Profeți și Regi | Capitolul 26
În zilele lui Isaia cunoștința spirituală a omenirii era întunecată printr-o înțelegere greșită a lui Dumnezeu. Multă vreme Satana căutase să-i determine pe oameni să privească la Creatorul lor ca la autorul păcatului, suferinței și morții. Aceia pe care-i amăgise astfel socoteau că Dumnezeu este aspru și pretențios. Ei Îl priveau ca pe Unul care urmărea să acuze și să condamne, nevrând să primească pe păcătos atâta vreme cât avea o scuză legală să nu-l ajute. Legea dragostei, prin care este condus cerul, fusese greșit prezentată de arhiamăgitorul ca o restrângere a fericirii oamenilor, ca un jug apăsător, de care ar trebui să fie bucuroși să scape. El spunea că preceptele ei nu puteau fi ascultate și că pedepsele pentru călcarea ei erau aplicate în mod arbitrar.
Pierzând din vedere caracterul adevărat al lui Iehova, izraeliții erau fără scuză. Dumnezeu li Se descoperise adeseori ca unul “îndurător și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate și credincioșie”. (Psalmii 86, 15.) Când Israel era un copil, mărturisea El, “L-am iubit și am chemat pe fiul Meu din Egipt”. (Osea 11, 1.)
-312-
Domnul procedase cu Israel plin de îndurare în eliberarea din robia egipteană și în timpul călătoriei către țara făgăduită. “În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, și Îngerul care este înaintea Feței Lui i-a mântuit; El Însuși i-a răscumpărat în dragostea și îndurarea Lui și necurmat i-a sprijinit și i-a purtat în zilele din vechime”. (Isaia 63, 9.)
“Voi merge Eu Însumi cu tine și-ți voi da odihnă” (Exod 33, 14) — a fost făgăduința dată în timpul călătoriei prin pustie. Această asigurare a fost însoțită de o descoperire minunată a caracterului lui Iehova care l-a făcut în stare pe Moise să proclame înaintea întregului Israel bunătatea lui Dumnezeu și să-i îndrume cu privire la atributele Împăratului lor nevăzut. “și Domnul a trecut pe dinaintea lui și a strigat: ‘Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Își tine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat, și pedepsește fărădelegea părinților în copii și copiii copiilor lor până la al treilea și al patrulea neam’”. (Exod 34, 6.7.)
Moise și-a întemeiat rugăciunea lui minunată pentru viața lui Israel pe cunoașterea îndelungii răbdări a lui Iehova, a dragostei și milei Sale infinite, atunci când, la hotarele tării făgăduite, ei au refuzat să înainteze în ascultare de porunca Domnului. În culmea răzvrătirii lor, Domnul declarase: “De aceea, îl voi lovi cu ciumă, și-l voi nimici!” El intenționase să facă din urmașii lui Moise “un neam mai mare și mai puternic decât ei”. (Numeri 14, 12.) Dar proorocul a stăruit în rugăciune pentru providențele minunate și pentru făgăduințele lui Dumnezeu în favoarea poporului ales. Apoi, fiind cea mai puternică dintre toate rugăciunile, el a invocat dragostea lui Dumnezeu pentru cel decăzut. (Vezi Versetul 17-19.)
-313-
Dumnezeu a răspuns cu îndurare: “Iert cum ai cerut”. După aceea a dat lui Moise, sub forma unei proorocii, o descoperire a planului Său cu privire la biruința finală a lui Israel. “Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu”, a zis El, “slava Domnului va umple tot pământul”. (Versetul 20.21.) Slava lui Dumnezeu, caracterul Său, bunătatea Sa plină de milă și de iubire duioasă — pe care Moise le solicitase în favoarea lui Israel — aveau să fie descoperite omenirii întregi. Și făgăduința aceasta a lui Iehova a primit o asigurare îndoită; a fost confirmată printr-un jurământ. Pe cât este de sigur că Dumnezeu trăiește și domnește, măreția Lui să fie mărturisită “printre neamuri și printre toate popoarele minunile Lui”. (Psalmii 96, 3.)
Cu privire la împlinirea viitoare a acestei proorocii, Isaia auzise pe serafimul strălucitor cântând înaintea tronului: “Tot pământul este plin de măreția Lui”. (Isaia 6, 3.) Încrezător în siguranța acestor cuvinte, proorocul a declarat apoi cu îndrăzneală despre aceia care se plecau în fața chipurilor de lemn și de piatră: “Vor vedea slava Domnului, măreția Dumnezeului nostru”. (Isaia 35, 2.)
