Poate că cei care n-au trecut prin unele încercări deosebite se felicită, considerându-se mai buni decât aceia care au fost încercați. Dar puneți-i în cuptorul încercărilor și poate că nu vor rezista nici măcar cât aceia pe care i-au criticat și i-au judecat greșit. Cât de puțin putem cunoaște din suferința inimii celuilalt! Cât de puțini sunt aceia care înțeleg situațiile celuilalt! De aici vine și greutatea de a da un sfat înțelept. Ce ni se pare nouă că este un sfat potrivit ar putea, în realitate, să fie exact invers.
Fratele _____ a fost un căutător zelos de cunoștințe. El a căutat să le imprime studenților realitatea faptului că ei sunt răspunzători pentru timpul lor, pentru talentele lor, pentru ocaziile pe care le au. Este imposibil pentru un om să aibă o atât de mare grijă, să poarte răspunderi așa de grele, fără să fie grăbit, obosit și nervos. Aceia care refuză să primească poveri care să le solicite tăria până la maximum nu știu nimic de presiunea ce se exercită asupra acelora care trebuie să poarte aceste poveri.
Sunt unii în colegiu care privesc numai la ceea ce a creat nefericire și neplăcere în relațiile lor cu fratele _____. Aceste persoane n-au spiritul acela nobil, asemenea Domnului Hristos, care nu se gândește la rău. Ei s-au folosit la maximum de orice cuvânt sau acțiune nechibzuită și și-au reamintit într-un timp când invidia, prejudecata și gelozia erau active în inimile necreștine.
Un scriitor a spus că “memoria invidiosului nu este altceva decât un rând de cârlige pentru a atârna în ele animozitățile”. Sunt mulți în lume care consideră că este o dovadă de superioritate să ții socoteala lucrurilor și a persoanelor pe care “nu le poți suporta”, mai degrabă decât a lucrurilor și persoanelor de care ești atras. Dar nu așa spune marele apostol. El îi sfătuiește pe frații săi: “Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.”
-56-
Invidia nu este numai o pervertire a firii, ci și o nemulțumire care tulbură toate facultățile. Ea a început cu Satana. El a dorit să fie primul în ceruri și, pentru că n-a putut să aibă toată puterea și slava pe care le dorea, s-a răzvrătit împotriva guvernării lui Dumnezeu. El i-a invidiat pe primii noștri părinți și i-a ispitit să păcătuiască, în felul acesta ruinându-i atât pe ei, cât și tot neamul omenesc.
Omul invidios închide ochii în fața calităților bune și a faptelor bune ale altora. El este totdeauna gata să vorbească de rău și să prezinte greșit ceea ce, de fapt, este excelent. Adesea, oamenii mărturisesc și iartă greșelile altora, dar este puțină speranță de la omul invidios. Aceasta pentru că a invidia o persoană înseamnă să admiți că el îți este superior, iar mândria nu admite nici o concesie. Dacă se face o încercare de a convinge pe cel invidios de păcatul său, el devine și mai pornit împotriva obiectului patimii sale și, prea adesea, este incurabil.
Omul invidios împrăștie otravă oriunde merge, înstrăinând pe prieteni și stârnind ură și răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și a omului. El caută să fie considerat ca fiind cel mai bun și cel mai mare, nefăcând eforturi eroice cu lepădare de sine de a atinge ținta desăvârșirii, ci stând pe loc și micșorând meritele altora.
Invidia a fost nutrită în inimile unora din comunitate, ca și de la Colegiu. Dumnezeu este nemulțumit de poziția ta. Te somez, pentru Dumnezeu, nu trata pe altul așa cum l-ai tratat pe fratele _____. O natură nobilă nu se înalță cauzând altora dureri sau găsind plăcere în a descoperi deficiențele lor. Un ucenic al Domnului Hristos se va depărta cu scârbă de acest prânz al scandalului. Unii care au fost activi cu ocazia aceasta repetă atitudinea luată față de unul din slujitorii Domnului ce era suferind, unul care și-a sacrificat sănătatea și puterea în slujba lor. Domnul a reabilitat cauza celui asuprit și și-a întors lumina feței Sale asupra slujitorului Său suferind. Am văzut apoi că Dumnezeu va dovedi că aceste persoane sunt vinovate, așa cum a făcut acum, pentru a scoate la iveală ceea ce era în inimile lor.
