Cum să păzim Sabatul?
Dumnezeu este îndurător. Cerințele sale sunt rezonabile, conforme cu bunătatea și bunăvoința caracterului Său. Scopul Sabatului era ca toată omenirea să poată fi câștigată. Omul n-a fost făcut ca să se potrivească cu Sabatul, pentru că Sabatul a fost făcut după crearea omului, spre a veni în întâmpinarea nevoilor lui. După ce Dumnezeu a făcut lumea în șase zile, El S-a odihnit, a sfințit și a binecuvântat ziua în care S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise și o făcuse. El a pus deoparte acea zi pentru om, spre a se odihni de munca lui și pentru ca, privind la pământurile de jos și la cerurile de sus, să poată reflecta că toate acestea le-a făcut Dumnezeu în șase zile, iar în a șaptea S-a odihnit; și că, în timp ce privea la dovezile concrete ale nemărginitei înțelepciuni a lui Dumnezeu, inima lui să poată fi umplută cu iubire și venerație pentru Făcătorul lui.
-583-
Pentru ca să păzim Sabatul sfânt, nu este necesar să ne închidem între ziduri, izolați de frumoasele scene ale naturii și de aerul generos și înviorător al cerului. În nici un caz nu trebuie să îngăduim ca poverile și tranzacțiile de afaceri să ne abată mintea de la Sabatul Domnului pe care l-a sfințit El. Nici nu trebuie să îngăduim ca mintea noastră să stăruie asupra lucrurilor cu caracter lumesc. Dar mintea nu poate fi reîmprospătată, însuflețită și înălțată, fiind reținută aproape toate orele Sabatului între ziduri, ascultând la predici lungi și rugăciuni obositoare și formale. Dacă este folosit astfel, Sabatul Domnului este greșit întrebuințat. Scopul pentru care a fost instituit nu este atins. Sabatul a fost făcut pentru om, ca să fie o binecuvântare pentru el, prin abaterea minții lui de la munca profană la contemplarea bunătății și a slavei lui Dumnezeu. Este necesar ca poporul lui Dumnezeu să se adune, să discute despre El, să discute și să cugete în legătură cu adevărurile cuprinse în Cuvântul Său, și să consacre o parte din timp pentru rugăciune potrivită. Dar acest timp, chiar și în Sabat, nu trebuie să fie plictisitor, prin lungimea lui și prin lipsă de interes.
În timpul unei părți din zi, toți ar trebui să aibă ocazia să stea afară. Cum pot copiii să primească o mai bună cunoaștere despre Dumnezeu și mintea lor să fie mai bine impresionată decât petrecând o parte din timpul lor afară, nu la joacă, ci însoțindu-i pe părinții lor? Lăsați ca mintea lor tânără să fie în legătură cu Dumnezeu, în peisajul frumos al naturii, lăsați ca atenția lor să fie atrasă de semnele iubirii Lui față de om în lucrurile create de El, și ei vor fi atrași și interesați. Ei nu vor fi în pericolul de a asocia caracterul lui Dumnezeu cu orice este sever și aspru; ci, văzând lucrurile frumoase pe care le-a creat El pentru fericirea omului, vor fi conduși să-L vadă ca pe un Tată blând și iubitor. Ei vor vedea că opreliștile și ordinele Lui nu sunt date doar pentru a-și arăta puterea și autoritatea, ci pentru că El are în vedere fericirea copiilor Lui. Când caracterul lui Dumnezeu îmbracă aspectul iubirii, al bunăvoinței, frumuseții și atracției, ei sunt atrași să-L iubească. Voi puteți să le îndreptați iubirea către păsările cele drăguțe, care fac ca cerul să fie muzical cu ciripitul lor fericit, către firele de iarbă, sau florile atât de splendid colorate în desăvârșirea lor, care parfumează aerul. Toate acestea proclamă iubirea și iscusința unui Artist ceresc și slava lui Dumnezeu.
-584-
Părinți, de ce să nu folosim prețioasele lecții pe care ni le-a dat Dumnezeu în cartea naturii, spre a da copiilor noștri o idee corectă despre caracterul Lui? Cei care sacrifică simplitatea pentru modă și se țin departe de frumusețile naturii nu pot fi spirituali. Ei nu pot să înțeleagă iscusința și puterea lui Dumnezeu, așa cum este descoperită în lucrurile create de El; de aceea inimile lor nu sunt înviorate și nu palpită de iubire și interes nou, și nu sunt pline de venerație și respect când Îl văd pe Dumnezeu în natură.
