Profeți și Regi | Capitolul 47
Înaintarea continuă realizată de clăditorii templului a nemulțumit și a alarmat într-o mare măsura oștile celui rău. Satana s-a hotărât să depună în continuare eforturi pentru ca să slăbească și să descurajeze pe poporul lui Dumnezeu, punându-i înainte nedesăvârșirile de caracter. Dacă aceia care suferiseră îndelung din cauza neascultării puteau fi iarăși amăgiți să nesocotească poruncile lui Dumnezeu, urmau să fie aduși din nou sub robia păcatului.
Pentru că Israel fusese ales să păstreze cunoștința de Dumnezeu pe pământ, el fusese mereu obiectul deosebit al urii lui Satana. El era hotărât să-i distrugă. Cât timp erau ascultători, nu le putea face nici un rău; de aceea și-a adunat toată puterea și viclenia pentru a-i duce la păcat. Prinși în cursă de ispitele lui, călcaseră Legea lui Dumnezeu și fuseseră lăsați să devină pradă vrăjmașilor lor.
Cu toate că au fost robi în Babilon, Dumnezeu nu i-a părăsit. El le-a trimis proorocii Săi cu mustrări și avertizări și i-a trezit să-și vadă vinovăția. Când s-au umilit înaintea lui Dumnezeu și s-au întors la El cu pocăință adevărată, El le-a trimis solii de încurajare, declarând că-i va elibera din robie, îi va readuce sub ocrotirea Sa și-i va restatornici în țara lor. Iar când această lucrare de restatornicire începuse, și o rămășiță din Israel se reîntorsese deja în ludea, Satana era hotărât să împiedice aducerea la îndeplinire a planului divin și în scopul acesta căuta să incite popoarele păgâne ca să-i distrugă cu totul.
-583-
Însă în această criză Domnul și-a întărit poporul “cu cuvinte bune și cu vorbe de mângâiere”. (Zaharia 1, 13.) Printr-o ilustrație impresionantă a eforturilor lui Satana și a lucrării Domnului Hristos, El le-a arătat puterea Mijlocitorului lor de a birui pe acuzatorul poporului Său.
În vedenie proorocul vede “pe Iosua, marele preot”, “îmbrăcat cu haine murdare” (Zaharia 3, 1.3), stând înaintea Îngerului Domnului, solicitând mila lui Dumnezeu în favoarea poporului său apăsat. În timp ce el pledează pentru împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu, Satana se ridică cu îndrăzneală să i se împotrivească. El arată către fărădelegile lui Israel ca motiv pentru care să nu fie readus în favoarea lui Dumnezeu. Îi pretinde ca pradă a lui, și cere să-i fie dați în mâinile lui.
Marele preot nu se poate apăra pe sine și nici pe poporul său de acuzațiile lui Satana. El nu pretinde că Israel este nevinovat. În haine murdare simbolizând păcatele poporului, pe care le poartă ca reprezentant al lor, stă înaintea Îngerului, mărturisind vinovăția lor, dar arătând pocăința și umilința lor și încrezându-se în mila unui Răscumpărător iertător de păcate. În credință, el cere împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu.
-584-
Atunci Îngerul, care este Hristos Însuși, Mântuitorul păcătoșilor, aduce la tăcere pe acuzatorul poporului Său zicând: “Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?” (Zaharia 3, 2.) Timp îndelungat, Israel trecuse prin cuptorul necazurilor. Datorită păcatelor, ei fuseseră aproape mistuiți de focul aprins de Satana și de uneltele lui, folosite pentru distrugerea lor, dar Dumnezeu și-a întins acum mâna, ca să-i scoată.
Mijlocirea lui losua este primită și se dă porunca: “Dezbrăcați-l de hainele murdare de pe el”. Apoi, i-a zis lui losua: “lată că îndepărtez de la tine nelegiuirea, și te îmbrac cu haine de sărbătoare”. “l-au pus o mitră curată pe cap și l-au îmbrăcat în haine”. (Versetul 4.5.) Propriile sale păcate și acelea ale poporului său au fost iertate. Israel a fost îmbrăcat “cu haine de sărbătoare” neprihănirea lui Hristos atribuită. Mitra așezată pe capul lui losua era asemenea aceleia purtate de preoți și avea inscripția “Sfințenie Domnului” (Exod 28, 36), însemnând că, în ciuda fărădelegilor lui de mai înainte, era acum destoinic să slujească înaintea Domnului, în Sanctuarul Său.
Îngerul i-a declarat lui losua: “Așa zice Domnul oștirilor: ‘Dacă vei umbla pe căile Mele și dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca și casa Mea și vei priveghea asupra curților Mele și te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici’.” (Zaharia 3, 7.) Dacă avea să asculte, el urma să fie onorat ca judecător sau conducător al templului și al tuturor slujbelor lui, avea să umble printre îngerii însoțitori, chiar în viața aceasta, iar la sfârșit, urma să se unească și cu mulțimea proslăvită în jurul tronului lui Dumnezeu.
