Profeți și Regi | Capitolul 60
În zilele cele mai întunecate ale luptei ei îndelungate răul, bisericii lui Dumnezeu l-au fost date descoperiri cu privire la planul cel veșnic al lui Iehova. Poporului Său i-a fost îngăduit să privească dincolo de încercările prezentului, la biruințele viitorului, și când lupta va fi sfârșită, cei răscumpărați vor intra în stăpânirea țării făgăduite. Aceste viziuni ale slavei viitoare, scene descrise de mâna lui Dumnezeu, să fie scumpe bisericii Sale de astăzi, când lupta veacurilor se apropie cu repeziciune de încheiere, iar binecuvântările făgăduite sunt gata să se împlinească în curând în toată plinătatea lor.
Multe au fost soliile de mângâiere, date bisericii prin proorocii din vechime. “Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu” (Isaia 40, 1), a fost însărcinarea dată lui Isaia din partea lui Dumnezeu, și o dată cu însărcinarea i-au fost date vedenii care au fost nădejdea și bucuria celor credincioși în toate veacurile care au urmat. Disprețuiți de oameni, prigoniți, părăsiți, copiii lui Dumnezeu din toate veacurile au fost susținuți totuși prin făgăduințele Sale sigure. Prin credință, au privit înainte la vremea când El va împlini față de biserica Sa asigurarea: “Te voi face o podoabă veșnică, o pricină de bucurie pentru oameni din neam în neam”. (Isaia 60, 15.)
-723-
Adesea, biserica luptătoare este chemată să sufere încercări și amărăciune; căci biserica nu va birui fără luptă aspră. “Pâine în necaz și apă în strâmtorare” (Isaia 30, 20), acestea, sunt partea obișnuită a tuturor, dar nici unul care-și pune încrederea în Cel puternic să izbăvească nu va fi copleșit peste măsură. “Acum, așa vorbește Domnul, care te-a făcut Iacove, și Cel ce te-a întocmit Israele! Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, și flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău. Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preț pentru răscumpărarea ta, Etiopia și Saba în locul tău. De aceea, pentru că ai preț în ochii Mei, pentru că ești prețuit și te iubesc, dau oameni pentru tine și popoare pentru viața ta”. (Isaia 43, 1-4.)
La Dumnezeu, este iertare, este acceptare deplină și fără plată, prin meritele lui Isus, Domnul nostru răstignit și înviat. Isaia L-a auzit pe Domnul spunând despre cei aleși ai săi: “Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbește tu însuți, ca să-ți scoți dreptatea”. “Și vei ști astfel că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov”. (Isaia 43, 25.26; 60, 16.)
-724-
“Domnul îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său”, zicea proorocul. “Ei vor fi numiți ‘Popor sfânt, Răscumpărați ai Domnului’. El a hotărât ‘să dea o cunună împărătească’, în loc de cenușă, un ‘untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fiți numiți terebinți ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui’”. (Isaia 61, 3.)
“Trezește-te, trezește-te! Îmbracă-te în podoaba ta, Sioane! Pune-ți hainele de sărbătoare, Ierusalime, cetate sfântă! Căci nu va mai intra în tine Nici un om netăiat împrejur sau necurat.
Scutură-ți țărâna de pe tine,Scoală-te, și șezi în capul oaselor, Ierusalime!Dezleagă-ți legăturile de la gât,Fiică, roabă a Sionului!
Nenorocito, bătuto de furtună, și nemângâiato!lată, îți voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniuȘi-ți voi da temelii de safir.
Îți voi face crestele zidurilor de rubin,Porțile de pietre scumpe,Și tot ocolul de nestemate.
Toți fiii tăi vor fi ucenici ai DomnuluiȘi mare va fi propășirea fiilor tăi.Vei fi întărită prin neprihănire;
Izgonește neliniștea,Căci n-ai nimic de temut,Și spaima,Căci nu se va apropia de tine.Dacă se urzesc uneltiri.Nu vin de la Mine:Oricine se va uni împotriva taVa cădea sub puterea ta….
-725-
Orice armă făurită împotriva ta,Va fi fără putere:Și orice limbă care se va ridicaLa judecată împotriva ta,O vei osândi.Aceasta este moștenirea robilor DomnuluiAșa este mântuireaCare le vine de la Mine, zice Domnul”.
(Isaia 25, 8; 2, 12; 61, 3; 52, 1.2;54, 11-17.)
