Pastori ai Evangheliei
Frate A.,
Mi-a fost arătat că tu nu ești pregătit să activezi cu succes în lucrarea de slujire. Într-un timp, succesul a însoțit în parte eforturile tale; dar în timp ce acesta ar fi trebuit să te inspire cu o și mai mare seriozitate și zel, efectul a fost contrar. Simțământul bunătății lui Dumnezeu ar fi trebuit să te facă să continui lucrarea în umilință și neîncrezător în eu. Dar, mai ales după întărirea ta ca pastor, ai început să consideri că ești complet dezvoltat, capabil să prezinți adevărul în localități mari; ai devenit astfel delăsător, nemaisimțind nici o sarcină pentru suflete, și din acel timp, lucrarea ta a fost de mică valoare pentru cauza lui Dumnezeu. Posedând putere fizică, tu nu-ți dai seama că ești tot atât de responsabil pentru felul cum o folosești ca și omul înstărit de felul cum își folosește banii. Ție nu-ți place munca manuală; totuși, ai un organism care are nevoie de o severă încordare fizică atât pentru ocrotirea sănătății, cât și pentru înviorarea puterilor mintale. Cât privește sănătatea, exercițiul fizic ar fi de cea mai mare valoare pentru toți pastorii noștri; și ori de câte ori pot, ei ar trebui să simtă ca o datorie să se angajeze în muncă fizică pentru întreținerea familiilor lor.
-408-
Frate A., ți-ai pierdut vremea lenevind în somn care, în loc să fie vital pentru sănătatea ta, a fost păgubitor. Ceasurile prețioase pe care le-ai pierdut nefăcând nimic bun, pentru tine sau pentru oricine altcineva, stau împotriva ta în registrul cerului. Numele tău mi-a fost arătat la rubrica: “Slujitori leneși”. Lucrarea ta nu va trece proba judecății. Tu ai petrecut atât de mult timp prețios în somn, încât toate puterile tale par paralizate. Sănătatea poate fi dobândită prin obiceiuri cuviincioase de viață și poate fi făcută să producă dobândă, și încă o dobândă sporită. Dar acest capital, mai prețios decât oricare depozit din bancă, poate fi sacrificat prin necumpătare în mâncare și băutură sau lăsând organele să ruginească de inactivitate. Trebuie să se renunțe la îngăduințele favorite; lenevia trebuie biruită.
Motivul pentru care mulți dintre pastorii noștri se plâng de boală este că ei nu reușesc să facă exercițiu suficient și își îngăduie să mănânce peste măsură. Ei nu-și dau seama că o astfel de cale vatămă și cel mai puternic organism. Cei care, ca și tine, au o fire leneșă trebuie să mănânce foarte cumpătat și să nu se ferească de încordare fizică. Mulți dintre pastorii noștri își sapă mormântul cu dinții lor. Organismul, îngrijindu-se de povara pusă asupra organelor digestive, suferă, și asupra creierului este pusă o notă de plată severă. Pentru fiecare delict comis împotriva legilor sănătății, delincventul trebuie să plătească pedeapsa în propriul lui trup.
-409-
Când n-a fost angajat activ în lucrarea de propovăduire, apostolul Pavel a muncit la meseria lui de făcător de corturi. El a fost obligat s-o facă din cauza acceptării unui adevăr nepopular. Înainte de a îmbrățișa creștinismul, el a ocupat o poziție înaltă și n-a fost nevoie să muncească pentru a se întreține. Evreii obișnuiau să-și învețe copiii o meserie, oricât de înaltă era poziția pe care se așteptau s-o ocupe, pentru ca o schimbare a împrejurărilor să nu-i lase în neputința de a se întreține. După acest obicei, Pavel făcea corturi, și când banii lui au fost cheltuiți pentru înaintarea cauzei lui Hristos și pentru întreținerea sa, el a recurs la meseria lui pentru câștigarea mijloacelor de existență.
N-a existat niciodată vreun ucenic al lui Hristos care să fi fost mai zelos, mai energic și mai jertfitor de sine decât a fost Pavel. El a fost unul dintre cei mai mari învățători ai lumii. A traversat mările și a călătorit pretutindeni, până ce o mare parte a lumii a aflat din gura lui istoria crucii lui Hristos. El a avut dorința arzătoare de a aduce pe omul pieritor la cunoașterea adevărului prin iubirea unui Mântuitor. Sufletul lui era ascuns în lucrarea de slujire și el s-a retras cu simțăminte de durere din lucrarea lui spre a munci pentru nevoile sale trupești; dar s-a apucat de munca grea de meșteșugar ca să nu fie o povară pentru comunități, care erau apăsate de sărăcie. Deși a înființat multe comunități, el a refuzat să fie întreținut de ele, temându-se că utilitatea și succesul lui ca slujitor al Evangheliei puteau fi împiedicate de bănuieli cu privire la motivele lui. El avea să înlăture orice ocazie pentru vrăjmașii lui de a-l calomnia, reducând astfel din forța mesajului lui.
