Patriarhi și Profeți | Capitolul 46 (bazat pe textele din Iosua 8)
După executarea sentinței împotriva lui Acan, Iosua a primit porunca de a-i pregăti pentru luptă pe toți războinicii și de a porni încă o dată împotriva cetății Ai. Puterea lui Dumnezeu a fost cu poporul Său și curând au ajuns în stăpânirea cetății.
Operațiile militare au fost întrerupte pentru ca întregul Israel să se consacre unui serviciu divin solemn. Poporul era nerăbdător să se stabilească în Canaan; încă nu aveau case, nici pământ pentru familiile lor, iar pentru a le obține trebuia să îi izgonească pe canaaniți; dar lucrul acesta însemnat trebuia încă amânat, atenția lor fiind atrasă spre o datorie mult mai înaltă.
Înainte de a lua în stăpânire moștenirea, trebuia să-și înnoiască legământul de credincioșie față de Dumnezeu. În ultimele instrucțiuni date de Moise, se repetase de două ori porunca de a aduna semințiile la Sihem, pe munții Ebal și Garizim, pentru a recunoaște cu solemnitate Legea lui Dumnezeu. Ca urmare a acestei porunci au părăsit tabăra de la Ghilgal nu numai bărbații, ci și “femeile, copiii și străinii care mergeau în mijlocul lor” (Iosua 8, 30-35) și au trecut prin țara vrăjmașilor lor, prin valea Sihem, aproape de centrul țării. Cu toate că erau înconjurați de inamici încă neizgoniți, se aflau totuși în siguranță sub adăpostul lui Dumnezeu, atât timp cât Îi erau credincioși. Ca și pe timpul lui Iacov, “groaza lui Dumnezeu s-a răspândit peste cetățile care îi înconjurau” (Geneza 35, 5) și evreii au rămas nevătămați.
Locul prevăzut pentru acest serviciu divin solemn era sfințit prin legăturile cu viața părinților lor. Aici Îi înălțase Avraam lui Iehova cel dintâi altar în țara Canaan. Aici își întinseseră Avraam și Iacov corturile. Aici cumpărase Iacov ogorul în care semințiile urmau să îngroape trupul mort al lui Iosif. Tot aici era fântâna pe care Iacov o săpase și stejarul sub care îngropase idolii familiei lui.
-500-
Locul ales era unul dintre cele mai frumoase din întreaga Palestină și era vrednic de a fi locul unde să se desfășoare această însemnată și impunătoare scenă. Între munții sterpi se întindea ademenitoare valea plăcută cu câmpiile ei verzi împodobite cu flori sălbatice și, din loc în loc, cu livezi de măslini, udate de apele izvoarelor vii. Ebal și Garizim, pe cele două laturi ale văii, se apropiau unul de altul, iar partea de jos a lor părea să creeze un amvon natural, așa încât fiecare cuvânt rostit pe unul din ei era auzit lămurit pe celălalt, în timp ce colinele munților ce se trag înapoi oferă loc pentru o adunare numeroasă.
Potrivit cu instrucțiunile date de Moise, s-a zidit pe muntele Ebal un mare monument din pietre. Pe aceste pietre, acoperite mai întâi cu un strat de tencuială, s-a scris legea — nu numai Cele Zece Porunci vestite pe muntele Sinai și săpate pe cele două table de piatră, ci și legile date lui Moise și scrise de el într-o carte. Lângă acest monument a fost ridicat un altar din pietre necioplite, pe care s-au adus Domnului jertfe. Faptul că altarul a fost așezat pe muntele Ebal, munte pe care trebuia să fie rostit blestemul, era plin de însemnătate și arăta că Israel, pentru că se abătuse de la Legea lui Dumnezeu, își atrăsese mânia Lui îndreptățită și ar fi fost lovit de acest blestem fără întârziere dacă nu ar fi fost ispășirea Domnului Hristos, reprezentată prin altarul jertfelor.
Șase seminții — toate descendente din Lea și Rahela — au fost așezate de muntele Garizim; iar cele descendente din roabe, împreună cu Ruben și Zabulon, s-au rânduit pe muntele Ebal, preoții împreună cu chivotul Legii rămânând în valea de la mijloc. Printr-un semnal de trâmbiță s-a vestit tăcerea și apoi Iosua, în liniștea aceea profundă și în prezența acelei mari adunări, stând lângă chivotul sfânt, a citit binecuvântările care aveau să vină de pe urma ascultării de Legea lui Dumnezeu. Toate semințiile de pe Garizim au răspuns cu amin. Apoi a citit blestemele și semințiile de pe Ebal au rostit și ele aprobarea lor, mii și mii de glasuri unindu-se ca glasul unui singur om, într-un răspuns solemn. A urmat apoi citirea Legii lui Dumnezeu și a rânduielilor și drepturilor date lor prin Moise.