-585-
“Ascultă dar, losua, mare preot, tu și tovarășii tăi de slujbă, care stau înaintea ta căci aceștia sunt niște oameni care vor sluji ca semne; lată, voi aduce pe Robul Meu, Odrasla”. (Zaharia 3, 8.) În Odrasla, lzbăvitorul care avea să vină, stă nădejdea lui Israel. Prin credința în Mântuitorul care avea să vină, au primit iertare losua și poporul său. Prin credința în Hristos, fuseseră ei readuși în favoarea lui Dumnezeu. În virtutea meritelor Sale, dacă aveau să umble în căile Lui și să păzească rânduielile Lui, urmau să fie “niște oameni care vor sluji ca semne”, onorați ca aleși ai cerului printre popoarele pământului. Așa cum Satana a acuzat pe losua și pe poporul lui tot astfel, în toate veacurile, el îi învinuiește pe cei care caută mila și ocrotirea lui Dumnezeu. “El este pârâșul fraților noștri … care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru”. (Apocalipsa 12, 10.) Lupta se repetă pentru orice suflet care este răscumpărat de sub puterea celui rău și al cărui nume este scris în cartea vieții Mielului. Niciodată nu este cineva primit în familia lui Dumnezeu, fără să trezească împotrivirea hotărâtă a vrăjmașului. Dar Acela care a fost atunci nădejdea lui Israel, apărarea lui, îndreptățirea și răscumpărarea lui, este și astăzi nădejdea bisericii.
Acuzațiile lui Satana împotriva acelora care-L caută pe Domnul nu sunt izvorâte din ura față de păcatele lor. El se bucură de caracterele lor defectuoase, căci știe că numai prin neascultarea lor de Legea lui Dumnezeu, poate câștiga putere asupra lor. Învinuirile lui se ridică numai datorită vrăjmășiei lui împotriva lui Hristos. Prin Planul de mântuire, Isus zdrobește stăpânirea lui Satana asupra familiei omenești și răscumpără sufletele de sub puterea lui. Toată ura și răutatea arhirebelului sunt o stârnire când vede dovezile supremației lui Hristos și cu o putere și viclenie diabolică lucrează să smulgă din mâna Lui pe fiii oamenilor, care au primit mântuirea. El îi conduce pe oameni la necredință, făcându-i să piardă încrederea în Dumnezeu și să se despartă de dragostea Sa, îi ispitește să calce Legea și apoi îi pretinde ca robi, contestând dreptul lui Hristos de a-i izbăvi de sub puterea lui. Satana știe că aceia care cer de la Dumnezeu iertare și har vor primi. De aceea, le pune păcatele înainte ca să-i descurajeze. El caută mereu ocazii să se plângă împotriva acelora care încearcă să asculte de Dumnezeu. Chiar slujirea lor cea mai bună și cea mai vrednică de primit caută să o facă să pară coruptă. Prin nenumărate planuri foarte subtile și nemiloase, se străduiește să obțină condamnarea lor.
-586-
În propria sa putere, omul nu poate face față acuzațiilor vrăjmașului. El stă înaintea lui Dumnezeu în haine mânjite de păcat, mărturisindu-și vinovăția. Dar Isus, Apărătorul nostru, prezintă o rugăciune eficientă în favoarea tuturor acelora care, prin credință și pocăință, și-au predat Domnului viața spre a fi păzită. El le susține cauza și, prin argumentele puternice ale Calvarului, îl biruiește pe învinuitorul lor. Ascultarea Sa desăvârșită de Legea lui Dumnezeu l-a dat toată puterea în cer și pe pământ, și El cere de la Tatăl Său milă și împăcare pentru omul vinovat. El spune învinuitorului poporului Său: “Domnul să te mustre, Satano! Aceștia sunt răscumpărații sângelui Meu, tăciuni scoși din foc”. Iar acelora care se încred în El cu credință, le dă asigurarea: “lată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare”. (Zaharia 3, 4.)
-587-
Toți aceia care îmbracă haina neprihănirii lui Hristos vor sta înaintea lui ca aleși, sinceri și credincioși. Satana nu are putere să-i smulgă din mâna Mântuitorului. Hristos nu va îngădui să treacă sub puterea vrăjmașului nici un suflet care, în pocăință și credință, a cerut ocrotirea Sa. Cuvântul Său dă asigurarea: “Afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face cu Mine pace”. (Isaia 27, 5.) Făgăduința dată lui losua este dată tuturor: “Dacă vei păzi poruncile Mele … te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici”. (Zaharia 3, 7.) Îngerii lui Dumnezeu vor merge alături de ei, chiar în această lume, și ei vor sta în cele din urmă printre îngerii care vor înconjura tronul lui Dumnezeu.