Îmbrăcată în armura neprihănirii lui Hristos, biserica va intra în lupta ei finală. “Frumoasă ca luna, curată ca soarele, și cumplită ca o oștire sub steagurile ei” (Cântarea cântărilor 6, 10), ea trebuie să meargă în toată lumea, biruitoare și ca să biruiască.
Ceasul cel mai întunecat al luptei bisericii cu puterile răului este acela care precede imediat ziua eliberării ei finale. Dar nici unul dintre aceia care se încred în Dumnezeu nu trebuie să se teamă, căci atunci când “suflarea asupritorului este ca vijelia care izbește în zid”, Dumnezeu va fi pentru biserica Sa “un adăpost împotriva furtunii”. (Isaia 25, 4.)
În ziua aceea, numai celor neprihăniți li se făgăduiește izbăvirea: “Păcătoșii sunt îngroziți, în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiți, care zic: ‘Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă niște flăcări veșnice?’ Cel ce umblă în neprihănire, și vorbește fără vicleșug, cel ce nesocotește un câștig scos prin stoarcere, cel ce își trage mâinile înapoi, ca să nu primească mită, cel ce își astupă urechea să nu audă cuvinte setoase de sânge, și își leagă ochii, ca să nu vadă răul, acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, și apa nu-i va lipsi”. (Isaia 33, 14-16.)
Cuvântul Domnului către cei credincioși ai Săi este: “Du-te, poporul Meu, intră în odăița ta, și încuie ușa după tine; ascunde-te câteva clipe, până va trece mânia! Căci iată, Domnul iese din locuința Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului”. (Isaia 26, 20.21.)
-726-
În vedeniile cu privire la ziua cea mare a judecății, solilor, inspirați ai lui Iehova le-au fost date întrezăriri reale cu privire la consternarea acelora care nu sunt pregătiți să-L întâlnească pe Dumnezeu lor în pace.
“lată, Domnul deșartă țara și o pustiește, îi răstoarnă fața și risipește locuitorii; ei călcau legile, nu țineau poruncile și rupeau legământul cel veșnic! De aceea mănâncă blestemul țara, și sufăr locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor…. A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfârșit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria arfei”. (Isaia 24, 1-8.) “Vai! ce zi! Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic…. S-au uscat semințele sub bulgări; grânarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura! Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au pășune; chiar și turmele de oi sufăr! Via este prăpădită, smochinul este vestejit, rodiul, finicul, mărul, toți pomii de pe câmp s-au uscat…. Și s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!” (Ioel 1, 15-18.12.)
“Măruntaiele mele! Măruntaiele mele!” exclamă Ieremia atunci când vede pustiirile în scenele de încheiere ale istoriei pământului. “Nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței, și strigătul de război. Se vestește dărâmare peste dărâmare căci toată țara este pustiită”. (Ieremia 4, 19.20.)
-727-
“Mândria omului, va, fi smerită, declară Isaia cu privire la ziua răzbunării lui Dumnezeu, și trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea. Toți idolii vor pieri…. În ziua aceea, oamenii își vor arunca idolii de argint și idolii de aur pe care și-i făcuseră, ca să se închine la ei, îi vor arunca la șobolani și la lilieci; și vor intra în găurile stâncilor, și în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, când Se va scula să îngrozească pământul”. (Isaia 2, 17-21.)
Cu privire la vremurile acelea trecătoare, când mândria omului va fi smerită, Ieremia mărturisește: “Mă uit la pământ, și iată că este pustiu și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit! Mă uit la munți, și iată ce sunt zguduiți; și toate dealurile se clatină! Mă uit, și iată că nu este nici un om și toate păsările cerurilor au fugit! Mă uit, și iată, Carmelul este un pustiu; și toate cetățile sale sunt nimicite”. “Vai! Căci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea! Este o vreme de necaz pentru Iacov ; dar Iacov va fi izbăvit din ea”. (Ieremia 4, 23-26; 30, 7.)
Ziua mâniei pentru vrăjmașii lui Dumnezeu este ziua eliberării finale pentru biserica Sa. Prorocul spune:
Întăriți mâinile slăbănogite,Și întăriți genunchii care se clatină. Spuneți celor slabi de inimă:“Fiți tari și nu vă temeți!lată Dumnezeul vostru,Răzbunarea va veni,Răsplătirea lui Dumnezeu;El Însuși va veni, și vă va mântui”.
