O distribuire a răspunderii
Dumnezeu vrea ca poporul Lui să fie un popor înțelegător. El a aranjat astfel lucrurile, ca oamenii aleși să meargă ca delegați la conferințele noastre. Acești oameni trebuie încercați și probați. Ei trebuie să fie oameni în care se poate avea încredere. Alegerea de delegați pentru a lua parte la conferințele noastre este un lucru important. Oamenii aceștia trebuie să facă planuri care să fie urmate pentru înaintarea lucrării; și de aceea ei trebuie să fie oameni cu pricepere, în stare de a judeca de la cauză la efect.
“A doua zi, Moise s-a așezat să judece poporul, și poporul a stat înaintea lui de dimineață până seara. Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, și a zis: ‘Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, și tot poporul stă înaintea ta, de dimineață până seara?’ Moise a răspuns socrului său: ‘Poporul vine la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu. Când au vreo treabă, vin la mine; eu judec între ei și fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu și legile Lui’. Socrul lui Moise i-a zis: ‘Ce faci tu nu este bine. Te istovești singur, și vei istovi și poporul acesta, care este cu tine: căci lucrul este mai pe sus de puterile tale și nu-l vei putea face singur. Acum ascultă glasul meu; am să-ți dau un sfat, și Dumnezeu va fi cu tine. Fii tălmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu și du pricinile înaintea lui Dumnezeu. Învață-i poruncile și legile; și arată-le calea, pe care trebuie s-o urmeze și ce trebuie să facă. Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmași ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece. Ei să judece poporul în tot timpul; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici, să le judece ei înșiși. În felul acesta, își vei ușura sarcina, căci o vor purta și ei împreună cu tine.
-263-
Dacă vei face lucrul acesta, și dacă Dumnezeu îți va porunci așa, vei putea face față lucrurilor, și tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.’
Moise a ascultat sfatul socrului său, și a făcut tot ce spusese el. Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul și i-a pus căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece. Ei judecau poporul în tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înșiși” (Exod 18, 13-26).
În primul capitol din Faptele, de asemenea, se dau îndrumări cu privire la alegerea de bărbați care să poarte răspundere în biserică. Apostazia lui Iuda lăsase un loc vacant în rândul apostolilor, și era necesar ca un altul să fie ales să ia locul acesta. Vorbind despre aceasta, Petru a zis: “Trebuie deci, ca, dintre cei care ne-au însoțit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălțat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoțească drept martor al învierii Lui. Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iust, și pe Matia. Apoi au făcut următoarea rugăciune: ‘Doamne, Tu care cunoști inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din acești doi l-ai ales, ca să ia loc în slujba și apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui’. Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.” (Faptele Apostolilor 1, 21-26.)
-264-
Din aceste pasaje biblice, înțelegem că Domnul are anumiți oameni care să ocupe anumite posturi. Dumnezeu va învăța pe poporul Său să procedeze cu grijă și să facă înțeleaptă alegere în ceea ce privește oamenii, care să nu trădeze însărcinările sfinte. Dacă pe vremea lui Hristos credincioșii aveau nevoie să li se atragă atenția în ce privește alegerea de oameni pentru posturi de răspundere, noi care trăim în acest timp, cu siguranță avem nevoie de a proceda cu multă băgare de seamă. Noi trebuie să înfățișăm fiecare caz înaintea lui Dumnezeu, și, în rugăciune stăruitoare, să-L rugăm să aleagă pentru noi.
