O amăgire în acceptarea lui Hristos
Iubită soră U,
Sunt oarecum informată despre temperamentul tău deosebit, despre prudența ta, temerile tale, lipsa ta de speranță și încredere. Eu simpatizez cu tine în suferința cugetului tău, că nu poți înțelege totul cu privire la poziția și credința noastră, așa de lămurit cum ai dori. Noi te cunoaștem că ești de o conștiinciozitate strictă și n-avem nici o îndoială că, dacă ai fi putut avea privilegiul de a auzi toate punctele adevărului prezent, și ai fi cântărit dovezile pentru tine, ai fi întemeiată, întărită și stabilită astfel, încât opoziția sau mustrarea nu te-ar mișca de pe temelia cea sigură. Deoarece, n-ai avut privilegiul pe care îl au mulți alții, de a lua parte la adunări și de a experimenta tu însăți experiențele care însoțesc prezentarea adevărului pe care noi îl socotim sacru, cu atât mai mult suntem îngrijorați de tine. Inimile noastre sunt atrase spre tine și iubirea noastră față de tine este sinceră și înfocată. Ne este teamă că în mijlocul pericolelor acestor zile de pe urmă tu poți să naufragiezi. Să nu te superi pe mine că îți scriu astfel. Tu nu poți avea un simțământ deplin, despre vicleniile și amăgirea lui Satana, așa cum am eu. Înșelăciunile lui sunt multe; cursele lui sunt pregătite cu grijă și șiretenie spre a-i prinde pe cei neprevăzători și nebănuitori. Noi dorim să te scăpăm de vicleniile lui; dorim să fii întru totul de partea Domnului, iubind, așteptând și dorind sincer arătarea Mântuitorului nostru pe norii cerului.
De când cu primele tale eforturi de a păzi Sabatul, multe lucruri au apărut spre a te descuraja; totuși, noi sperăm că lucrurile acestea nu-ți vor abate cugetarea de la importantele adevăruri pentru aceste zile de pe urmă. Cu toate că apărătorii adevărului nu fac toți ce ar trebui să facă, pentru că nu sunt sfințiți prin adevărurile pe care le mărturisesc, adevărul este același; strălucirea lui este neîntunecată. Cu toate că aceștia pot să stea între adevăr și cei care n-au luat o poziție față de el, și umblarea lor întunecoasă poate să apară pentru un timp să întunece luminoasa lui strălucire, totuși, în realitate, nu o face; adevărul de origine cerească este strălucitor. Curăția și caracterul lui înălțat sunt neschimbătoare. El trăiește, pentru că este nemuritor.
-490-
Iubita mea soră, ține-te de adevăr. Dobândește o experiență pentru tine. Tu ai o individualitate. Ești răspunzătoare numai de felul în care, indiferent de toți ceilalți, folosești lumina care strălucește pe calea ta. Lipsa de consacrare la alții nu va fi nici o scuză pentru tine. Faptul că ei pervertesc adevărul prin reaua umblare a acțiunii lor, pentru că nu sunt sfințiți prin el, nu te va face pe tine mai puțin responsabilă. Asupra ta se află o obligație solemnă de a înălța steagul adevărului, să-l duci în sus. Chiar dacă purtătorul de steag slăbește și cade, nu lăsa ca stindardul cel prețios să fie târât prin praf. Apucă-l și poartă-l în sus, chiar cu riscul bunului tău nume, al onoarei sau vieții tale. Mult respectata mea soră, te implor să privești în sus. ține-te tare de brațul Tatălui tău ceresc, Isus, Avocatul nostru, care trăiește spre a mijloci pentru noi. Oricine ar nega credința prin viața lui nesfințită, aceasta nu schimbă adevărul în minciună. “Totuși temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: ‘Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui&rsquo.;” “Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.” (2 Timotei 2, 19; Matei 26, 41.) Uneori, mă tem că picioarele tale vor aluneca, că vei refuza să mergi pe calea umilă, strâmtă și îngustă, care duce la viața veșnică din Împărăția slavei.