Toți cei care Îl iubesc pe Dumnezeu trebuie să facă tot ce pot ca Sabatul să fie o plăcere, sfânt și onorat. Ei nu pot face acest lucru prin căutarea propriei lor plăceri în păcat și distracții interzise. Dar pot să facă mult spre a înălța Sabatul în familiile lor, făcând din el cea mai interesantă zi din săptămână. Trebuie să consacrăm mai mult timp spre a-i face pe copiii noștri să înțeleagă importanța acestei zile. O schimbare va avea o influență fericită asupra lor. Putem să ne plimbăm cu ei în aer liber, să stăm cu ei în crânguri și în strălucitoarea lumină a soarelui și să dăm minții lor, în continuă agitație, ceva ca hrană, conversând cu ei despre lucrările lui Dumnezeu, inspirându-le iubire și respect și atrăgându-le atenția asupra frumoaselor lucruri din natură.
-585-
Sabatul trebuie făcut atât de interesant în familiile noastre, încât revenirea lui săptămânală să fie salutată cu bucurie. În nici un fel, părinții nu pot înălța și cinsti mai bine Sabatul decât aflând mijloace prin care să împărtășească învățătura adevărată familiilor lor și să-i intereseze în lucruri spirituale, dându-le o privire corectă despre caracterul lui Dumnezeu și despre ce cere El de la noi pentru desăvârșirea caracterului creștin și obținerea vieții veșnice.
Părinți, faceți ca Sabatul să fie o delectare, pentru ca astfel copiii voștri să poată privi spre el și să-i poată spune bun venit în inimile lor.
Recrearea creștină
Mă gândeam ce contrast s-ar vedea între adunarea noastră de astăzi, de aici, și adunări așa cum sunt cele conduse de necredincioși. În loc de rugăciune și de a vorbi despre Hristos și lucruri religioase, s-ar auzi râsete stupide și conversație ușuratică. Scopul lor ar fi să aibă o distracție generală, de pomină. Ar începe cu nebunie și s-ar sfârși cu deșertăciune. Noi dorim ca aceste adunări să fie în așa fel conduse și să ne comportăm în așa fel, încât să ne putem întoarce la casele noastre cu conștiința lipsită de ofensă față de Dumnezeu și față de om; cu conștiința că n-am rănit și nici n-am vătămat în nici un fel pe cei cu care ne-am asociat sau că n-am avut asupra lor nici o influență dăunătoare.
În această privință, sunt mulți care greșesc. Ei nu țin seama de faptul că sunt răspunzători de influența pe care o exercită zilnic; că trebuie să-I dea socoteală lui Dumnezeu pentru impresiile pe care le fac și pentru influența pe care o lasă în toate întovărășirile lor din viață. Dacă influența lor este de așa natură, încât atrage mintea altora, îndepărtându-i de Dumnezeu, și îi ademenește pe calea deșertăciunii și a nebuniei, făcându-i să caute plăcerea în distracții și satisfacții nebunești, ei trebuie să dea socoteală pentru aceasta. și dacă aceste persoane sunt bărbați sau femei cu influență, dacă poziția lor este de așa natură, încât exemplul lor îi va afecta pe alții, atunci asupra lor va rămâne un păcat mai mare pentru neglijența în a-și pune în regulă purtarea după modelul Bibliei.
-586-
Ocazia de care ne bucurăm astăzi este exact în conformitate cu ideile mele despre recreare. Eu am încercat să prezint vederile mele asupra acestui subiect, dar ele sunt mai bine ilustrate decât expuse. Am fost în acest loc cam acum un an, când aici a avut loc o adunare ca aceasta. Aproape totul a decurs foarte plăcut atunci, totuși, împotriva unor lucruri se pot ridica obiecții. Unii și-au îngăduit considerabil de mult să glumească și să ironizeze. Nu toți erau păzitori ai Sabatului și s-a manifestat o influență care nu a fost atât de plăcută, după cum ne-am fi dorit.
Dar eu cred că, în timp ce căutăm să ne reîmprospătăm spiritul și să ne înviorăm trupul, Dumnezeu ne cere să ne folosim toate puterile, de fiecare dată, numai în scopul cel mai bun. Noi ne putem aduna laolaltă, așa cum facem astăzi, și să facem totul spre slava lui Dumnezeu. Putem și trebuie să conducem recrearea noastră în așa fel, încât să fim corespunzători pentru îndeplinirea cu mai mult succes a sarcinilor care ne revin, și ca influența noastră să fie mai folositoare pentru cei cu care ne asociem. Mai ales acesta să fie cazul unei ocazii ca aceasta, care să producă tuturor o bună dispoziție. Ne putem întoarce la treburile noastre cu mintea mai îmbogățită și trupul reîmprospătat, pregătiți să ne apucăm din nou de lucru, cu speranță și curaj sporite.
