Necredincioșie în administrație
Iubite frate K,
Câteva lucruri care mă apasă simt că sunt de datoria mea să ți le scriu ție și fratelui L. și-am relatat esențialul problemei; dar, deoarece mintea mea este încă împovărată, am să-ți scriu.
Mi-a fost arătat că la tine, “eu” și “al meu” vin pe primul plan. Tu ai o așa de mare grijă de tine însuți, încât Domnul nu mai are loc să lucreze pentru tine. Tu nu I-ai dat nici o șansă. În mare măsură, El l-a lăsat pe fratele L. și pe tine să lucrați după propria voastră judecată, pentru ca să vă puteți convinge că înțelepciunea voastră este o nebunie. Voi n-ați lucrat pentru interesul văduvei și al orfanului, după cum a poruncit Domnul, în mod special, urmașilor Lui; n-ați făcut nici din cazurile săracilor Domnului propriile voastre cazuri, să arătați un interes special pentru ei, și nici nu v-ați gândit să-L slăviți pe Dumnezeu și să preamăriți Numele Lui; de aceea Domnul ți-a îngăduit, ție și fratelui L., să urmați cursul propriei voastre alegeri. El v-a permis să aveți grijă de voi înșivă. Temelia faptelor voastre a fost propriul vostru interes egoist, și voi veți secera recolta pe care ați semănat-o. Am văzut că într-adevăr veți primi răsplata care, mai devreme sau mai târziu, urmează slujirea propriului vostru interes egoist. “Dă-ți socoteală de isprăvnicia ta.” (Luca 16, 2), trebuie să auziți. Voi sunteți răspunzători față de Dumnezeu pentru lucrarea care v-a fost încredințată, pe care voi ați neglijat-o în mod rușinos, pentru a vă servi pe voi înșivă.
-570-
Dacă ați fi căutat să vă arătați că-L aprobați pe Dumnezeu, căutând Împărăția cerurilor și dreptatea lui Hristos, voi ați fi făcut lucrările lui Hristos. Săracii, văduvele și orfanii ar fi făcut să apară la voi cea mai simțitoare milă și simpatie; voi v-ați fi interesat de ei și i-ați fi tratat așa cum ați fi dorit să fie tratată soția voastră și copiii voștri, dacă ar fi fost dependenți și năpăstuiți, lăsați pe mâna unei lumi reci sau a unor pretinși creștini fără inimă și îndurare. Din partea voastră, a fost o neglijență tristă, crudă, nemiloasă față de cei nenorociți. Voi ați slujit propriul vostru interes, fără să țineți seama de nevoia lor cea mai mare cu privire la aceste lucruri.
Am văzut că lucrarea Domnului nu a fost văzută de voi ca fiind mai sacră decât propriile voastre afaceri. Lucrurile veșnice nu au fost deosebite. Domnul a trimis avertizări și mustrări, ca să trezească în voi simțul datoriei, făcându-vă cunoscut ce se așteaptă de la voi, dar voi n-ați ținut seama de aceste avertizări. Nu v-ați dat seama că aveți de-a face cu Dumnezeu. Voi L-ați jefuit pe Dumnezeu și v-ați servit pe voi înșivă.
-571-
Sunt mulți care, de bună credință, au trimis bani lucrării, făcând un sacrificiu ca să îi obțină. Unii, atât soții, cât și soțiile, au muncit foarte greu și I-au consacrat Domnului banii obținuți prin muncă grea și cea mai strictă economie și i-au trimis lucrări, pentru ca astfel cauza să înainteze. Văduve sărmane au trimis aproape toată întreținerea lor, încrezându-se că Domnul le va purta de grijă, și banii au fost consacrați cu rugăciuni și lacrimi, totuși trimiși cu bucurie, ele simțind că ajutau la marea lucrare de salvare de suflete. Familii sărace și-au vândut singura lor vacă, renunțând ei și copilașii lor la lapte, simțind că făceau un sacrificiu pentru Dumnezeu. Ei și-au pus banii în lucrare, fiind de bună credință. Egoismul și greșita administrare au dus la risipirea acestor bani. Dumnezeu îi face răspunzători pe cei care i-au mânuit. “Dă-ți socoteală de isprăvnicia ta”(Luca 16, 2) se va auzi în curând. Fie ca Domnul să vă ajute să vă eliberați de orice pată.