Prezint în fața ta viața de lepădare de sine, umilință și sacrificiu a divinului nostru Domn. Maiestatea cerului, Împăratul slavei, a părăsit bogățiile Lui, strălucirea, onoarea și slava Lui, și, pentru ca să-l salveze pe omul păcătos, a acceptat o viață de umilință, sărăcie și rușine: “Care pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea.” (Evrei 12, 2.) O, de ce suntem atât de sensibili la încercare și reproș, la rușine și suferință, când Domnul nostru ne-a dat un astfel de exemplu? Cine ar dori să intre în bucuria Domnului lor, în timp ce nu sunt dispuși să ia parte la suferințele Lui? Adică cum! Servul indispus să îndure umilința, rușinea și mustrarea pe care Stăpânul le-a îndurat neegoist pentru el! Servul sustrăgându-se de la o viață de umilință și sacrificiu, care este pentru fericirea lui veșnică, și prin care, în cele din urmă, poate obține răsplata veșnică! Vorbirea inimii mele este: Lasă-mă să am parte împreună cu Hristos de suferința Lui, ca să pot, în final, să mă împărtășesc de slava Lui.
-491-
Adevărul lui Dumnezeu n-a fost niciodată popular pentru lume. Inima firească este totdeauna potrivnică față de adevăr. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că trebuie să renunțăm la iubirea de lume, la mândria inimii și la orice lucru care tinde spre idolatrie, pentru ca să fim urmași ai Omului de pe Golgota. Cei care ascultă de adevăr, niciodată nu vor fi iubiți și onorați de lume. De pe buzele divinului Învățător, când a umblat în umilință, printre fiii oamenilor, au fost auzite cuvintele: Oricine vrea să fie ucenicul Meu, să-și ia crucea și să Mă urmeze. Da, să urmăm Exemplul nostru. Căuta El onoarea și lauda oamenilor? O, nu! Noi să căutăm atunci onoare și laudă de la cei lumești?
Cei care nu-L iubesc pe Dumnezeu nu-i vor iubi nici pe copiii Lui. Ascultă cuvintele instrucțiunii cerești: “Vai de voi, când oamenii vă vor grăi de bine.” “Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, și vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucurați-vă în ziua aceea, și săltați de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer.” “Dar, vai de voi, bogaților, pentru că voi v-ați primit aici mângâierea.” (Luca 6, 22-24.26.) În Evanghelia după Ioan, aflăm din nou cuvintele lui Hristos: “Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiți unii pe alții. Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar pentru că nu sunteți din lume, și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea. Aduceți-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: ‘Robul nu este mai mare decât stăpânul său.’ Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit Cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi.” “Le-am dat Cuvântul Tău; și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.” (Ioan 15, 17-20; 17, 14-16.)
-492-
În 1 Ioan citim: “Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume.” (1 Ioan 2, 15.) În epistola lui Pavel către Romani, el îi îndeamnă, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să-și aducă trupurile ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, care este din partea lor o slujbă duhovnicească. “Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12, 2.) Iar Iacov declară: “Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu.” (Iacov 4, 4.)
Te rog stăruitor să ții seama de instrucțiunile lui Pavel din epistola către Galateni: “Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoința oamenilor, sau bunăvoința lui Dumnezeu? Dacă aș căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos.” (Galateni 1, 10.) Mă tem că tu ești în mare primejdie să naufragiezi în credință. Tu socotești că trebuie să faci sacrificii, ca să asculți de adevăr. Noi credem că tu ai făcut unele sacrificii, dar, dacă ai fi fost și mai completă în această lucrare, picioarele tale nu s-ar poticni acum și credința ta n-ar șovăi. Eu nu mă refer acum la sacrificiile materiale, ci la ceea ce este mai ascuns decât acestea, la ceea ce va da naștere la un conflict mai dureros decât să dai mijloacele tale materiale, la ceea ce atinge eul în mod deosebit. Tu nu ți-ai supus mândria. ție îți place ca oamenii să te vorbească de bine.