Domnul Dumnezeul cerului a ales oameni cu experiență, care să poarte răspunderi în lucrarea Lui. Acești oameni urmează să aibă o influență deosebită. Dacă tuturor li se acordă puterea dată acestor oameni aleși, va trebui să se pună o stavilă. Cei care sunt aleși să poarte răspunderi în lucrarea lui Dumnezeu nu trebuie să fie oameni pripiți, sau încrezuți, sau egoiști. Niciodată exemplul sau influența lor nu trebuie să ducă la întărirea răului. Domnul nu a dat bărbaților sau femeilor libertatea de a prezenta idei care ar aduce vulgaritate în lucrarea Lui, înlăturând sfințenia care ar trebui totdeauna să o însoțească. Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să devină tot mai sfântă pentru poporul Său. Pe orice cale, noi trebuie să înălțăm caracterul adevărului. Aceia care au fost puși ca păzitori ai lucrării lui Dumnezeu în instituțiile noastre trebuie să facă totdeauna proeminente voia și calea lui Dumnezeu. Sănătatea lucrării generale depinde de credincioșia oamenilor rânduiți să aducă la îndeplinire voia lui Dumnezeu în biserică.
-265-
La conducere, trebuie să fie puși oameni care vor căpăta o experiență mai cuprinzătoare, nu în cele ale eului, ci în cele ale lui Dumnezeu, o cunoaștere mai cuprinzătoare a caracterului lui Hristos. Cu cât cunosc mai mult pe Hristos, cu atât mai credincios Îl reprezintă ei în fața lumii. Ei urmează să asculte de glasul Lui și să ia aminte la cerințele Lui.
O avertizare
“Atunci Isus a început să mustre cetățile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. ‘Vai de tine Horazine!’ a zis El. ‘Vai de tine, Betsaido!’ Căci dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit, cu sac și cenușă. De aceea vă spun că în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi.
Și tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer? Vei fi pogorât până la locuința morților; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. De aceea, vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei decât pentru tine.
În vremea aceea, Isus a luat cuvântul și a zis: ‘Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, Te laud, pentru că așa ai găsit Tu cu cale!’. Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; și nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel, nimeni nu cunoaște deplin pe Tatăl, afară de Fiul, și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.
Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară”. (Matei 11, 20-30.)
-266-
Este totdeauna un lucru sigur acela de a fi blând, smerit și sensibil, dar în același timp trebuie să fim tari ca stânca în învățăturile lui Hristos. Cuvintele Lui de instruire trebuie să fie în mod strict urmate. Nici un singur cuvânt nu trebuie să fie pierdut din vedere. Adevărul va dăinui veșnic. Noi nu trebuie să ne punem încrederea în nici o minciună sau pretenție. Cei care fac lucrul acesta vor descoperi că au făcut aceasta cu pierderea vieții veșnice. Acum, trebuie să facem cărări drepte pentru picioarele noastre, pentru ca nu cumva cel ce șchiopătează să fie abătut din cale. Când cei ce șchiopătează sunt abătuți din calea cea sigură, cine poartă răspunderea dacă nu cei care i-au îndrumat pe calea greșită? Ei au făcut de nimic sfatul Aceluia ale cărui cuvinte sunt viață veșnică, deoarece lucrările înșelăciunii și-au avut obârșia în tatăl minciunii.
Am cuvinte pentru toți aceia care pot presupune că sunt siguri în obținerea educației lor în Battle Creek. Domnul a nimicit două din cele mai mari instituții ale noastre care fuseseră înființate și funcționau la Battle Creek și a dat avertizare după avertizare, la fel cum Hristos a avertizat Betsaida și Capernaum. E nevoie de a acorda o atenție deosebită fiecărui cuvânt ce vine din gura lui Dumnezeu. Nu poate fi abatere nepăcătoasă de la cuvintele lui Hristos. Mântuitorul îndeamnă pe cei greșiți să se pocăiască. Cei care-și smeresc inima și își mărturisesc păcatele vor fi iertați. Nelegiuirea lor va fi iertată. Dar omul care gândește că, dacă și-ar mărturisi păcatele aceasta, ar dovedi slăbiciune, nu va afla iertare, nu va vedea pe Hristos ca Răscumpărător al său, ci va merge mai departe și tot mai departe în nelegiuire, făcând greșeală după greșeală, și adăugând păcat după păcat. Ce va face unul ca acesta în ziua când se deschid cărțile, și fiecare om este judecat după cele scrise în cărți?