios trebuie să fie combinate cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că ușurătatea și sentimentele omenești se luptă continuu pentru supremație. Fiecare om trebuie să-și curețe sufletul prin ascultarea de adevăr și, cu ochii ațintiți la slava lui Dumnezeu, trebuie să-și umilească eul și să-L înalțe pe Isus și harul Său. Făcând astfel, el va înainta continuu spre lumină, Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va primi ajutorul Său.
-110-
Unii dintre cei care frecventează cursurile colegiului nu-și folosesc timpul cum trebuie. Plini de energie tinerească, ei nesocotesc restricțiile ce le sunt impuse. În mod deosebit, se răzvrătesc împotriva rânduielilor care nu le îngăduie tinerilor să acorde atenție tinerelor fete. Se cunoaște foarte bine răul ce decurge dintr-o astfel de comportare într-un veac degenerat ca acesta. Într-un colegiu, în care atât de mulți tineri sunt laolaltă, imitarea obiceiurilor lumii în direcția aceasta ar îndrepta gândurile într-o direcție care îi va împiedica în preocuparea lor de a cunoaște și în interesul lor pentru lucrurile religioase. Pasiunea oarbă exercitată atât din partea tinerilor, cât și a tinerelor, îndreptându-și astfel afecțiunile unul față de altul în timpul școlii, este o dovadă a lipsei unei judecăți sănătoase. Ca și în cazul tău, pornirile oarbe controlează rațiunea și judecata. Sub această amăgire fermecată, răspunderea însemnată simțită de fiecare creștin sincer este dată la o parte, spiritualitatea moare, iar judecata și eternitatea își pierd importanța lor deosebită.
Fiecare capacitate a acelora care sunt afectați de această boală contagioasă — iubirea oarbă — este făcută să se supună ei. Ei par a fi lipsiți de bunul simț, iar comportamentul lor este dezgustător pentru toți aceia care îl privesc. Fratele meu, te-ai făcut singur un subiect de discuție și ai decăzut în ceea ce privește respectul acelora a căror aprobare ar trebui s-o prețuiești. Asemenea multora, apogeul acestei boli este atins într-o căsătorie imatură, iar atunci când noutatea a trecut și puterea fermecată de a face dragoste s-a consumat, una sau ambele părți se trezesc la adevărata lor situație. Ei se trezesc astfel cu un tovarăș de viață nepotrivit, dar uniți pentru toată viața. Uniți unul cu altul prin cele mai solemne legăminte, ei privesc cu inimile pline de tristețe la viața mizerabilă pe care trebuie s-o ducă. Apoi, ei trebuie să facă tot ce pot mai bine în situația lor, dar mulți nu vor face acest lucru. Ei fie se vor dovedi necredincioși față de legământul căsătoriei, fie vor face ca jugul pe care continuă să-l poarte să fie atât de amar, încât nu puțini lași își vor pune capăt existenței.