Zel creștin
Există un zel gălăgios, fără țintă sau scop, care nu este în conformitate cu cunoștința, care este orb în acțiunile lui și nimicitor în rezultatele lui. Acesta nu este zelul creștin. Zelul creștin este stăpânit de principiu și nu este spasmodic. El este serios, profund, puternic, angajează sufletul întreg și ridică pentru a exercita sensibilitățile morale. Salvarea sufletelor și interesele Împărăției lui Dumnezeu sunt probleme de cea mai mare importanță. Ce țintă există, care să reclame un zel mai mare decât salvarea de suflete și slava lui Dumnezeu? Există motive care nu pot fi ușor trecute cu vederea. Ele sunt tot atât de importante ca veșnicia. Este în joc soarta veșnică. Bărbații și femeile hotărăsc pentru fericire sau nenorocire. Zelul creștin nu se va epuiza în discuții, ci va simți și va acționa cu vigoare și eficiență. Totuși, zelul creștin nu va acționa de dragul de a fi văzut. Umilința va caracteriza fiecare efort și va fi văzută în fiecare lucrare. Zelul creștin va duce la rugăciune serioasă și umilire, și la credincioșie în datoriile căminului. În cercul familiei se va vedea gentilețe și iubire, facere de bine și împreună simțire, care întotdeauna sunt roadele zelului creștin.
-233-
Mi s-a arătat că trebuie să faceți o mișcare de înaintare. Comoara ta din cer, soră E., nu este mare. Tu nu ești bogată față de Dumnezeu. Fie ca Domnul să-ți deschidă ochii, ca să-ți vezi și inima, și să te facă să dai pe față zelul creștin. O, cât de puțini își dau seama de valoarea sufletelor! Cât de puțini sunt dispuși să sacrifice spre a aduce suflete să-L cunoască pe Hristos! Există multă vorbărie, multă iubire declarată pentru sufletele care pier; dar vorbăria este material ieftin. Ceea ce se dorește este zel creștin serios — un zel care va fi manifestat prin a face ceva. Acum, toți trebuie să lucreze pentru ei înșiși, și când Îl au pe Isus în inimile lor, Îl vor mărturisi și altora. Un suflet care Îl are pe Hristos nu mai poate fi oprit să-L mărturisească, precum nu pot fi oprite apele Niagarei să curgă în cascadă.
Mi-a fost arătat că fratele F. este îngropat în gunoiul lumii. El nu-și poate permite să-și ia timp să-I slujească lui Dumnezeu nici măcar să studieze serios și să se roage, ca să știe ce ar vrea Domnul să facă. Talantul lui este îngropat în pământ. Grijile acestei vieți i-au înghițit interesul pentru lucrurile veșnice. Împărăția lui Dumnezeu și îndreptățirea lui Hristos sunt secundare. Lui îi plac afacerile; dar am văzut că, dacă nu-și schimbă cursul vieții, Dumnezeu va fi împotriva lui. El poate să adune, dar Dumnezeu va împrăștia. Poate face bine. Dar mulți sunt de părere că, dacă viața lor este o viață de muncă și afaceri, ei nu pot face nimic pentru câștigarea de suflete, nimic pentru înaintarea cauzei Răscumpărătorului lor. Ei zic că nu pot face lucruri pe jumătate, și de aceea își părăsesc îndatoririle și exercițiile religioase și se îngroapă în lume. Ei își fac mai întâi afacerile lor, și Îl uită pe Dumnezeu, iar El n-are plăcere de ei. Dacă sunt angajați în afaceri în care nu pot să înainteze în viața spirituală și sfințenie desăvârșită, în temere de Dumnezeu, ei ar trebui să schimbe afacerea cu una în care să poată avea cu ei pe Isus în fiecare ceas.
-234-
Frate F., tu nu-ți onorezi mărturisirea de credință. Zelul tău este un zel lumesc, interesul tău este interes lumesc. Tu mori spiritual, nu înțelegi starea ta periculoasă. Iubirea de lume îți înghite religia. Trebuie să te trezești; trebuie să-L cauți pe Dumnezeu și să te pocăiești de abaterile tale. Căiește-te și întoarce-te la Domnul. Îndatoririle tale religioase au devenit o simplă formă. Tu nu te bucuri de religie, pentru că această bucurie depinde de ascultare de bunăvoie. Cel binevoitor și ascultător va mânca din bunurile țării. Tu nu ai o dovadă clară că vei locui cu Dumnezeu în Împărăția Sa. Din când în când, te angajezi în îndeplinirea aparentă a îndatoririlor religioase, dar inima ta nu-i în lucrare. Ocazional, îți mai scapă câte o avertizare pentru păcătoși, sau un cuvânt în favoarea adevărului; dar aceasta este o slujire fără tragere de inimă, ca și cum ar fi făcută pentru un vătaf, în loc să fie o slujire de afecțiune filială, voioasă. Dacă inima ta va arde de zel creștin, sarcina cea mai grea va fi plăcută și ușoară.
Motivul pentru care viața creștină este atât de grea pentru mulți este că au o inimă împărțită. Ei sunt îndoielnici, ceea ce îi face să fie nehotărâți în toate umblările lor. Dacă ar fi bogat îmbibate cu zel creștin, care este totdeauna rezultatul consacrării față de Dumnezeu, în locul jalnicului strigăt “Sunt pierdut! Sunt pierdut!.” (Isaia 24, 16), vorbirea inimii ar fi: “Iată, ce lucruri mari a făcut Domnul pentru mine.” Chiar dacă ești mântuit, ceea ce este foarte îndoielnic, pe calea pe care o urmezi acum, cât de limitat va fi binele pe care l-ai îndeplinit! Nici un suflet nu va fi mântuit cu ajutorul tău. Îți va spune Stăpânul: “Bine, rob bun și credincios?” Ce ai făcut tu cu credincioșie? Lucrarea grea în afaceri și îngrijire de viața acesta. Vor aduce acestea de pe buzele lui Hristos cuvinte amabile: “Bine rob bun și credincios?”
-235-
Frate al meu, Isus te iubește și te invită să te schimbi de îndată; să-ți iei privirea de la pământ și s-o îndrepți asupra țintei, pentru premiul înaltei tale chemări, care este în Isus Hristos. Încetează cu comportarea ușuratică și cu nimicurile. Fie ca impresionanta greutate a timpului în care trăim să fie suportată de tine până se încheie războiul. Du-te la lucru; dacă ești consacrat față de Dumnezeu, influența ta îți va spune.
Cei mai mulți din familia fratelui G. sunt pe o cale descendentă. H. trăiește o viață fără țintă. Ea este plină de nesăbuință, vanitate și mândrie. Influența ei nu tinde spre înnobilare, nu duce la bunătate și sfințire. Ei nu-i place restricția impusă de religie; de aceea nu vrea să-și supună inima sacrei ei stăpâniri. Ea iubește eul, iubește plăcerea, și este în căutarea propriei ei bucurii. Rezultatul va fi trist, trist cu adevărat, dacă nu se întoarce și nu caută adevărata evlavie. Ea ar putea exercita o influență liniștitoare, înnobilatoare și înălțătoare asupra fraților ei. Dumnezeu îi iubește pe acești copiii, dar ei nu sunt creștini. Dacă ar încerca să trăiască o viață creștină umilă, ei ar putea deveni copiii ai luminii și lucrători pentru Dumnezeu; ar putea fi misionari în familiile lor și între asociații lor.