Frate B., tu nu ești ca oamenii aceștia. Noi nu te vom compara cu ei; dar dorim să-ți spunem: Ferește-te să mergi pe urmele lor, să fii cu gândul la iubirea de bani. Dorința pastorilor de a obține bani pentru scopuri egoiste este o cursă pentru ei, și, dacă vor continua cu ea, se va dovedi a fi distrugerea lor. Având privirea asupra eului, interesul lor pentru prosperitatea cauzei lui Dumnezeu și iubirea lor pentru sufletele sărmane, vor fi din ce în ce mai mici. Ei nu pierd deodată interesul și iubirea pentru adevăr. Îndepărtarea lor de cauza cea dreaptă este atât de gradată și de pe nesimțite, încât adesea este greu să stabilești timpul când a avut loc schimbarea în ei.
Eu cred că umblarea ta este extrem de primejdioasă. Tu n-ai simțit nevoia de a ține seama de lumina pe care ți-a dat-o Dumnezeu, astfel încât să te trezești, să-ți salvezi familia și să îți îndeplinești datoria ca tată și preot al familiei tale. N-ai refuzat lumina dată, nu te-ai ridicat împotriva ei; dar ai refuzat să o duci la îndeplinire, pentru că nu era comod și agreabil simțămintelor tale să faci acest lucru. De aceea ai fost ca Meroza. Tu nu te-ai ridicat să-L ajuți pe Domnul, cu toate că problema avea consecințe atât de vitale, încât să afecteze interesele veșnice ale copiilor tăi. și-ai neglijat datoria. În privința aceasta ai fost un serv netrebnic. Simți doar puțin cum privește Dumnezeu neglijența părinților de a-i instrui pe copiii lor. Dacă în această privință te-ai fi reformat, ai fi văzut necesitatea aceluiași efort de a menține disciplina și ordinea în biserică. Neglijența din familia ta a fost văzută și în lucrurile din biserică. Tu nu poți clădi biserica până ce nu ești un om schimbat.
-627-
Neglijarea luminii pe care ți-a dat-o Dumnezeu te-a făcut, într-o anumită măsură, rob și supus al înșelăciunilor lui Satana; ca urmare, pentru el a fost lăsată o ușă deschisă, ca să aibă acces la tine în alte privințe și să te facă să fii un om slab. El vede că a reușit să-ți orbească ochii pentru interesele familiei tale, făcându-te să neglijezi lumina pe care ți-a dat-o Domnul. Apoi, Satana te-a încurcat în altă privință. și-a stimulat iubirea pentru negustorie, iubirea de câștig, și astfel, interesul tău a fost împărțit față de lucrarea și cauza lui Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu și de adevăr în mod gradat devine de mai mică importanță. Sufletele pentru care a murit Hristos au pentru tine mai mică valoare decât interesele tale vremelnice. Dacă continui să urmezi această cale, în curând vei deveni gelos, invidios și sensibil, și te vei îndepărta de adevăr, cum s-au îndepărtat și alții.
Ești nerăbdător să obții de lucru în localitatea ta, sperând ca ceva să poată fi spus sau făcut spre a-i trezi pe copiii tăi. Tu ți-ai neglijat datoria. Dacă iei asupra ta lucrarea neglijată timp atât de îndelungat, pe care Domnul ți-a lăsat-o să o faci; dacă, prin Duhul lui Hristos, te vei ridica în mod hotărât să-ți pui casa în ordine, atunci poți spera că Dumnezeu va ajuta eforturilor tale și va impresiona inimile familiei tale. În timp ce ai făcut din copiii tăi o scuză, ca să rămâi acasă, tu n-ai făcut lucrarea pe care ai prezentat-o ca scuză pentru a rămâne acasă. Tu nu i-ai disciplinat pe copiii tăi. În această privință, și soția ta este deficitară, de aceea cea mai mare nevoie este să fiți în situația de a vă face datoria. Iubirea ei este de așa natură că o va face să le îngăduie să facă cum le place, și să-și aleagă propria lor societate, care-i va duce la ruină. Prezența ta acasă, în timp ce îngădui copiilor tăi să facă cum le place, este mai rea pentru familie decât dacă ai fi fost departe de ei; și aceasta are o influență și mai rea asupra cauzei adevărului.