-57-
Când David a păcătuit, Dumnezeu i-a oferit posibilitatea să aleagă, să primească pedeapsa de la Dumnezeu sau din mâna oamenilor. Împăratul pocăit a ales să cadă în mâna lui Dumnezeu. Compătimirea milostivă a celui rău este crudă. Omul greșit, păcătos, poate să se păstreze pe drumul cel drept numai prin puterea lui Dumnezeu și, cu toate acestea, este totuși cu inima împietrită, neiertător față de fratele său greșit. Frații mei din Battle Creek, ce raport veți prezenta la bara de judecată a lui Dumnezeu? O mare lumină v-a fost dată, prin mustrări, avertizări și apeluri. Cum ați respins în mod disprețuitor razele trimise de cer?
Limba ce se complace în răutate, limba care flecărește, care spune: “Spune-mi și-am să-ți spun și eu”, este numită de apostolul Iacov “focul gheenei”. Ea aruncă cărbuni aprinși în toate părțile. Ce-i pasă bârfitorului că îl defăimează pe cel nevinovat? El nu-și va opri lucrarea cea rea, deși nimicește speranța și curajul în aceia care deja se prăbușesc sub povara lor. El n-are altă grijă decât satisfacerea înclinațiilor lui iubitoare de scandal. Chiar și cei care mărturisesc că sunt creștini își închid ochii față de tot ceea ce este curat, sincer, nobil și iubitor și strâng tot ce este îndoielnic și neplăcut și apoi le trâmbițează în lume.
Voi ați deschis larg ușile ca Satana să intre. I-ați dat un loc de cinste în cercetările voastre sau în întâlnirile inchizitoriale. Dar n-ați dat pe față nici un respect față de un caracter deosebit, realizat de-a lungul anilor de credincioșie. Gelozia și o vorbire răzbunătoare au colorat astfel acțiunile și motivele pentru ca să se potrivească cu ideile voastre. Ei au făcut ca negrul să arate alb și ceea ce era alb, negru. Când au fost mustrați pentru declarațiile lor, unii au spus: “Este adevărat.” Să admitem că cele afirmate sunt adevărate. Justifică aceasta atitudinea voastră? Nu, categoric nu! Dacă Dumnezeu ar lua toate acuzațiile care într-adevăr ar putea fi aduse împotriva ta și le-ar împleti într-un bici, ca să te pedepsească, rănile tale ar fi mai multe și mai profunde decât acelea pe care le-ai făcut tu fratelui _____. Chiar faptele pot fi astfel prezentate, încât să transmită o impresie falsă. Nu ai dreptul să strângi fiecare lucru ce se spune împotriva lui și să-l folosești apoi spre a-i ruina reputația și a-i distruge capacitatea lui de a fi folositor. Dacă Domnul ar manifesta față de tine același spirit pe care l-ai manifestat tu față de fratele tău, ai fi nimicit fără milă. N-ai nici o mustrare de conștiință? Mi-e teamă că nu. A sosit timpul ca această vrajă satanică să-și piardă puterea. Dacă fratele _____ ar fi așa cum l-ai prezentat tu că este — dar eu știu că nu este așa, nici atunci atitudinea ta n-ar fi justificată.
-58-
Când ascultăm un reproș la adresa fratelui nostru, ne încărcăm cu acel reproș. La întrebarea: “Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt?”, psalmistul răspunde: “Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă. Acela nu clevetește cu limba lui, nu face rău semenului său și nu aruncă ocara asupra aproapelui său.”
Ce lume de bârfeli ar fi evitată dacă fiecare om și-ar aduce aminte că aceia care îi spun greșelile altora vor face publice tot atât de neîngrădit greșelile lui cu o ocazie favorabilă. Trebuie să ne străduim să gândim bine despre toți oamenii, în mod deosebit despre frații noștri, până când vom fi determinați să gândim altfel. Nu trebuie să ne grăbim în a primi și crede vești rele. Adesea, ele sunt rezultatul invidiei sau al unei înțelegeri greșite sau poate că au pornit dintr-o exagerare sau dintr-o prezentare parțială a faptelor. Gelozia și suspiciunea, o dată ce-i permitem să ia loc, vor semăna pretutindeni, asemenea pufului de scaieți. Dacă cunoști un frate care se află pe drumul rătăcirii, atunci este timpul să-ți arăți adevăratul tău interes față de el. Mergi la el cu blândețe, roagă-te cu el și pentru el, aducându-ți aminte prețul nespus de mare pe care Domnul Hristos l-a plătit pentru răscumpărarea lui. În felul acesta, poți mântui un suflet de la moarte și vei acoperi o sumedenie de păcate.