Israel primise Legea de pe Sinai direct din gura lui Dumnezeu, iar preceptele ei sfinte, scrise cu însuși degetul Lui, mai erau încă păstrate în chivotul Legii. Acum, au mai fost scrise o dată și toți puteau să le citească. Toți aveau privilegiul să vadă personal condițiile legământului, pe temeiul căruia puteau să rămână în stăpânirea țării Canaanului. Toți trebuia să arate că-și însușeau condițiile legământului și să-și dea asentimentul față de binecuvântările și blestemele care rezultau de pe urma ținerii sau lepădării acestora. Legea nu numai că a fost scrisă pe pietrele monumentului ridicat, dar a fost citită personal de Iosua, în auzul întregului Israel. Numai cu puține săptămâni înainte, Moise dăduse poporului, sub formă de cuvântări, întreaga carte a Deuteronomului, dar Iosua le-a citit acum Legea din nou.
-503-
Citirea Legii a fost ascultată nu numai de bărbații din Israel, dar și de “femei și copii”, deoarece avea mare însemnătate ca și ei să-și cunoască datoria. Cu privire la legile Lui, Dumnezeu îi poruncise lui Israel următoarele: “Puneți-vă dar în inimă și în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legați ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre și să fie ca niște fruntarii între ochii voștri. Să înveți pe copiii voștri în ele și să le vorbiți despre ele…. și atunci zilele voastre și zilele copiilor voștri, în țara pe care Domnul a jurat părinților voștri că le-o va da, vor fi tot atât de multe cât vor fi zilele cerurilor deasupra pământului”. (Deuteronom 11, 18-21.)
În fiecare al șaptelea an, întreaga Lege trebuia să fie citită în adunarea întregului Israel, după cum poruncise Moise: “La fiecare șapte ani, pe vremea anului iertării, la sărbătoarea corturilor, când tot Israelul va veni să se înfățișeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El, să citești legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor. Să strângi poporul, femeile, copiii și străinul care va fi în cetățile tale, ca să audă și să învețe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, să păzească și să împlinească toate cuvintele legii acesteia. Pentru ca și copiii lor, care n-o vor cunoaște, s-o audă și să învețe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru în tot timpul cât veți trăi în țara pe care o veți lua în stăpânire, după ce veți trece Iordanul”. (Deuteronom 31, 10-13.)
Satana lucrează fără răgaz și caută să schimbe cele rostite de Dumnezeu, să orbească mintea și să întunece înțelegerea și, în felul acesta, să-i ducă pe oameni la păcat. Din cauza aceasta caută Domnul să le spună așa de amănunțit și să lămurească lucrurile atât de bine, încât să nu fie nevoie ca cineva să pornească pe căi greșite. Dumnezeu caută fără încetare să-i atragă pe oameni cu totul sub protecția Sa, pentru ca Satana să nu poată exercita asupra lor puterea lui înșelătoare și îngrozitoare. Domnul S-a coborât pentru a vorbi cu însuși glasul Său, pentru a scrie cu însuși degetul Său oracolele vii. Cuvintele acestea sfinte, toate pline de viață și adevăr măreț, le-au fost date oamenilor ca o călăuză desăvârșită. Întrucât Satana este hotărât să îndepărteze atenția oamenilor de la ele și să abată pe alte căi iubirea față de făgăduințele Domnului și cerințele Lui, e nevoie de o sârguință și mai mare pentru a le înrădăcina în minte și a le întipări în inimă. O mai mare atenție să fie manifestată de aceia care instruiesc poporul în cele religioase, ca să-i învețe pe oameni faptele și învățăturile istoriei biblice, cum și avertismentele și poruncile Domnului. Acestea să fie prezentate într-o vorbire simplă și adaptată chiar la puterea de pricepere a copiilor. Să fie o parte din obligațiile pastorilor și ale părinților, de a căuta ca tineretul să fie învățat în cele ale Sfintelor Scripturi.
-504-
Părinții pot și trebuie să-i cointereseze pe copiii lor în diferitele cunoștințe ce se află pe paginile Sfintelor Scripturi. Dar dacă vor să-i câștige pe fiii și fiicele lor pentru Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să aibă ei înșiși interes pentru el. Ei trebuie să fie buni cunoscători ai învățăturilor lui și să le vorbească despre ele așa cum a poruncit Dumnezeu lui Israel: “când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca și când te vei scula”. (Deuteronom 11, 19.) Aceia care doresc ca fiii și fiicele lor să-L iubească pe Dumnezeu și să-L cinstească trebuie să vorbească despre bunătatea Lui, despre slava și puterea Lui, așa cum sunt descoperite în Cuvântul Lui și în lucrările creațiunii.
Fiecare capitol, fiecare verset din Biblie este o comunicare făcută de Dumnezeu oamenilor. Trebuie să ne legăm prescripțiile ei ca semn la mâini și ca fruntarii între ochi. Dacă prescripțiile acestea ar fi studiate și îndeplinite, poporul lui Dumnezeu, ca și izraeliții pe vremuri, ar fi călăuzit ziua de stâlpul de nor, iar noaptea de stâlpul de foc.