-628-
Dumnezeu cheamă pentru cauza Sa lucrători sinceri, neegoiști și dezinteresați, care vor susține diferitele ramuri ale lucrării, precum câștigarea de abonați pentru reviste, învățându-i să-și plătească la timp cotizațiile, și încurajându-i pe frați să mențină sistematic dărnicia lor. Viața lui Hristos, care este exemplul nostru în toate lucrurile, a fost caracterizată prin sacrificiu, lepădare de sine, muncă și binefacere. Lucrarea și caracterul adevăratului pastor vor fi conforme cu viața lui Hristos. El a pus deoparte slava Sa, stăpânirea Sa cea înaltă, onoarea Sa, bogățiile Sale și S-a umilit pentru nevoile noastre. Noi nu putem egala exemplul Lui, dar ar trebui să-L imităm. Iubirea pentru sufletele pentru care a făcut Hristos acest mare sacrificiu ar trebui să-i stimuleze pe slujitorii Săi la străduință, la lepădare de sine și efort perseverent, ca să poată fi conlucrători cu El în salvarea de suflete. Atunci lucrarea servilor lui Dumnezeu va fi fructuoasă, pentru că ei vor fi într-adevăr uneltele Sale. Puterea lui Dumnezeu va fi văzută asupra lor prin influența îndurătoare a Duhului Său. Dumnezeu vă va trezi și vă va da putere să treceți peste obstacole; să nu vă descurajați ușor; la nevoie, munciți cum a făcut apostolul Pavel, în osteneli, în necazuri, în privegheri, uitând de slăbiciuni în profundul interes simțit pentru sufletele pentru care a murit Hristos.
Unii din pastorii noștri profită de generozitatea fraților noștri pentru a se avantaja pe ei înșiși; și făcând așa, își pierd în mod treptat influența; exemplul lor în această privință nimicește încrederea fraților lor în ei. Aceștia închid efectiv ușa, așa încât cei care au într-adevăr nevoie de ajutor, și care sunt vrednici de el, nu-l pot obține. Ei închid, de asemenea, ușa prin care se poate aștepta să fie susținută cauza. Mulți din popor ajung descurajați când îi văd pe unii dintre pastori că manifestă un interes atât de mic pentru prosperitatea cauzei lui Dumnezeu. Ei nu văd un devotament pentru lucrare. Poporul este neglijat, și cauza lâncezește din lipsă de lucrare eficientă și bine condusă, pe care ei au tot dreptul să o aștepte din partea pastorilor lor.
-629-
În dezamăgirea lor, unii dintre frați ajung la simțăminte de nerăbdare și disperare, când văd egoismul și lăcomia manifestate de învățătorii lor. Poporul se află în avans față de mulți dintre pastorii lor. Dacă pastorii manifestă un spirit de sacrificiu de sine și iubire pentru suflete, mijloacele pentru cauză nu vor fi reținute. Să urce pastorii la standardul cel mai înalt ca reprezentanți ai lui Hristos și vom vedea slava lui Dumnezeu însoțind prezentarea adevărului, iar sufletele vor fi constrânse să recunoască claritatea și puterea lui. Cauza lui Dumnezeu trebuie să aibă prioritate.
Frate, tu poți face o lucrare bună. Tu cunoști adevărul și ai putea fi o mare binecuvântare pentru cauza adevărului prezent, dacă ai fi consacrat și sfințit pentru lucrare, neavând nici un interes egoist în afară de ea. Dumnezeu ți-a încredințat o răspundere sacră, talente prețioase; și dacă ești găsit credincios față de răspunderea ta, îmbunătățindu-ți cu credincioșie talentele, nu vei fi dat de rușine când va veni Stăpânul, care va cere atât capitalul, cât și dobânda. Nu este sănătos să disprețuiești sau să nu ții seama de lumina pe care a binevoit Dumnezeu să ți-o dea. Tu trebuie să faci ceva ca să ajungi într-o poziție în care Dumnezeu poate să lucreze în mod deosebit pentru tine.