-728-
“Nimicește moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu, șterge lacrimile de pe toate fețele, și îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit”. (Isaia 35, 3.4; 25, 8.) Și când proorocul vede pe Domnul slavei coborându-Se din cer cu toți îngerii sfinți, ca să adune biserica rămășiței dintre toate popoarele pământului, aude pe cei care așteaptă unindu-se în strigătul de bucurie:
“Iată, acesta este Dumnezeul nostru,În care aveam încredere că ne va mântui.Acesta este Domnul,În care ne încredeam,Acum să ne veselim,Și să ne bucurăm de mântuirea Lui!”
(Isaia 25, 9.)
Glasul Fiului lui Dumnezeu este auzit chemând la viață pe sfinții adormiți, iar când proorocul îi vede venind din închisoarea morții exclamă: “Să învie dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viață, și pământul va scoate iarăși afară pe cei morți”.
“Atunci se vor deschide ochii orbilor,Se vor deschide urechile surzilor;Atunci șchiopul va sări ca un cerb,Și limba mutului va cânta de bucurie”.
(Isaia 26, 19; 35, 5.6.)
-729-
În vedeniile proorocului, aceia care au biruit păcatul și mormântul sunt văzuți fericiți înaintea Făcătorului lor, vorbind liber cu El, cum vorbea omul cu Dumnezeu la început. “Vă veți bucura”, zice Domnul, “și vă veți veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie, și pe poporul lui în bucurie. Eu Însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului, și Mă voi bucura de poporul Meu: nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul țipetelor. Nici un locuitor nu zice: ‘Sunt bolnav! Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui’”.
“Căci în pustie vor țâșni ape,Și în pustietate pâraie;Marea de nisip se va preface în iazȘi pământul uscat în izvoare de ape.
În locul spinului, se va înălța chiparosul, În locul mărăcinului, va crește mirtul.
Acolo se va croi o cale, un drum, Care se va numi Calea cea sfântă: Nici un om necurat nu va trece pe ea, Ci va fi numai pentru cei sfinți; Cei ce vor merge pe ea, Chiar și cei fără minte, Nu vor putea să se rătăcească”.
“Vorbiți bine Ierusalimului, și strigați-i, că robia lui s-a sfârșit, că nelegiuirea lui este ispășită; căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui”. (Isaia 65, 18.19; 33, 24; 35, 6.7; 55, 13; 35, 8; 40, 2.)
Când proorocul vede pe cei răscumpărați locuind în cetatea lui Dumnezeu, liberi de păcat și de toate urmele blestemului, exclamă răpit: “Bucurați-vă împreună cu Ierusalimul, și veseliți-vă cu el, toți cei ce-l iubiți; împărțiți și bucuria cu el”.
-730-
“Nu se mai auzi vorbindu-seDe silnicie în țara ta,Nici de pustiire și prăpăd în ținutul tău,Ci vei numi zidurile Tale ‘Mântuire’Și porțile tale ‘Laudă’.
Nu soarele îți va mai sluji ca lumină ziua,Nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei;Ci Domnul va fi Lumina ta pe vecie,Și Dumnezeul tău va fi slava ta.
Soarele tău nu va mai asfinți,Și luna ta nu se va mai întuneca;Căci Domnul va fi Lumina ta pe vecie,Și zilele suferinței tale se vor sfârși.
Nu vor mai fi decât oameni neprihănițiÎn poporul tău:Ei vor stăpâni țara pe vecie,Ca o odraslă sădită de Mine,Lucrarea mâinilor Mele,Ca să slujească spre slava Mea”.
(Isaia 66, 10; 60, 18-21.)
Proorocul a prins sunetul muzicii și cântarea, așa muzică și cântare asemenea cărora, în afara vedeniilor lui Dumnezeu, nici o ureche muritoare nu le-a auzit și nici o minte nu le-a conceput. “Cei izbăviți de Domnul se vor întoarce și vor merge spre Sion cu cântări de biruință. O bucurie veșnică le va încununa capul, veselia și bucuria îi vor apuca, iar durerea și gemetele vor fugi! Și cei ce cântă și cei ce se joacă strigă: ‘Toate izvoarele mele sunt în Tine’. Ceilalți însă, care vor mai rămânea, își înalță glasul, scot strigăte de veselie, laudă măreția Domnului”. (Isaia 35, 10; 1, 3; Psalmii 87, 7; Isaia 24, 14.)