Astăzi proorocia aceasta își găsește o împlinire rapidă. Lucrările misionare ale bisericii lui Dumnezeu de pe pământ aduc rod bogat și în curând solia Evangheliei va fi vestită tuturor popoarelor. “Spre lauda harului Său”, bărbați și femei din orice neam, limbă și popor sunt “primiți în Cel Prea Înalt pentru ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său, în bunătatea Lui față de noi în Hristos Isus&rdquo. (Efeseni 1, 6; 2, 7.) “Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni! Binecuvântat să fie în veci slăvitul Lui Nume! Tot pământul să se umple de slava Lui! Amin! Amin!” (Psalmii 72, 18.19.)
-314-
În viziunea pe care Isaia a primit-o în curtea templului, i s-a dat o imagine clară a caracterului Dumnezeului lui Israel. “Cel Prea Înalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt”, i Se arătase într-o măreție strălucită; cu toate acestea, proorocul a fost făcut să înțeleagă natura plină de milă a Domnului lui. El care locuiește “în locuri înalte și în sfințenie”, locuiește și “cu cel zdrobit și smerit ca să învioreze duhurile smerite și să îmbărbăteze inimile zdrobite”. (Isaia 57, 15.) Îngerul care avea menirea să atingă buzele lui Isaia i-a adus solia: “Nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit”. (Isaia 6, 7.)
Privind la Dumnezeul său, proorocului, ca și lui Saul din Tars la poarta Damascului, i s-a dat nu numai o viziune a nevredniciei lui; inimii lui smerite i-a fost dată asigurarea iertării depline și fără plată; și s-a ridicat ca un om schimbat. El văzuse pe Domnul lui. Primise o licărire a frumuseții caracterului dumnezeiesc. El a putut mărturisi despre transformarea lucrată prin ațintirea privirii la Infinita iubire. Aici a fost inspirat cu dorința arzătoare să vadă pe Israelul rătăcitor liber de povara și pedeapsa păcatului. “Ce pedepse noi să vă mai dea?” întreba proorocul. “Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna. Spălați-vă deci și curățiți-vă! Luați dinaintea ochilor Mei faptele voastre rele pe care le-ați făcut! Încetați să mai faceți răul! Învățați-vă să faceți binele”. (Isaia 1, 5.18.16.17.)
-315-
Dumnezeul pe care ei pretindeau că-L slujesc, dar al cărui caracter îl înțeleseseră greșit, le-a fost prezentat ca Marele Vindecător de boli spirituale. Ce importanță avea dacă tot capul era bolnav și toată inima suferea de moarte? Ce importanță avea dacă din tălpi până în creștet nu era nimic sănătos, ci numai răni, vânătăi și came vie? (Isaia 1, 6.) Acela care mersese cu încăpățânare în calea inimii lui, putea găsi vindecare întorcându-se la Domnul. “l-am văzut căile”, zicea Domnul, “și totuși îl voi tămădui; îl voi călăuzi și-l voi mângâia…. Pace, pace celui de departe și celui de aproape! — zice Domnul — Da, Eu îl voi tămădui!” (Isaia 57, 18.19.)
Proorocul a înălțat pe Dumnezeu drept Creator a toate. Solia lui către cetățile lui Iuda era: “lată Dumnezeul vostru!” (Isaia 40, 9.) “Așa vorbește Domnul, Dumnezeu, care a făcut cerurile și le-a întins, care a întins pământul și cele de pe el: ‘Eu întocmesc lumina și fac întunericul. Eu am făcut pământul, și am făcut pe om pe el; Eu cu mâinile Mele am întins cerurile, și am așezat toată oștirea lor’.” (Isaia 42, 5; 44, 24; 45, 7.12.) “‘Cu cine Mă veți asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?’ zice Cel Sfânt. ‘Ridicați-vă ochii în sus și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr în șir oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare este puterea și tăria Lui că una nu lipsește’.” (Isaia 40, 25.26.)
-316-
Acelora care se temeau că nu vor fi primiți, dacă se vor întoarce la Dumnezeu, proorocul le spunea:
“Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: ‘Soarta mea este ascunsă înaintea Domnului, și dreptatea mea este trecută cu vederea înaintea Dumnezeului meu?’ Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit, și mărește puterea celui ce cade în leșin. Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturul, aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc”. (Versetul 27-31.)
Inima Infinitei Iubiri tânjește după aceia care își simt neputința de a se elibera din cursele lui Satana; și Se oferă cu bunătate să le dea putere ca să trăiască pentru El. “Nu te teme”, îi îndeamnă El. “Nu te teme, căci Eu sunt cu tine, nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare. Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor! Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov și rămășița slabă a lui Israel: căci Eu îți vin în ajutor — zice Domnul — și Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău”. (Isaia 41, 10.13.14.)
