O scrisoare de ziua nașterii
Iubitul meu frate,
Scriu aceasta pentru a nouăsprezecea aniversare a ta. A fost o plăcere să te avem în mijlocul nostru cu câteva săptămâni în urmă. Tu ești pe punctul de a n e părăsi, totuși, rugăciunile noastre te vor urma.
Astăzi se încheie un alt an din viața ta. Cum poți privi înapoi spre el? Ai făcut progrese în viața spirituală? Ai crescut în spiritualitate? Ai răstignit eul împreună cu patimile și poftele lui? Ai un interes crescând în studierea Cuvântului lui Dumnezeu? Ai câștigat biruințe decisive asupra simțămintelor și capriciilor tale? O, care este raportul vieții tale pentru anul care acum a trecut în veșnicie și care nu se va mai întoarce niciodată?
La intrarea în noul an, fă ca aceasta să fie o serioasă hotărâre de a merge pe calea ta înainte și în sus. Fă ca viața să-ți fie mai înălțată și mai înflăcărată decât a fost până acum. Fă ca ținta ta să nu fie căutarea după interesul și plăcerea ta, ci înaintarea cauzei Răscumpărătorului tău. Să nu rămâi mereu într-o poziție în care să ai nevoie de ajutor, și în care alții trebuie să te păzească și să te mențină pe calea cea strâmtă. Tu poți fi tare spre a exercita o influență sfințitoare asupra altora. Poți fi acolo unde sufletul tău va fi trezit să facă bine altora, să-i mângâie pe cei întristați, să-i întărească pe cei slabi și să depună mărturie pentru Hristos oriunde se oferă ocazia. Urmărește să-L slăvești pe Dumnezeu în toate, întotdeauna și oriunde. Poartă religia ta în orice. Fii conștiincios în tot ce întreprinzi.
-262-
Tu n-ai experimentat puterea salvatoare a lui Dumnezeu, precum este privilegiul tău, pentru că n-ai făcut ca marea țintă a vieții tale să fie slăvirea lui Hristos. Caută ca fiecare plan pe care-l făurești, fiecare lucrare în care te angajezi și fiecare plăcere de care te bucuri, să fie spre slava lui Dumnezeu. Caută ca vorbirea inimii tale să fie aceasta: Eu sunt al Tău. O, Dumnezeule, fă să trăiesc, să lucrez și să sufăr pentru Tine.
Mulți mărturisesc a fi de partea Domnului, dar nu sunt; toată greutatea acțiunilor lor se află de partea lui Satana. Prin ce mijloace trebuie să determinăm de a cui parte suntem? Cine are inima? Cu cine sunt cugetele noastre? Despre cine ne place să conversăm? Cine are cele mai calde afecțiuni și cele mai bune energii ale noastre? Dacă suntem de partea Domnului, gândurile noastre sunt la El, și cele mai plăcute cugetări sunt în legătură cu El. Noi n-avem prietenie cu lumea, noi I-am consacrat Lui tot ce avem și ce suntem. Dorim mult să purtăm chipul Lui, să respirăm Duhul Lui, să facem voia Lui, și să-I plăcem Lui în toate lucrurile.
Trebuie să mergi atât de hotărât pe cale, încât nimeni să nu fie nevoit să se înșele asupra ta. Nu poți exercita o influență asupra lumii, fără hotărâre. Hotărârile tale pot fi bune și sincere, dar ele se vor dovedi un eșec dacă nu-L iei pe Dumnezeu ca tărie a ta și nu înaintezi spre un scop bine determinat. Tu trebuie să te predai cu totul cauzei și lucrării lui Dumnezeu. Trebuie să fii serios spre a obține o experiență în viața creștină. Să-L exemplifici pe Hristos în viața ta.
