Răspunderile tinerilor
Dacă tinerii ar putea să vadă cât de mult bine stă în puterea lor să facă, dacă ar face din Dumnezeu tăria și înțelepciunea lor, ei n-ar merge pe calea nepăsării și a indiferenței față de El; ei n-ar fi dominați de influența celor care sunt neconsacrați. În loc să simtă că asupra lor apasă o responsabilitate individuală, spre a depune eforturi de a face bine altora, și să-i conducă pe alții la îndreptățire, ei renunță la ele pentru a căuta propria lor distracție. Ei sunt membri nefolositori ai societății și trăiesc o viață fără țintă, așa cum fac fluturii. Tinerii pot să cunoască adevărul și să-l creadă, dar să nu-l trăiască. Unii ca aceștia au o credință moartă. Inimile lor n-au fost influențate în așa măsură, încât să afecteze purtarea și caracterul lor înaintea lui Dumnezeu și nu sunt mai aproape de a face voia Lui decât sunt necredincioșii. Inimile lor nu se supun voinței lui Dumnezeu; ei sunt dușmani ai Lui. Cei care sunt devotați distracțiilor și iubesc societatea căutătorilor de plăceri, au o aversiune față de practicile religioase. Va spune Stăpânul către acești tineri care mărturisesc Numele Lui: Bine, robi buni și credincioși, dacă ei nu sunt buni și credincioși?
-236-
Tinerii sunt în mare pericol. Un mare rău rezultă din lectura lor ușoară. Mult timp, care ar trebui să fie folosit în ocupații folositoare, este pierdut. Unii vor renunța chiar și la somn pentru a termina povestea unei iubiri ridicole. Lumea este inundată de romane de toate felurile. Unele nu au un caracter atât de periculos ca altele. Unele sunt imorale, josnice și vulgare; altele sunt înveșmântate cu mai mult rafinament, dar toate sunt periculoase prin influența lor. O, dacă tinerii ar reflecta asupra influenței pe care o au asupra minții povestirile excitante! Puteți voi, după o astfel de lectură, să deschideți Cuvântul lui Dumnezeu și să citiți cu interes cuvintele vieții? Nu găsiți neinteresantă Cartea lui Dumnezeu? Farmecul acelei povestiri de dragoste este asupra minții, nimicind vigoarea ei și făcând imposibilă direcționarea minții asupra adevărurilor solemne și importante, care afectează interesul vostru veșnic. Voi păcătuiți împotriva părinților voștri, devotând unui scop atât de neînsemnat timpul care le aparține, și păcătuiți și împotriva lui Dumnezeu folosind în felul acesta timpul care ar trebui să fie petrecut în consacrare față de El.
Este de datoria tinerilor să încurajeze sobrietatea. Ușurătatea, farsa și gluma vor avea ca rezultat sărăcia sufletului și pierderea favoarei lui Dumnezeu. Mulți dintre voi cred că nu exercitați o influență rea asupra altora, și, într-o oarecare măsură, vă simțiți satisfăcuți; dar exercitați voi o influență spre bine? În conversația și faptele voastre, căutați să-i conduceți pe alții la Mântuitorul, sau, dacă mărturisesc pe Hristos, să îi conduceți spre o mai strânsă umblare cu El?
-237-
Tinerii trebuie să cultive un duh de consacrare și evlavie. Ei nu-L pot slăvi pe Dumnezeu, dacă nu țintesc în mod continuu să ajungă la statura plinătății lui Hristos — desăvârșirea în Isus Hristos. Fie ca harul creștin să fie din belșug în voi. Predați Mântuitorului vostru cele mai bune și mai sfinte simțăminte. Dați deplină ascultare voinței Lui. El nu va accepta nimic mai puțin de atât. Să nu vă lăsați mișcați din statornicia voastră, de batjocurile și ironiile celor ale căror minți sunt predate deșertăciunii. Urmați-L pe Mântuitorul vostru atât în timpuri rele, cât și în cele bune; țineți seamă de toată bucuria și onoarea sacră de a purta crucea lui Hristos. El a murit pentru voi. Dacă nu căutați să-I slujiți Lui cu simțămintele voastre neîmpărțite, nu veți reuși să desăvârșiți sfințirea în temere de El, și veți fi obligați să auziți, în cele din urmă, înspăimântătorul cuvânt: Plecați.