Pe pământul înnoit, cei răscumpărați se vor angaja în ocupațiile și desfătările care au adus fericire lui Adam și Evei, la început. Va fi trăită viața din Eden, viața în grădină și la câmp. “Vor zidi case și le vor locui; vor sădi vii, și le vor mânca rodul. Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii, pentru ca altul să le mănânce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, și aleșii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor”. (Isaia 65, 21.22.)
-731-
Acolo, orice putere va fi mărită, orice capacitate va fi dezvoltată. Cele mai mari întreprinderi vor fi realizate, cele mai curate aspirații vor fi atinse, cele mai înalte ambiții vor fi împlinite. Și încă vor mai apărea noi înălțimi de depășit, noi minuni de admirat, noi adevăruri de priceput, obiecte proaspete de studiu, care vor solicita puterile trupului, ale minții și ale sufletului.
Proorocii cărora le-au fost descoperite aceste scene mărețe au dorit să înțeleagă importanța lor deplină. “Ei cercetau să vadă … ce avea în vedere Duhul lui Hristos care era, în ei…. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum”. (1 Petru 1, 10-12.)
Pentru noi, care ne găsim chiar la hotarul împlinirii lor, ce clipă importantă, ce interes viu prezintă aceste descrieri amănunțite cu privire la lucrurile care vor veni evenimente pe care, încă de când primii noștri părinți au pășit afară din Eden, copiii lui Dumnezeu le-au urmărit, le-au așteptat, le-au dorit și pentru ele s-au rugat!
Prietene peregrin, ne găsim încă în mijlocul umbrelor și zarvei frământărilor pământului dar, în curând, Mântuitorul nostru trebuie să Se arate, ca să aducă eliberare și odihnă. Să privim prin credință viitorul binecuvântat, așa cum a fost descris de mâna lui Dumnezeu. Acela care a murit pentru păcatele lumii deschide larg porțile Paradisului tuturor celor care cred în El. În curând, lupta va fi sfârșită, biruința câștigată. În curând, vom vedea pe Acela în care sunt concentrate nădejdile noastre de viață veșnică. Și în fața Sa, încercările și suferințele vieții acesteia vor părea o nimica. “Nimeni nu-și va mai aduce aminte de lucrurile trecute, și nimănui nu-i vor mai veni în minte”. “Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire! Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit. Încă puțină, foarte puțină vreme, și Cel ce vine va veni, și nu va zăbovi”. “Israel va fi mântuit; … cu o mântuire veșnică. Voi nu veți fi nici rușinați, nici înfruntați în veci”. (Isaia 65, 17; Evrei 10, 35-37; Isaia 45, 17.)
-732-
Priviți în sus, priviți în sus și lăsați credința voastră să crească mereu. Faceți ca această credință să vă călăuzească pe calea cea îngustă, care duce prin porțile cetății în marele viitor fără seamăn, nemărginit, nemăsurat de slavă, care este pregătit pentru cei răscumpărați. “Fiți dar îndelung răbdători, fraților, până la venirea Domnului. Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pământului și o așteaptă cu răbdare, până primește ploaie timpurie și târzie. Fiți și voi îndelung răbdători, întăriți-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape”. (Iacov 5, 7.8.)
Popoarele celor mântuiți nu vor cunoaște altă lege decât legea cerului. Toți vor fi o familie fericită, unită, îmbrăcată cu veșminte de laudă și de mulțumire. Stelele dimineții vor cânta privind scena, iar fiii lui Dumnezeu vor striga de bucurie, în timp ce Dumnezeu și Hristos Se vor uni în proclamația: “Nu va mai fi păcat și moarte nu va mai fi”.
-733-
“În fiecare lună nouă și în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice Domnul”. “Atunci se va descoperi slava Domnului, și-n clipa aceea orice făptură o va vedea”; “Domnul, Dumnezeu, va face să răsară mântuirea și lauda în fața tuturor neamurilor”. “În ziua aceea, Domnul oștirilor va fi o cunună strălucitoare și o podoabă măreață pentru rămășița poporului”.
“Domnul are milă de Sion, și mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustia lui ca un rai, și pământul lui uscat ca o grădină a Domnului”. “l se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului și a Saronului”. “Nu te vor mai numi Părăsită, și nu-ți vor mai numi pământul pustiu, ci te vor numi: ‘Plăcerea Mea este în ea’, și țara ta o vor numi Beula … cum se bucură mirele de mireasa lui, așa Se va bucura Dumnezeul tău de tine”. (Isaia 66, 23; 40, 5; 1, 11; 8, 5; 51, 3; 5, 2; 62, 4.5.)