-263-
Tu nu Îi poți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona. Ești întru totul de partea Domnului sau de partea vrăjmașului. “Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, și cine nu strânge cu Mine, risipește.” (Matei 12, 30.) Unele persoane fac din viața lor un eșec, pentru că totdeauna șovăiesc și nu iau o hotărâre. Adesea ele sunt vinovate și vin până aproape de punctul de a-I preda totul lui Dumnezeu; dar temându-se să satisfacă hotărârea, cad din nou. În timp ce se află în această stare, conștiința se împietrește și devine din ce în ce mai puțin sensibilă față de impresiile Duhului lui Dumnezeu. Duhul i-a avertizat, i-a convins de vinovăție și n-a fost luat în seamă, până când a plecat întristat. Cu Dumnezeu nu-i de glumit. El arată lămurit datoria, și, dacă se neglijează a urma lumina, ea devine întuneric.
Dumnezeu te invită să devii lucrător împreună cu El în via Sa. Începe chiar acolo unde te afli. Vino la cruce și acolo renunță la eu, la lume și la orice idol. Ia-L pe Isus întru totul în inima ta. Tu te afli într un loc greu de menținut consacrarea și de exercitat o influență care să-i conducă pe alții de la păcat, plăcere și nebunie pe calea cea strâmtă, pe care să umble cei răscumpărați de Domnul.
Predă-te pe deplin lui Dumnezeu; părăsește fără rezerve totul și caută acea pace care întrece orice pricepere. Tu nu te poți hrăni de la Hristos dacă tu nu ești în El. și, dacă nu ești în El, ești o ramură veștejită. Nu-ți simți lipsa de curăție și sfințire adevărată. Trebuie să simți o dorință serioasă după Duhul Sfânt și să te rogi serios spre a-L obține. Nu te poți aștepta la binecuvântarea lui Dumnezeu, fără a o căuta. Dacă folosești mijloacele la îndemâna ta, vei experimenta o creștere în har și te vei ridica la o viață mai înaltă.
Pentru tine nu este firesc să iubești lucrurile spirituale; dar poți dobândi acea iubire prin exercitarea minții, a puterilor ființei tale în acea direcție. Puterea de a face este ceea ce ai nevoie. Adevărata educație este puterea de folosire a capacităților noastre în așa fel, încât să obținem rezultate folositoare. Cum se face că religia ocupă atât de puțin atenția noastră, în timp ce lumea are putere asupra creierului, oaselor și a mușchilor? Aceasta se datorează faptului că toată forța ființei noastre este aplecată în acea direcție. Noi ne-am format să ne angajăm cu seriozitate și tărie în treburile lumești, până când este ușor ca mintea să ia acea întorsătură. Din cauza aceasta creștinii găsesc că viața religioasă este atât de grea, iar viața lumească, atât de ușoară. Capacitățile au fost formate să-și exercite forța în acea direcție. În viața religioasă, există un simțământ față de adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, dar nu există o ilustrare practică a lor în viață.
-264-
Cultivarea cugetelor religioase și a simțămintelor devoționale alcătuiesc o parte a educației. Acestea ar trebui să influențeze și să stăpânească întreaga ființă. Obiceiul de a face bine lipsește. Există acțiuni de elan, sub influențe favorabile, dar a cugeta în mod natural și bucuros asupra lucrurilor divine nu este principiul conducător al minții.
Vom crește spiritual, dacă mintea va fi continuu ocupată cu lucrurile spirituale. Dar numai a te ruga pentru aceasta, și cu privire la aceasta, nu va satisface nevoile celui în cauză. Tu trebuie să-ți obișnuiești mintea să se concentreze asupra lucrurilor spirituale. Exercițiul va aduce putere. Mulți dintre cei care mărturisesc a fi creștini au șanse să piardă ambele lumi. A fi jumătate creștin și jumătate lumesc înseamnă unu la sută creștin și restul lumesc.