Slujitorii lui Mamona
Cazul fratelui I. este îngrozitor. Lumea aceasta este dumnezeul lui, el se închină banului. El n-a ținut seamă de avertizarea care i-a fost dată cu ani în urmă, ca să biruiască iubirea de lume în timpul exercitării tuturor facultăților lui. Banii pe care i-a câștigat de atunci încoace au fost ca tot atâtea funii spre a-i prinde în plasă sufletul și a-l lega de lume. Mărindu-și averea, a devenit lacom după câștig. Toate puterile ființei lui sunt consacrate unei singure ținte, să facă rost de bani. Aceasta a fost ținta sa, dorința fierbinte a vieții lui. El și-a îndreptat toate puterile ființei lui în această unică direcție, până când, în mod practic, a devenit un închinător al lui Mamona. În această privință, este un nesăbuit. Pilda pe care o dă familiei îi face să creadă că averea trebuie prețuită înainte de cer și nemurire. El și-a educat mintea ani de zile spre a dobândi avere. El își sacrifică interesul veșnic pentru comorile acestui pământ. Crede adevărul, iubește principiile adevărului și îi place să-i vadă pe alții propășind în adevăr; dar el s-a făcut rob atât de conștiincios al lui Mamona, încât se simte legat să-i slujească stăpânului lui cât timp va trăi. Dar cu cât trăiește mai mult, cu atât mai devotat va deveni față de iubirea lui de câștig, dacă nu se îndepărtează de acest zeu teribil, banii. Acest lucru va fi ca și cum i s-ar smulge organele vitale, dar trebuie făcut, dacă prețuiește cerul.
-238-
El nu are nevoie de critica nici unuia, ci de compătimirea tuturor. Viața lui a fost o greșeală teribilă. Suferea de nevoi bănești imaginare, în timp ce era înconjurat de belșug. Satana a pus stăpânire pe mintea lui și, excitându-și setea de câștig, a devenit nesăbuit în privința acestui subiect. Puterile mai înalte și mai nobile ale ființei lui au fost aduse foarte mult în supunere față de această înclinație spre zgârcenie și egoism. Singura lui nădejde este să rupă legăturile lui Satana și să biruiască acest rău din caracterul lui. El a încercat să facă astfel, acționând asupra conștiinței lui, dar nu îndeajuns. A face doar un efort puternic, a te despărți numai puțin de acest Mamona, și a socoti tot timpul că ți-ai liniștit sufletul, nu este roada adevăratei religii. Trebuie să-ți educi mintea pentru fapte bune, să-ți aduni toate forțele împotriva înclinației de a agonisi și să țeși fapte bune în toată viața. Trebuie să cultivi iubire pentru a face bine și să te ridici deasupra duhului mic și zgârcit pe care l-ai nutrit.
Făcând comerț cu negustorii de la _____, fratele și sora I. n-au urmat o cale plăcută lui Dumnezeu. Ei vor să se tocmească spre a obține lucrurile cât pot mai ieftin, discută prea mult despre o diferență de câțiva bănuți și stau de vorbă cu privire la ei, ca și cu cum banii ar fi totul pentru ei — zeul lor. Dacă ar putea să se întoarcă, neobservați, ca să audă observațiile care sunt făcute după plecarea lor, ar avea o idee mai clară despre influența zgârceniei. Credința noastră este dezonorată și Dumnezeu este hulit de către unii pe socoteala acestei comportări zgârcite, privind niște bănuți. Îngerii se întorc, îndepărtându-se cu dezgust. În cer, totul este nobil și înălțător. Cu toții caută interesul și fericirea altora. Nimeni nu se consacră înfățișării sale și nu se îngrijește de eu. Culmea bucuriei tuturor ființelor sfinte este să fie martore la bucuria și fericirea celor din jurul lor.
-239-
Când îngerii aceștia vin să slujească celor care vor fi moștenitori ai mântuirii, și sunt martori la arătarea egoismului, lăcomiei, șireteniei, și a satisfacerii eului în dezavantajul altora, se îndepărtează mâhniți. Când îi văd pe cei care pretind a fi moștenitorii unei moșteniri nepieritoare că sunt atât de zgârciți în afacerea lor cu cei care nu mărturisesc nici o ambiție mai înaltă decât aceea de a aduna comori pe pământ, de rușine, ei se îndepărtează, pentru că adevărul sacru este defăimat.