-587-
Noi credem că este privilegiul nostru să-L slăvim pe Dumnezeu în fiecare zi din viața noastră pe pământ; că nu trebuie să trăim în această lume numai pentru distracția noastră, numai spre plăcerea noastră. Suntem aici pentru folosul omenirii, ca să fim o binecuvântare pentru societate. și dacă lăsăm ca mintea noastră să alunece pe acea cale pe care mulți, căutând numai deșertăciune și nebunie, îngăduie ca mintea lor să alunece, cum putem fi o binecuvântare pentru societate, și de folos poporului și generației noastre? Noi nu ne putem lansa nevinovați în nici o distracție care ne va face să fim necorespunzători pentru mult mai credincioasa îndeplinire a sarcinilor obișnuite ale vieții.
Noi dorim să căutăm ce este înălțat și frumos. Dorim să ne abatem mintea de la acele lucruri care sunt superficiale și fără importanță, care n-au trăinicie. Din toate aceste adunări, în scop de recreare, din toate aceste asocieri plăcute, dorim să adunăm putere nouă spre a deveni bărbați și femei mai bune. Din fiecare sursă posibilă, dorim să adunăm curaj nou, putere nouă, tărie nouă, spre a ne putea ridica viața la curăție și sfințire și nu să coborâm la nivelul de jos al acestei lumi. Adesea, îi auzim pe cei care mărturisesc religia lui Hristos vorbind astfel: “Noi toți trebuie să coborâm la un nivel mai scăzut.” Nu se poate ca creștinii să coboare la un astfel de nivel. A îmbrățișa adevărul lui Dumnezeu și religia Bibliei nu înseamnă a coborî, ci a urca pe un nivel înălțat, la un punct de vedere mai înalt, unde putem comunica cu Dumnezeu.
Hristos S-a umilit, luând asupra Lui natura noastră, ca prin umilința, sacrificiul și suferința Lui să poate deveni o piatră de pus piciorul pentru oamenii căzuți, piatră pe care ei să poată urca, prin meritele Sale, și ca prin desăvârșirea Lui și prin virtutea eforturilor lor de a păzi Legea lui Dumnezeu să poată fi acceptați de El. În aceasta nu există nici o coborâre la un nivel scăzut. Noi căutăm să ne punem picioarele pe platforma ridicată și înălțată a adevărului etern. Căutăm să devenim tot mai mult asemenea îngerilor cerești, mai curați cu inima, mai fără păcat, mai inocenți, mai nepătați.
-588-
Suntem în căutare după curăția și sfințirea vieții, pentru ca, în cele din urmă, să fim potriviți pentru societatea cerească din împărăția slavei; și singurul mijloc de a ajunge la acest înalt caracter creștin este prin Isus Hristos. Nu există altă cale pentru ridicarea familiei omenești. Unii vorbesc despre umilința pe care o îndură și despre sacrificiul pe care îl fac, pentru că au adoptat adevărul de origine cerească! Este adevărat că lumea nu acceptă adevărul; necredincioșii nu-l primesc. Ei pot să vorbească despre cei care au îmbrățișat adevărul și L-au căutat pe Mântuitorul, și să-i prezinte ca părăsind orice, renunțând la orice și sacrificând orice este vrednic de reținut. Dar mie să nu-mi spui asta. Eu știu mai bine. Experiența mea dovedește că este altfel. Tu nu trebuie să-mi spui că trebuie să renunțăm la cele mai scumpe comori și să nu primim nimic corespunzător. Nu, într-adevăr! Acel Creator care a plantat Edenul cel frumos pentru primii voștri părinți și care a plantat pentru noi pomii și florile cele frumoase, și a prevăzut tot ce este mai frumos și minunat în natură, pentru ca neamul omenesc să se bucure, a intenționat ca ei să se bucure de ele. Atunci să nu credeți că Dumnezeu dorește să renunțăm la tot ceea ce este de reținut aici pentru fericirea noastră. El cere de la noi să renunțăm numai la ceea ce n-ar fi de reținut pentru binele și fericirea noastră.
Acel Dumnezeu care a plantat acești pomi admirabili și i-a îmbrăcat cu frunzișul lor bogat, care ne-a dat scânteietoare și frumoase nuanțe de flori, și a cărui manoperă minunată o vedem în domeniul naturii, n-a intenționat să ne facă nefericiți; El n-a intenționat ca noi să n-avem gust pentru ele, și să n-avem plăcere de aceste lucruri. Intenția Lui este ca noi să ne bucurăm de ele și să fim fericiți în mijlocul naturii încântătoare, care este creația Lui.