Battle Creek, Michigan,
17 ianuarie 1870.
Sensibilitate greșită
Iubită soră M,
Cazul tău îmi stăruie în minte și nu pot răbda să nu aștern în scris convingerile mele din cele ce am văzut în legătură cu cazul tău. Sunt încredințată că tu pribegești prin ceață și întuneric. Tu nu vezi lucrurile în adevărata lor lumină. Închizi ochii cu privire la cazul tău, scuzându-te astfel: “Eu n-aș fi făcut cutare sau cutare lucru, dacă n-ar fi fost anumite influențe ale altora, care m-au dus la acel fel de acțiune.”
Găsești continuu greșeala în împrejurări, ceea ce nu este cu nimic mai puțin decât găsirea greșelii în providențe. Cauți continuu pe cineva care să corespundă cu țapul ispășitor, asupra căruia să poți pune vina de a te fi adus în situația de a simți și vorbi nedemn de o creștină. În loc să te dezaprobi doar pe tine pentru defectele tale, tu dezaprobi împrejurările și ocaziile care te-au făcut să dezvolți trăsăturile din caracterul tău, care zăceau adormite sau ascunse în interior, dacă nu se ivea ceva care să le tulbure și să le trezească la viață și la acțiune. Atunci ele au apărut în toată diformitatea și puterea lor.
-572-
Tu te înșeli cu ideea că aceste trăsături nu există, până ce nu ești adusă în situații care te fac să acționezi și să vorbești într-un fel care le descoperă tuturor. Nu ești dispusă să vezi și să mărturisești că firea ta pământească, n-a fost încă schimbată și adusă în supunere față de Hristos. Tu n-ai răstignit încă eul.
Uneori, trec zile și săptămâni fără să manifești spiritul eului pe care eu l-am numit nerăbdare și un spirit dictatorial, o dorință de a stăpâni asupra soțului tău. Plăcerea ta de a-i conduce și de a-i aduce și pe alții la ideile tale aproape că te-a ruinat pe tine însăți și pe el. Îți place să comanzi și să dictezi altora. Îți place ca ei să simtă și să vadă că tu ai cea mai bună lumină și că ești condusă în mod deosebit de Dumnezeu. Dacă ei nu văd acest lucru, începi să bănuiești; să devii geloasă, să simți un spirit de neliniște; ești nemulțumită și extrem de nefericită.
Nimic nu trezește trăsăturile rele din caracterul tău ca discuția despre înțelepciunea și judecata ta în exercitarea autorității tale. Puternicul tău spirit arogant, care părea adormit, este trezit în cea mai deplină putere a lui. Atunci el stăpânește eul și nu mai ești condusă de rațiune obiectivă și judecată calmă, așa cum este o persoană normală. Eul se luptă pentru stăpânire cu toată puterea lui și va lua cea mai fermă hotărâre să te țină în captivitate. După ce accesul tău de nebunie a trecut, atunci poți suporta ca purtarea ta să fie pusă la îndoială. Dar ești gata să te îndreptățești sub pretext că ești așa de sensibilă; simți așa de profund, suferi așa de mult. Am văzut că toate acestea nu te vor scuza în fața lui Dumnezeu. Tu confunzi mândria cu sensibilitatea. Eul este la putere. Când eul este răstignit, atunci această sensibilitate sau mândrie va muri; până atunci nu ești o creștină. A fi o creștină înseamnă a fi asemenea lui Hristos, să posezi umilință, blândețe și un duh liniștit, care va suporta contrazicerea fără să te înfurii. Dacă învelitoarea înșelătoare, care te înfășoară, ar putea fi ruptă în două, în așa fel încât să te poți vedea pe tine așa cum te vede Dumnezeu, n-ai mai căuta să te îndreptățești, ci ai cădea cu totul zdrobită la picioarele lui Hristos, Singurul care poate îndepărta defectele din caracterul tău și apoi să te panseze.