-319-
Locuitorii lui Iuda erau cu toții nevrednici, dar Dumnezeu nu i-a părăsit. Prin ei Numele Lui urma să fie înălțat între neamuri. Mulți care nu cunoșteau atributele Sale aveau să privească totuși slava caracterului divin. Tocmai cu scopul de a lămuri planurile Lui pline de milă a continuat să-i trimită pe slujitorii Săi prooroci cu solia: “Întoarceți-vă fiecare de la calea voastră cea rea”. (Ieremia 25, 5.) “Din pricina Numelui Meu”, zicea El prin proorocul Isaia, “sunt îndelung răbdător; pentru slava Mea Mă opresc față de tine, ca să nu te nimicesc. Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez! Căci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea”. (Isaia 48, 9.11.)
Chemarea la pocăință a răsunat cu claritate neîndoioasă și toți au fost invitați să se întoarcă. “Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi”, se ruga proorocul, “chemați-l câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu obosește iertând”. (Isaia 55, 6.7.)
Cititorule, ți-ai ales și tu propria ta cale? Ai rătăcit departe de Dumnezeu? Ai căutat se te desfătezi cu roadele neascultării, numai ca să le simți ca cenușa pe buze? Și acum când planurile vieții sunt zădărnicite, nădejdile tale au murit, stai singur și pustiit? Glasul acela care atâta vreme a vorbit inimii tale, dar pe care nu l-ai ascultat, revine clar și distinct: “Sculați-vă și plecați căci aici nu este odihnă pentru voi; căci din pricina spurcăciunii, vor fi dureri, dureri puternice”. (Mica 2, 10.) Întoarce-te la casa Tatălui tău. El te invită zicând: “Întoarce-te la Mine căci Eu te-am răscumpărat”. “Veniți la Mine și ascultați și sufletul vostru va trăi, căci Eu voi încheia cu voi un legământ veșnic ca să întăresc îndurările Mele față de David”. (Isaia 44, 22; 55, 3.)
-320-
Nu asculta șoaptele vrăjmașului de a sta departe de Hristos până când te vei face mai bun; până când vei fi destul de bun ca să vii la Dumnezeu. Dacă vei aștepta până atunci, nu vei veni niciodată. Când Satana îți arată veșmintele murdare, repetă făgăduința Mântuitorului: “Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară”. (Ioan 6, 37.) Spune vrăjmașului că sângele lui Hristos te curățește de orice păcat. Fă din rugăciunea lui David rugăciunea ta: “Curăță-mă cu isop și voi fi curat: spală-mă și voi fi mai alb decât zăpada”. (Psalmii 51, 7.)
Îndemnurile proorocului adresate lui Iuda de a privi la viul Dumnezeu și de a primi darurile Sale pline de îndurare n-au fost zadarnice. Au fost unii care au luat aminte și care s-au întors de la idolii lor la închinarea lui Iehova. Au învățat să vadă în Făcătorul lor dragoste, milă și compătimire duioasă. Și în zilele care aveau să vină în istoria lui Iuda, când numai o rămășiță avea să fie lăsată în țară, cuvintele proorocului urmau să-și aducă rodul într-o reformă hotărâtă. “În ziua aceea”, declara Isaia, “omul se va uita spre Făcătorul său, și ochii i se vor întoarce spre Sfântul lui Israel; nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea mâinilor lui, și nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astarteei și la stâlpii închinați soarelui”. (Isaia 17, 7.8.)
-321-
Mulți aveau să privească pe Acela cu totul plăcut, pe Cel mai puternic între zeci de mii. “Ochii tăi vor vedea pe Împărat în frumusețea Lui”, era făgăduința plină de îndurare făcută lor. (Isaia 33, 17.) Păcatele lor aveau să fie iertate și ei urmau să se laude numai în Dumnezeu. În ziua aceea fericită a răscumpărării din idolatrie, urmau să exclame: “Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ține loc de râuri, de pâraie late…. Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru; El ne mântuiește!” (Isaia 33, 21.22.)
Soliile date de Isaia pentru aceia care au ales să se întoarcă de la căile lor rele erau pline de mângâiere și încurajare. Ascultați Cuvântul Domnului prin proorocul Său:
“Tine minte aceste lucruri, Iacove,Și tu, Israele,Căci ești robul Meu, Eu te-am făcut,Tu ești robul Meu, Israele, nu Mă uita!Eu îți șterg fărădelegile ca un nor,Și păcatele ca o ceață:Întoarce-te la Mine,Căci Eu te-am răscumpărat.”
(Isaia 44, 21.22.)
“În ziua aceea vei zice:‘Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine,Dar mânia Ta s-a potolit și m-ai mângâiat!’”
“lată, Dumnezeu este izbăvirea mea,Voi fi plin de încredere,Și nu mă voi teme de nimic;Căci Domnul Dumnezeu este tăria meaȘi pricina laudelor mele,Și El m-a mântuit….”
“Cântați Domnului căci a făcut lucruri strălucite:Să fie cunoscute în tot pământul!Strigă de bucurie și veselie, locuitoare a Sionului,Căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel”.
(Isaia 12)