Pavel face apel la frații lui corinteni să înțeleagă că, fiind un lucrător al Evangheliei, putea să pretindă să fie întreținut, în loc să se întrețină el însuși, dar a fost dispus să renunțe la acest drept, temându-se că acceptarea de bani pentru întreținerea sa putea să stea în calea utilității lui. Deși cu sănătatea slabă, el lucra în timpul zilei slujind cauzei lui Hristos, apoi muncea o mare parte din noapte și adesea toată noaptea ca să poată avea provizii pentru nevoile lui și ale altora. Apostolul voia, de asemenea, să le dea fraților lui un exemplu, cinstind și onorând astfel hărnicia. Când pastorii noștri socotesc că suferă greutăți și lipsuri în cauza lui Hristos, să-și închipuie că fac o vizită în atelierul apostolului Pavel, unde acest bărbat ales de Dumnezeu dădea formă pânzei, lucrând pentru pâinea pe care o putea câștiga pe merit prin lucrarea lui ca apostol al lui Isus Hristos. La chemarea datoriei, acest mare apostol avea să-și părăsească ocupația pentru a-i întâmpina pe cei mai violenți împotrivitori și a opri îngâmfata lor lăudăroșenie și apoi avea să-și reia umila lui ocupație. Hărnicia lui religioasă este o mustrare pentru lenevia unora dintre pastorii noștri. Când au ocazia să lucreze ca să ajute la întreținerea lor, ei trebuie să facă aceasta cu bucurie.
-410-
Niciodată Dumnezeu n-a intenționat ca omul să trăiască în lenevie. Când Adam a fost în Eden, au fost prevăzute mijloace pentru ocupația lui. Deși alergarea nu este totdeauna pentru cel iute, nici lupta pentru cel tare, totuși cel care lucrează cu mână leneșă va sărăci. Cei care sunt harnici în afaceri pot să nu prospere totdeauna; dar moțăiala și indolența cu siguranță că întristează Duhul lui Dumnezeu și nimicește adevărata evlavie. Un lac stătut devine neplăcut; dar un pârâu curat și curgător răspândește peste tot sănătate și bucurie. Un om care stăruie în hărnicie va fi oriunde o binecuvântare. Omul are nevoie de exercițiu fizic și mintal pentru a se dezvolta pe deplin și armonios.
Pastorii tineri trebuie să caute să se facă folositori oriunde se află. Când sunt invitați să viziteze persoane în căminul lor, ei nu trebuie să fie leneși, nefăcând nici un efort spre a-i ajuta pe cei de a căror ospitalitate au parte. Obligațiile sunt mutuale; dacă pastorul are parte de ospitalitatea prietenilor lui, este de datoria lui să răspundă amabilității lor, fiind precaut și amabil în comportarea lui față de ei. Gazda poate fi un om cu griji și muncă grea. Prin manifestarea unei dispoziții nu numai de a aștepta să fie servit, ci de a da ajutor la timp, pastorul adesea poate găsi acces la inimă și să deschidă calea pentru primirea adevărului.
-411-
Dumnezeu n-are nici un folos de oamenii leneși în cauza Lui. El dorește lucrători precauți, amabili, afectuoși și serioși. Exercițiul activ va face bine pastorilor noștri. Lenea este dovada corupției. Fiecare facultate a minții, fiecare os al trupului, fiecare mușchi al mădularelor arată că Dumnezeu a intenționat ca aceste aptitudini să fie folosite, nu să rămână inactive. Fratele A. este prea leneș pentru a-și pune energiile în lucrare și să se angajeze în muncă stăruitoare. Oamenii care își petrec prețioasele ceasuri ale zilei dormind, fără să fie necesar, n-au simțământul valorii prețioaselor momente de aur. Astfel de oameni se vor dovedi a fi numai un blestem pentru cauza lui Dumnezeu. Fratele A. este plin de sine însuși. El nu este un cercetător biblic atent. El nu este ce ar trebui să fie, nici ce ar putea deveni prin efort serios. El se trezește ocazional să facă câte ceva; dar lenevia și plăcerea lui firească pentru comoditate îl fac să cadă din nou pe aceeași cale trândavă. Persoane care n-au dobândit obiceiuri de riguroasă hărnicie și economie de timp ar trebui să-și stabilească reguli care să-i îndemne la regularitate și rezolvare promptă.
Washington, omul de stat al națiunii, a fost în stare să îndeplinească marea cantitate de treburi pentru că a fost conștiincios în a păstra ordinea și regularitatea. Fiecare hârtie își avea data și locul ei și astfel nu se pierdea nimic. Oamenii lui Dumnezeu trebuie să fie harnici la studiu, serioși în dobândirea de cunoștințe, să nu piardă nici măcar o oră. Prin efort stăruitor, ei se pot ridica aproape la orice grad de distincție ca creștini, ca bărbați cu putere și influență. Dar mulți nu vor ajunge niciodată la un grad superior la amvon sau ocupație, din cauza instabilității scopului lor și a obiceiurilor delăsătoare contractate în tinerețea lor. Se vede o neglijență nepăsătoare în tot ce întreprind. Un impuls brusc, din când în când, nu este suficient ca să se înfăptuiască o reformă în acești leneși iubitori de comoditate; aceasta este o lucrare care reclamă o răbdătoare consecvență în bună comportare. Oamenii de afaceri pot să aibă succes adevărat numai dacă au ore regulate pentru sculare, pentru rugăciune, pentru mâncare și pentru culcare. Dacă ordinea și regularitatea sunt importante pentru afacerile lumești, cu atât mai mult sunt necesare în lucrarea pentru Dumnezeu.