Ceea ce cere Dumnezeu este viețuire spirituală, totuși sunt mii care strigă: “Eu știu care este problema, eu n-am putere spirituală, nu mă bucur de Duhul lui Dumnezeu.” Totuși, aceiași oameni vor deveni activi și vorbăreți, și chiar elocvenți, când discută despre probleme lumești. Ascultați la unii ca aceștia din adunare. Cam vreo duzină de cuvinte sunt spuse cu un glas de-abia audibil. Aceștia sunt bărbați și femei care aparțin lumii. Ei au cultivat înclinații lumești până când aptitudinile lor au ajuns puternice în această direcție. Totuși, ei sunt tot așa de slabi cu privire la lucrurile spirituale, ca și copilașii, când ar trebui să fie puternici și inteligenți. Lor nu le place să stăruie asupra tainei evlaviei. Nu cunosc limba cerului și nu-și educă mintea în așa fel, încât să fie pregătiți să cânte cântările cerului sau să se delecteze în exerciții spirituale, care, acolo, vor atrage atenția tuturor.
-265-
Pretinșii creștini, creștinii lumești nu sunt familiarizați cu lucrurile cerești. Ei nu vor fi niciodată aduși la porțile Noului Ierusalim spre a se angaja în exerciții care până acum nu i-au interesat în mod special. Ei nu și-au format mintea să se delecteze în consacrare și meditație asupra lucrurilor lui Dumnezeu și a cerului. Atunci, cum se pot ei angaja în slujirea cerului? Cum să se delecteze cu cerul spiritual, curat și sfânt, când aceasta n-a fost plăcerea lor pe pământ? Chiar și atmosfera va fi curățită acolo. Dar ei toți nu sunt obișnuiți cu ea. Când erau în lume, urmărind vocațiile lor lumești, ei știau exact de ce să se țină și ce să facă. Clasa mai de jos a aptitudinilor fiind exersată constant, a crescut, în timp ce puterile mai înalte și nobile ale minții, nefiind întărite prin folosire, sunt incapabile să trezească deodată exercițiile spirituale. Lucrurile spirituale nu sunt sesizate, pentru că sunt văzute cu ochii iubitori de lume, care nu pot evalua valoarea și slava celor divine mai presus de cele vremelnice.
Mintea trebuie educată și disciplinată să iubească curăția. Iubirea trebuie să fie încurajată pentru lucruri spirituale; da, trebuie să fie încurajată, dacă vrei să crești în harul și cunoștința adevărului. Dorințele de bunătate și sfințire sunt în stare bună, în măsura în care sunt active, dar dacă se opresc aici, nu mai folosesc la nimic. Planurile bune sunt binevenite, dar se vor dovedi de nici un folos, dacă nu sunt hotărât aduse la îndeplinire. Mulți vor fi pierduți, în timp ce speră și doresc să fie creștini, dar nu fac nici un efort serios, de aceea vor fi cântăriți în balanță și găsiți ușori. Voința trebuie exersată în direcția cea bună. Eu vreau să fiu un creștin sincer. Vreau să cunosc lungimea și lățimea, înălțimea și adâncimea iubirii desăvârșite. Ascultă la cuvintele lui Isus: “Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați.” (Matei 5, 6.) Hristos a făcut provizii bogate spre a satisface sufletul care flămânzește și însetează după dreptate.
-266-
Elementul curat al iubirii va dezvolta sufletul pentru realizări mai înalte, pentru creșterea cunoștinței despre lucrurile divine, așa încât el nu va fi satisfăcut cu puțină plinătate. Mulți pretinși creștini n-au simțământul puterii spirituale, pe care ar putea-o dobândi, dacă ar fi tot atâta de ambițioși, zeloși și stăruitori să câștige cunoștință despre lucrurile divine, precum sunt spre a obține lucrurile fără valoare și pieritoare ale acestei vieți. Mulțimile de oameni, care mărturisesc a fi creștini, se mulțumesc a fi pitici spirituali. Ei nu sunt dispuși să-și ia ca țintă mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Sa. În consecință, evlavia este o taină ascunsă pentru ei și nu o pot înțelege. Ei nu-L cunosc pe Hristos prin cunoaștere experimentală.