În nici un alt fel, Domnul n-ar putea fi slăvit mai bine și adevărul mai mult onorat decât ca necredincioșii să vadă că adevărul a făcut o lucrare mare și bună asupra vieții oamenilor, din fire lacomi și zgârciți. Dacă s-ar putea vedea că credința unora ca aceștia a avut influența de a le modela caracterele, de a-i schimba din oameni avari, egoiști, șireți și iubitori de bani, în oameni cărora le place să facă binele, să caute ocazii să-și folosească mijloacele spre a-i binecuvânta pe cei care trebuie să fie binecuvântați, care vizitează pe văduvă și pe orfan în suferința lor, și care se păstrează nepătați de lume. Aceasta ar fi o dovadă că religia lor este adevărată. Aceștia ar face ca lumina lor să strălucească în așa fel, încât alții, văzând faptele lor bune, să fie conduși să-L slăvească pe Tatăl lor care este în ceruri. Roada aceasta ar fi spre sfințire și ei ar fi reprezentanții vii ai lui Hristos pe pământ. Păcătoșii ar fi convinși că este o putere în adevăr față de care ei sunt străini. Aceia care mărturisesc că așteaptă și veghează în vederea arătării Domnului lor n-ar trebui să dezonoreze mărturisirea lor de credință prin comportament zeflemist și tocmindu-se până la ultimul bănuț. Un astfel de rod nu crește în pomul creștin.
-240-
Frate I., Domnul nu vrea ca tu să pieri, ci, mai degrabă, vrea să te prinzi de tăria Lui și să faci pace cu El prin a pune voința ta de acord cu voința Lui divină. Dacă s-ar putea prezenta în fața ta un tablou fidel al felului în care obții bani, ai fi îngrozit. Ai fi dezgustat de meschinăria, avariția și iubirea ta de bani. Ai face efort pentru a obține harul transformator al lui Dumnezeu, care te-ar face un om nou. Mijloacele materiale, care au ajuns la tine din partea rudelor, au fost un blestem pentru tine. Ele n-au făcut decât să mărească înclinația ta spre iubirea de bani și au fost o greutate în plus în a te afunda spre pierzare.
“Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor..” (1 Timotei 6, 10.) Când oamenii își folosesc puterile minții și ale trupului spre a obține bogății și se mulțumesc cu plăcerea de a strânge avere pe care ei niciodată n-o pot folosi, care se va dovedi o pagubă pentru copiii lor, atunci abuzează de puterile date lor de Dumnezeu. Ei dovedesc că, prin urmărirea captivantă a câștigului, caracterele lor au devenit meschine. În loc să realizeze fericirea, ei sunt nenorociți. Ei și-au închis sufletele față de lipsurile nevoiașilor și au dovedit că n-au nici o compătimire față de cei suferinzi.
Frate al meu, inima ta nu este nemiloasă față de lipsurile și nevoile altora. Tu ai impulsuri generoase și îți place să faci cuiva un serviciu. Adesea, ești gata să faci o faptă amabilă pentru un frate sau un vecin; dar tu faci din bani zeul tău, și ești în pericol de a prețui cerul mai puțin decât îți prețuiești banii. În strângerea de bani, există întotdeauna pericol, dacă harul lui Dumnezeu nu este principiul conducător al sufletului. Când creștinii sunt stăpâniți de principiile cerului, ei distribuie cu o mână, în timp ce cealaltă câștigă. Aceasta este singura poziție rațională și sănătoasă, pe care o poate ocupa un creștin, în timp ce are și încă mai face bani. Pe fratele I., noi l-am întreba: Ce ai de gând să faci cu banii? Tu ești ispravnicul lui Dumnezeu. Ai talente și mijloace și poți face mult bine cu ele. Poți să le depui în banca cerului fiind bogat în fapte bune. Binecuvântează-i pe alții cu viața ta. “Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina, și unde le sapă și le fură hoții, ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina, și unde nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră..” (Matei 6, 19-21.)