În generațiile trecute, ar fi trebuit luate măsuri pentru o educație pe o scară mai largă. școlile ar fi trebuit să aibă legături directe cu instituții agricole și manufacturi. De asemenea, ar fi trebuit să existe și profesori de lucrări casnice. și o parte din timpul fiecărei zile ar fi trebuit devotat muncii, pentru ca puterile fizice și mintale să poate fi exersate în egală măsură. Dacă școlile ar fi fost întemeiate după planul pe care l-am menționat, nu ar exista atâtea minți dezechilibrate.
Dumnezeu a pregătit o grădină minunată pentru Adam și Eva. Le-a asigurat tot ceea ce ar fi avut nevoie. A sădit tot felul de pomi fructiferi. I-a împresurat generos cu bogățiile Sale. Pomii erau creați pentru folosință și frumusețe, iar florile superbe, care creșteau de la sine și se deschideau, răspândind un miros bogat în jurul lor, erau menite să nu cunoască în vreun chip degradarea. Adam și Eva erau într-adevăr bogați. Erau proprietarii Edenului. Adam era domn al minunatului său domeniu. Nimeni nu poate pune la îndoială faptul că era bogat. Însă Dumnezeu știa că Adam nu putea fi fericit dacă nu avea ceva de făcut. Și i-a dat ceva de făcut; el avea să lucreze grădina.
Dacă bărbații și femeile acestui veac degenerat au o mare avere constând în comori pământești, care, în comparație cu acel paradis al frumuseții și bogăției oferit în stăpânire lui Adam, sunt insignifiante, ei cred că se află mai presus de muncă și își educă și copiii să o considere degradantă. Asemenea părinți bogați, prin învățătură și exemplu, își învață copiii că banii îi fac pe oameni “domni” sau “doamne”. Însă ideea noastră de “domn” sau de “doamnă” se măsoară prin intelect și valoare morală. Dumnezeu nu îi evaluează pe oameni după îmbrăcăminte. Îndemnul lui Petru cel inspirat este: “Podoaba voastră să nu fie cea de afară, care stă în împletirea părului și în purtarea de podoabe de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci omul ascuns al inimii, în frumusețea nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.” Un duh blând și liniștit este înălțat mai presus de onoare lumească sau bogății.
-154-
Domnul ilustrează cum îi privește El pe bogații lumești, care își înalță sufletele cu orgoliu din pricina averilor lor pământești, prin bogatul care și-a stricat hambarele și a zidit altele mai mari, ca să aibă loc pentru a-și depozita bunurile. Uitând de Dumnezeu, el nu a recunoscut de unde îi veneau toate bogățiile. Nici un cuvânt de recunoștință nu s-a înălțat către milostivul său Binefăcător. El s-a felicitat astfel: “Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și înveselește-te!” Stăpânul care îi încredințase bogății pământești, cu care să-și binecuvânteze semenii și să aducă slavă Făcătorului său, era mânios pe bună dreptate pentru ingratitudinea lui și a zis: “Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi? Tot așa este și cu cel care își adună comori pentru el și nu se îmbogățește față de Dumnezeu.” Aici avem zugrăvit modul în care Dumnezeul cel infinit apreciază valoarea omului. O avere de proporții sau bogăția în orice măsură nu poate asigura favoarea lui Dumnezeu. Toate aceste daruri mărinimoase și binecuvântări vin de la El, pentru a pune la probă, a dovedi și dezvolta caracterul omului.
Oamenii pot avea averi nenumărate; cu toate acestea, dacă nu sunt bogați față de Dumnezeu, dacă nu au deloc interesul de a dobândi comoara cerească și înțelepciunea divină, sunt considerați nebuni de către Creatorul lor, iar noi nu-i putem considera altfel decât o face Dumnezeu. Munca este o binecuvântare. Ne este imposibil să ne bucurăm de sănătate fără a munci. Ar trebui puse la lucru toate facultățile pentru a fi proporțional dezvoltate și pentru ca bărbații și femeile să poată avea mintea bine echilibrată. Dacă tinerilor li s-ar fi dat o educație solidă în diferitele ramuri ale lucrului fizic, dacă ar fi fost învățați și să muncească, și să studieze științele, educația lor le-ar fi adus un folos mult mai mare.
-155-
Solicitarea continuă a creierului, în timp ce mușchii sunt inactivi, duce la slăbirea nervilor, iar studenții simt o dorință aproape de nestăpânit pentru schimbare și distracții incitante. și când li se dă drumul, după ce au fost reținuți la studiu mai multe ore pe zi, sunt aproape sălbatici. Mulți n-au fost niciodată sub control în cămin. Au fost lăsați să-și satisfacă înclinațiile și acum gândesc că restricția din timpul orelor de studiu este o încercare prea severă pentru ei. Și neavând nimic de făcut după orele de studiu, Satana le sugerează distracțiile și glumele proaste pentru a-și mai descreți frunțile. Influența pe care o au asupra altor studenți este demoralizatoare. Studenții care au beneficiat în cămin de o învățătură religioasă și care sunt ignoranți în ce privește viciile societății devin adesea cei mai buni amici ai celor a căror minte a fost modelată după un tipar inferior și ale căror avantaje în sfera culturii intelectuale și pregătirii religioase au fost foarte limitate. Intrând în societatea acestora și respirând o atmosferă care nu este înălțătoare, ba chiar tinde să coboare și să degradeze standardul moral, ei se află în primejdia de a se scufunda până la același nivel scăzut al tovarășilor lor. Deliciul unei categorii numeroase de studenți este acela de a petrece în timpul lor liber. Și foarte mulți dintre aceia care pleacă de acasă nevinovați și curați sunt corupți de tovărășiile pe care le au la școală.