Dacă acești bărbați și femei, care sunt mulțumiți cu situația lor pipernicită și schiloadă, cu privire la lucrurile divine, ar fi transportați deodată în ceruri și, pentru o clipă, ar fi martori la înalta și sfânta stare desăvârșită, care se află acolo — fiecare suflet umplut cu iubire, fiecare față strălucind de bucurie, muzică încântătoare, în sunete melodioase, care se înalță spre onoarea lui Dumnezeu și a Mielului, neîncetate fluvii de lumină, curgând asupra sfinților, de la fața Celui care șade pe tron și de la Miel și ar fi lăsați să înțeleagă că există bucurie mai înaltă și mai mare pentru a fi experimentată, pentru că, cu cât primesc mai mult din bucuria lui Dumnezeu, cu atât mai mult este sporită aptitudinea lor de a mări și mai mult bucuria veșnică, și astfel să primească provizii noi și mai mari de la izvoarele nesecate ale slavei și fericirii de nespus — ar putea astfel de persoane, întreb eu, să se amestece cu mulțimea cerească, să participe la cântările lor, să suporte slava cea curată, înălțătoare și transportatoare de bucurie, care emană de la Dumnezeu și de la Miel? O, nu! Timpul lor de probă a fost prelungit cu ani, ca ei să poată învăța limba cerului, să poată deveni “părtași ai firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” (2 Petru 1, 4.) Dar ei au avut o preocupare egoistă, în care au angajat puterile minții și energiile ființei lor. Ei nu și-au putut îngădui să-I slujească lui Dumnezeu fără rezerve și să facă din aceasta o preocupare. Primul loc trebuia să-l ocupe întreprinderile lumești și să consume cele mai bune puteri ale lor, iar lui Dumnezeu Îi era consacrat doar un gând în treacăt. Urmează, oare, ca aceștia să mai fie schimbați după decizia finală: “Cine este sfânt, să se sfințească și mai departe, cine este întinat să se întineze și mai departe”? Un astfel de timp va veni.
-267-
Aceia care și-au antrenat mintea cu exerciții spirituale vor fi schimbați spre a nu fi copleșiți de slava transcedentală a cerului. Tu poți fi un bun cunoscător al artelor, poți face cunoștință cu științele, poți excela în muzică și arta caligrafiei, manierele tale pot să placă asociaților tăi, dar ce au de-a face aceste lucruri cu pregătirea pentru cer? Ce fac ele ca să te pregătească să stai înaintea tribunalului lui Dumnezeu?
Să nu fii înșelat. Dumnezeu nu poate fi batjocorit. Nimic altceva decât sfințirea te va pregăti pentru cer. Numai evlavia experimentală, sinceră, este cea care îți poate da un caracter curat și înălțat și te poate face în stare să intri în prezența lui Dumnezeu, care locuiește în lumina de neapropiat. Caracterul ceresc trebuie să fie obținut pe pământ, sau nu mai poate fi obținut deloc. Atunci începe de îndată. Nu te legăna în speranța că va veni un timp când vei putea face un efort serios, mai ușor decât acum. Fiecare zi mărește distanța dintre tine și Dumnezeu. Pregătește-te pentru veșnicie cu un astfel de zel, cum nu l-ai manifestat încă. Educă-ți mintea să-i placă Biblia, să-i placă adunarea de rugăciune, să-i placă ora de meditație și, mai presus de toate, ora când sufletul comunică cu Dumnezeu. Caută să ai înclinații cerești, dacă dorești să te unești cu corul ceresc în locașurile de sus.
-268-
Pentru viața ta începe acum un an nou. În cartea îngerului raportor, este întoarsă o pagină nouă. Care va fi raportul înregistrat pe paginile ei? Să fie el pătat de neglijență față de Dumnezeu, de sarcini neîmplinite? Ferească Dumnezeu! Fă ca acolo să fie înregistrat un raport de care nu-ți va fi rușine să fie descoperit spre a fi văzut de oameni și de îngeri.
Greenville, Michigan,
27 iulie 1868