Vedenia lui Zaharia cu privire la losua și Înger se aplică cu o forță deosebită experienței poporului lui Dumnezeu în scenele finale ale marii zile de ispășire. Biserica rămășiței va fi adusă atunci într-o mare încercare și amărăciune. Aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus vor simți mânia balaurului și a oștirilor lui. Satana consideră oamenii ca fiind toți supușii lui; el a câștigat stăpânire peste mulți pretinși creștini. Dar iată o mică grupă, care se împotrivește supremației lui. Dacă ar putea-o șterge de pe fața pământului, biruința lui ar fi totală. După cum el a influențat popoarele păgâne să-l distrugă pe Israel, tot astfel, în viitorul apropiat, va incita puterile nelegiuite ale pământului să distrugă pe poporul lui Dumnezeu. Se va cere oamenilor să se dea ascultare edictelor omenești prin călcarea Legii divine. Aceia care rămân credincioși lui Dumnezeu vor fi amenințați, denunțați și proscriși. Vor fi “trădați până și de părinți, frați, rude, și prieteni”, chiar până la moarte. (Luca 21, 16.) Singura lor nădejde este în mila lui Dumnezeu, iar singura lor apărare va fi rugăciunea. Așa cum losua a stăruit înaintea Îngerului, tot astfel biserica rămășiței, cu zdrobire de inimă și credință neabătută, va stărui pentru iertare și eliberare prin Isus, Apărătorul lor. Ei sunt pe deplin conștienți de păcătoșenia vieții lor, își văd slăbiciunile și nevrednicia și sunt pe punctul disperării.
-588-
lspititorul stă alături să-i învinuiască, așa cum a stat alături să i se împotrivească lui losua. El arată către veșmintele lor murdare și caracterele lor defectuoase. El prezintă slăbiciunile și nebunia lor, păcatele de nerecunoștință, de neasemănare a lor cu Hristos, prin care L-au dezonorat pe Răscumpărătorul lor. El face eforturi să-i îngrozească la gândul că situația lor este deznădăjduită, că pata necurăției lor nu va fi niciodată spălată. El speră ca, în acest fel, să le distrugă credința, așa încât să se supună ispitelor lui și să părăsească ascultarea de Dumnezeu.
Satana are o cunoaștere exactă a păcatelor cu care el a ispitit pe poporul lui Dumnezeu să le săvârșea că și își îndreaptă acuzațiile împotriva lor spunând că, prin păcate, au pierdut ocrotirea divină și pretinzând că are dreptul să-i distrugă. El îi declară vrednici să fie scoși, asemenea lui, de sub ocrotirea lui Dumnezeu.
-589-
“Sunt aceștia, zice el, poporul care să-mi ia locul în cer și locul îngerilor care s-au suit cu mine? Ei mărturisesc că ascultă de Legea lui Dumnezeu; dar nu au ținut principiile ei. N-au fost ei iubitori de sine mai mult decât iubitori de Dumnezeu? Nu și-au pus interesele proprii mai presus de slujirea Sa? N-au iubit ei lucrurile din lume? Priviți la păcatele care au caracterizat viața lor. Iată egoismul lor, răutatea lor, ura lor unul față de altul. Mă va izgoni Dumnezeu pe mine și îngerii mei din prezența Sa și să-i răsplătească pe aceia care au fost vinovați de aceleași păcate? Tu nu poți face aceasta în dreptate, Doamne. Dreptatea cere ca să se pronunțe hotărârea împotriva lor”.
Deși urmașii lui Hristos au păcătuit, ei nu s-au predat să fie stăpâniți de uneltele satanice. Ei s-au pocăit de păcate și au căutat pe Domnul în umilință și în pocăință iar Apărătorul divin mijlocește în favoarea lor. Acela care a fost insultat cel mai mult de nerecunoștința lor, care le cunoaște păcatul dar și pocăința, declară: “Domnul să te mustre, Satano! Eu Mi-am dat viața pentru aceste suflete. Sunt săpate pe palmele Mele. Ei pot avea nedesăvârșiri de caracter, poate au greșit în străduințele lor, dar s-au pocăit, iar Eu i-am iertat și i-am primit”. Asalturile lui Satana sunt puternice și amăgirile lui sunt subtile, dar ochiul Domnului este peste poporul Său. Necazul lor este mare, flăcările cuptorului par să-i mistuie, dar Isus îi va scoate ca aur curățit prin foc. Firea lor pământească va fi îndepărtată, pentru ca prin ei chipul lui Hristos să fie descoperit în mod desăvârșit.