Am fost îndrumată să întreb: Trebuie oare să sacrificăm tot ceea ce este de valoare în tinerii noștri, pentru ca aceștia să poată obține o educație în școli? Dacă ar exista instituții agricole și manufacturi care să fie cuplate cu școlile noastre și dacă ar fi fost folosiți învățători competenți pentru educarea tineretului în diferitele ramuri de studiu și practică în lucru, încât aceștia să rezerve un timp anume din fiecare zi cultivării minții și un alt timp muncii fizice, ar exista acum o categorie mai elevată de tineri care să ajungă la stadiul de a acționa pentru a avea influență în modelarea societății. Mulți tineri care ar absolvi asemenea instituții ar avea, la sfârșit, un caracter solid. Ar avea perseverență, dârzenie, curajul de a depăși obstacolele și asemenea principii, încât nu se vor lăsa purtați de vreo influență rea, oricât de răspândită ar fi. Ar fi trebuit să existe profesoare experimentate care să le învețe pe tinerele domnișoare cum se pregătesc alimentele. Tinerele fete ar fi trebuit să fie instruite să confecționeze articole de îmbrăcăminte, să croiască, să facă și să repare haine, fiind pregătite astfel pentru îndatoririle practice ale vieții.
-156-
Pentru tineri, ar trebui să existe instituții în care să poată deprinde diferite meserii, care să le solicite atât musculatura, cât și puterile minții. Dacă tinerii nu pot dobândi totuși decât o educație unilaterală, care să fie aceea care va aduce mai multe foloase? O cunoaștere a științelor, cu toate dezavantajele în ce privește sănătatea și viața, sau o instruire în lucru activ pentru viața practică? Răspundem fără ezitare: cea din urmă. Dacă una din cele două ar trebui neglijată, studiul teoretic din cărți să fie neglijat.
Sunt foarte multe fete care s-au măritat și au familii, dar care practic nu știu aproape nimic despre datoriile care îi revin unei soții și mame. Ele pot citi și cânta la un instrument muzical, însă nu pot găti. Nu pot face pâine bună, care este esențială pentru sănătatea familiei. Nu pot croi și coase veșminte, căci n-au învățat niciodată cum s-o facă. Ele au considerat că aceste lucruri nu sunt importante, iar în căsnicia lor sunt tot atât de dependente de persoane care să facă aceste lucruri, cum sunt copilașii lor. Această neștiință de neiertat în ce privește îndatoririle esențiale ale vieții face ca foarte multe familii să fie nefericite.
Impresia că munca este degradantă pentru viața modernă a coborât în mormânt mii de persoane care ar fi putut trăi. Cei care nu fac decât muncă fizică lucrează adesea în exces, fără să facă pauze pentru a se odihni; în același fel, clasa intelectualilor suprasolicită creierul și suferă din lipsa acelei vigori sănătoase pe care o aduce munca fizică. Dacă intelectualii ar prelua o parte din povara celor care muncesc fizic și și-ar întări astfel musculatura, aceștia ar putea munci mai puțin și devota o parte din timpul lor cultivării intelectuale și morale. Cei care au obiceiuri sedentare și literare ar trebui să facă exercițiu fizic, chiar dacă din perspectiva mijloacelor materiale nu sunt nevoiți să muncească. Sănătatea ar trebui să fie un stimulent suficient pentru a-i determina să combine munca intelectuală cu cea fizică.
-157-
Cultura morală, intelectuală și fizică ar trebui să se îmbine armonios, pentru ca rezultatul să fie bărbați și femei bine dezvoltați și echilibrați. Unii au calitatea de a depune mai mult efort intelectual decât alții, câtă vreme alții iubesc și găsesc plăcere în munca fizică. Și unii, și alții ar trebui să caute să acopere deficiențele, pentru a putea înfățișa lui Dumnezeu întreaga lor ființă, ca o jertfă vie, sfântă și plăcută Lui — căci aceasta este slujirea normală care li se cere. Nu obiceiurile și practicile societății moderne ar trebui să le determine acțiunile. Apostolul Pavel cel inspirat adaugă: “Să nu vă conformați veacului acestuia, ci să fiți transformați prin înnoirea minții voastre, ca să puteți înțelege care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită”.
Mintea intelectualilor împlinește o lucrare prea grea. Ei fac adesea o mare risipă în ce privește puterile mintale; în același timp, există o altă categorie, pentru care cel mai înalt țel în viață este munca fizică. Aceștia din urmă nu-și pun mintea la lucru. Mușchii lor sunt bine întreținuți, în timp ce creierul este jefuit de tăria intelectuală; tot așa mintea intelectualilor este activă, în timp ce corpurile lor sunt jefuite de tărie și vigoare din pricina neglijării exersării mușchilor. Cei care sunt mulțumiți să-și închine viețile muncii fizice și să-i lase pe alții să gândească pentru ei, în timp ce ei doar împlinesc ceea ce au gândit alții, vor avea tărie musculară, dar intelect slab. Influența lor în bine este mică în comparație cu ceea ce ar fi putut fi dacă și-ar folosi mintea în aceeași măsură cu mușchii. Cei ce fac parte din această categorie se prăbușesc mai ușor dacă sunt atacați de boală, pentru că organismul lor este întărit să se împotrivească bolii prin forța electrică a creierului.