Prosperitatea cauzei lui Dumnezeu în Minessota se datorează mai mult lucrării fratelui Pierce decât propriilor tale eforturi. Lucrarea lui a fost o binecuvântare pentru acel stat. El este un bărbat cu o conștiință sensibilă. La el este prezentă teama de Dumnezeu. Infirmitățile l-au apăsat din greu și aceasta l-a făcut să se întrebe dacă se află pe calea datoriei lui și să se teamă că Dumnezeu nu i-a favorizat eforturile. Dumnezeu îl iubește pe fratele Pierce. El are numai puțină prețuire de sine, se teme, se îndoiește și nu îi este groază de muncă; pentru că îl stăpânește mereu gândul că nu este vrednic sau capabil să îi ajute pe alții. Dacă ar birui timiditatea și ar avea mai multă încredere că Dumnezeu va fi cu el și îl va întări, el ar fi mult mai fericit și o binecuvântare pentru alții. În viața fratelui Pierce, a fost o nereușită în a citi caracterul. El a crezut despre ceilalți că sunt tot așa de cinstiți ca și el, și în unele cazuri s-a înșelat. El n-a avut discernământul pe care-l au unii. Nici tu n-ai reușit în viața ta să-ți citești caracterul. Ai vorbit de pace celor împotriva cărora Dumnezeu declarase nenorocire. La vârsta și slăbiciunea lui, fratele Pierce poate fi înșelat, totuși toți ar trebui să-l cinstească mult de dragul lucrării lui. El dispune de iubire și de cea mai afectuoasă simpatie a fraților lui, pentru că este un om credincios și temător de Dumnezeu.
-630-
Dumnezeu o iubește pe sora Pierce. Ea este una dintre cele timide, temătoare și conștiincioase în îndeplinirea datoriei ei; și la venirea Domnului, ea va primi o răsplată dacă va rămâne credincioasă până la sfârșit. Ea nu și-a etalat virtuțile, ea era retrasă, una din cele mai tăcute; totuși, viața ei a fost de folos; prin influența ei, i-a binecuvântat pe mulți. Sora Pierce n-are multă prețuire de sine și încredere de sine. Ea are multe temeri, totuși, n-a ajuns în acea categorie a fricoșilor și necredincioșilor care nu vor avea loc în Împărăția cerurilor. Cei din afara cetății sunt cei mai încrezuți, lăudăroși și aparent zeloși, care trăiesc prin vorbe, dar nu în faptă și adevăr. Inimile lor nu sunt în regulă cu Dumnezeu. Temerea de El nu se află la ei. Fricoșii și necredincioșii, care sunt pedepsiți cu a doua moarte, sunt din grupa celor cărora le-a fost rușine de Hristos în această lume. Ei se tem să facă ce-i drept și să-L urmeze pe Hristos, ca să nu aibă pierderi bănești. Își neglijează datoria spre a evita reproș, încercări și pentru a scăpa de primejdii. Cei care nu îndrăznesc să facă ce-i drept, pentru că vor fi expuși în felul acesta la încercări, persecuție, pierdere și suferință, sunt lași și, împreună cu idolatrii, mincinoșii și toți păcătoșii, ei sunt recoltă pentru moartea a doua.
-631-
Predica de pe Munte a lui Hristos spune cine sunt cei cu adevărat fericiți: “Ferice cei săraci în duh (cei care nu se înalță pe sine, ci sunt sinceri, și cu o dispoziție smerită, nu prea îngâmfați spre a fi instruiți, nu vanitoși și ambițioși pentru onorurile lumii), căci a lor este Împărăția cerurilor. Ferice de cei ce plâng (cei care se pocăiesc, se supun, și care se întristează adânc pentru abaterile și greșelile lor, din cauză că Duhul lui Dumnezeu este întristat), căci ei vor fi mângâiați. Ferice de cei blânzi (cei care sunt liniștiți și iertători, cei care, când sunt insultați, nu insultă, ci manifestă un duh ascultător și nu se socotesc de o înaltă prețuire de sine), căci ei vor moșteni pământul.”(Matei 5, 3-5.) Cei care posedă aceste caracteristici enumerate aici nu vor fi binecuvântați de Dumnezeu numai în viața aceasta, ci vor fi încoronați cu slavă, onoare și nemurire în Împărăția Sa.