-590-
Uneori, se pare că Domnul a uitat primejdiile bisericii Sale și insultele aduse de vrăjmași. Dar Dumnezeu nu a uitat. Nimic în lume nu este atât de scump inimii Sale ca biserica Sa. Nu este voia Lui ca procedeele omenești să-i denatureze mărturia. El nu lasă poporul Său să fie biruit de ispitele lui Satana. El îi va pedepsi pe aceia care Îl reprezintă greșit, dar va fi îndurător cu toți aceia care se pocăiesc sincer. Tuturor acelora care Îl cheamă pentru putere, în vederea dezvoltării caracterului creștin, El le va da ajutorul de care au nevoie.
La vremea sfârșitului, poporul lui Dumnezeu va suspina și va geme din cauza nelegiuirilor care se fac în țară. Cu lacrimi ei îi vor avertiza pe nelegiuiți de primejdia de a călca în picioare Legea divină și cu o durere de nespus se vor umili înaintea Domnului, în pocăință. Nelegiuiții își vor bate joc de amărăciunea lor și vor lua în râs apelurile lor solemne. Dar groaza și umilința poporului lui Dumnezeu sunt o dovadă de netăgăduit că recâștigă puterea și noblețea caracterului pierdut, ca urmare a păcatului. Datorită faptului că se apropie mai mult de Hristos, că ochii le sunt ațintiți asupra curăției Lui desăvârșite, ei înțeleg atât de lămurit păcătoșenia nespus de grozavă a păcatului. Blândețea și umilința sunt condițiile reușitei și biruinței. O cunună de slavă îi așteaptă pe aceia care se pleacă la piciorul crucii.
Credincioșii lui Dumnezeu care se roagă sunt ca și cum ar fi ascunși în El. Ei nu știu cât de sigur sunt ocrotiți. Îndemnați de Satana, conducătorii lumii caută să-i nimicească dar dacă ochii copiilor lui Dumnezeu ar putea fi deschiși, așa cum au fost deschiși ochii slujitorului lui Elisei, la Dotan, ar vedea îngerii lui Dumnezeu tăbărâți în jurul lor, ținând în frâu oștile întunericului.
-591-
În timp ce poporul lui Dumnezeu își amărăște sufletul înaintea Lui, rugându-se pentru curăția inimii, se dă porunca: “îndepărtați veșmintele murdare” și sunt rostite cuvintele de încurajare: “lată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac în haine de sărbătoare”. (Zaharia 3, 4.) Haina fără pată a neprihănirii lui Hristos este așezată asupra copiilor credincioși ai lui Dumnezeu, încercați și ispitiți. Rămășița disprețuită este îmbrăcată în veșminte slăvite, care nu vor fi mânjite niciodată de stricăciunile din lume. Numele lor sunt păstrate în cartea vieții Mielului și înregistrate împreună cu credincioșii tuturor veacurilor. Ei s-au împotrivit uneltirilor amăgitorului, n-au părăsit credincioșia lor din cauza răcnetelor balaurului. Acum sunt apărați pentru veșnicie de uneltirile ispititorului. Păcatele lor sunt trecute asupra autorului păcatului. O mitră curată este pusă pe frunțile lor.
În timp ce Satana își susține acuzațiile, îngeri sfinți nevăzuți, merg încoace și încolo, punând sigiliul viului Dumnezeu asupra celor credincioși. Aceștia sunt cei care stau pe muntele Sionului împreună cu Mielul având scris pe frunțile lor Numele Tatălui. Ei cântă o cântare nouă înaintea tronului, cântare pe care nimeni nu o poate învăța afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, care au fost răscumpărați de pe pământ: “Ei urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpărați dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu și pentru Miel. Și în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu”. (Apocalipsa 14, 4.5.)
-592-
Acum se ajunge la împlinirea deplină a cuvintelor Îngerului: “Ascultă dar, losua, mare preot, tu și tovarășii tăi de slujbă, care stau înaintea ta căci aceștia sunt niște oameni care vor sluji ca semne. Iată, voi aduce pe Robul Meu, Odrasla. (Zaharia 3, 8.) Hristos Se descoperă ca Răscumpărător și Eliberator al poporului Său. Acum rămășița este, fără îndoială, ‘oameni care vor sluji ca semne’, când lacrimile și umilința peregrinării lor fac loc bucuriei și cinstei în prezența lui Dumnezeu și a Mielului. ‘În vremea aceea, odrasla Domnului va fi plină de măreție și slavă, și rodul țării va fi plin de strălucire și frumusețe pentru cei mântuiți ai lui Israel. Și cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi “sfânt”, oricine va fi scris printre cei vii, la Ierusalim’. (Isaia 4, 2.3.)