Mărturii pentru Comunitate Vol. 2 | 220

Marele nostru Exemplu a fost înălțat spre a fi egal cu Dumnezeu. El era mare comandant în ceruri. Toți sfinții îngeri erau încântați să se închine înaintea Lui. “și când duce în lume pe Cel întâi născut, zice: ‘Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine’.” (Evrei 1, 6.) Isus a luat asupra Sa natura noastră. S-a dezbrăcat de slava, maiestatea și bogățiile Sale, pentru a duce la îndeplinire misiunea Lui, să mântuiască pe cel ce era pierdut. El n-a venit să I se slujească, ci să slujească altora. Isus, când a fost batjocorit, ultragiat și insultat, nu s-a răzbunat. “Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri.” (1 Petru 2, 23.) Când cruzimea omului L-a făcut să sufere lovituri de bici să aibă și răni dureroase, El n-a amenințat, ci S-a încredințat Celui care judecă după dreptate. Apostolul Pavel îi îndeamnă pe frații din Filipi: “Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat, să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine Însuși și a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.” (Filipeni 2, 5-7.) Este slujitorul mai mare decât stăpânul? Hristos ne-a dat viața Sa ca model, și noi Îl dezonorăm când pentru orice nimic devenim invidioși și suntem gata să ne irităm pentru fiecare vătămare, presupusă sau reală. Nu este o dovadă de spirit mărinimos să fii pregătit să aperi eul spre a-ți păstra demnitatea. Mai bine vom suferi pe nedrept de o sută de ori decât să rănim sufletul printr-un spirit de revanșă, sau printr-o descărcare de mânie. Există putere care trebuie obținută de la Dumnezeu. El poate ajuta. El poate da har și înțelepciune. Dacă vei cere în credință, vei primi; dar trebuie să veghezi în rugăciune. Veghează, roagă-te, lucrează, aceasta să fie lozinca ta.

-427-

Soția ta poate fi o binecuvântare, dacă ar lua asupra ei doar răspunderea care este de datoria ei s-o ia. Dar ea a fugit de răspundere toată viața și acum este în pericol de a fi influențată, în loc să te influențeze pe tine. În loc să aibă asupra ta o influență blândă, înălțătoare, există pericolul pentru ea să gândească cum gândești tu, și să acționeze cum acționezi tu fără să ajungă în adâncime spre a fi călăuzită de principiu în toate acțiunile ei. Voi simpatizați unul cu altul și, din nefericire, vă ajutați unul pe altul să vedeți problemele incorect. Ea poate exercita o influență spre bine, dar are un spirit care aduce indolență spirituală și lenevie. Ea este împotrivă să se angajeze în vreo lucrare bună, dacă nu-i plăcută și agreabilă. Care a fost păcatul lui Meroza? Nefăcând nimic. Ei n-au fost condamnați pentru păcate mari, ci pentru că n-au venit să-L ajute pe Domnul.

Am văzut că soția ta nu se înțelege pe sine. În tinerețea ei, s-a ferit să-și asume răspunderi și nu este dispusă să se angajeze în ele nici acum. Ea este înclinată să se bizuie pe alții, mai degrabă decât pe propriile ei puteri. N-a încurajat o independență mărinimoasă. Trebuia să se fi educat cu ani în urmă, să poarte sarcini. Ea nu este sănătoasă. Este predispusă spre amorțirea ficatului și nu este înclinată spre exercițiu. Nu are capacitate de a se apuca de lucru în afară de cazul că se vede obligată. Ea mănâncă aproape o cantitate dublă față de cât ar trebui să mănânce. Tot ce ia în stomac, peste ceea ce organismul ei poate să transforme în sânge bun, devine materie de prisos, care împovărează organismul în asimilarea ei. Organismul ei este împovărat cu o grămadă de materie care îl stingherește în lucrarea lui, și-i slăbește forța vitală.

-428-

A mânca mai mult decât poate organismul să digere dă naștere unui sânge stricat și suprasolicită vitalitatea într-o mai mare măsură decât munca sau exercițiu fizic. Această mâncare peste măsură dă naștere la o amorțire surdă. Nervii creierului sunt solicitați să ajute organele digestive, și în felul acesta sunt continuu suprasolicitați, slăbiți și amorțiți. Aceasta lasă în cap un simțământ de slăbiciune, care face ca soția să fie expusă într-o zi unui șoc de paralizie. Ea are nevoie să nu fie încurajată să înceteze exercițiul. Nimic n-ar fi atât de periculos pentru ea ca a nu-și solicita corpul pentru exercițiu fizic activ. Exercițiul fizic este foarte important. Acesta îi va întări corpul și mintea. Când își va da seama de responsabilitatea poziției ei și va vedea folosul care va rezulta din ea, căutând să aibă o țintă în viață nu va fi dispusă să se afunde în indolență și să evite greutățile. Ea nu pune inimă în ceea ce face; de aceea se mișcă prea mult întocmai ca o mașină, simțind că munca este o povară. Atâta timp cât simte în felul acesta, ea nu poate să-și dea seama de acea viață nouă și vigoare, care sunt privilegiul ei să le aibă. Îi lipsește spiritul și energia. Ea este prea mult înclinată să stea pierdută în slăbiciune și insensibilitate de plumb. Toropeala grea, pe care o simte, poate fi biruită numai printr-o dietă chibzuită, stăpânire perfectă asupra apetitului și a tuturor pasiunilor, și în solicitarea voinței ca s-o ajute la exerciții. Ei îi lipsește voința ca să electrizeze puterea nervilor, așa încât să poată rezista indolenței.

Soră P., tu nu poți fi de folos niciodată în lume, dacă hotărârile tale nu sunt puternice spre a te face în stare să birui această indispoziție de a te îngriji și a purta poveri. Pe măsură ce exersezi zilnic forțele din tine, sarcina va deveni mai puțin grea, până ce va ajunge să fie a doua ta natură, să-ți faci datoria, să fii harnică și să porți de grijă. Te poți obișnui să cugeți, când îți împovărezi mai puțin stomacul. Povara aceasta îngreunează creierul.

-429-

De asemenea, trebuie să ai o țintă, un scop în viață. Unde nu există un scop, există o predispoziție spre indolență; dar unde se are în vedere un obiectiv suficient de important, toate puterile minții vor intra într-o activitate spontană. Pentru a avea succes în viață, cugetul trebuie să fie neclintit îndreptat asupra obiectivului vieții, și nu să fie lăsat să rătăcească și să fie ocupat cu lucruri fără importanță sau să fie mulțumit cu contemplare inactivă, care este rodul fugii de răspundere. Proiectele nerealizate strică mintea.

Începe cu ziua de azi. Fă totul cu voință, cu toată inima. Trebuie să te hotărăști să faci ceva care îți va cere atât efort mintal cât și fizic. Inima ta trebuie să fie unde este munca ta. Sarcina care îți este acum în față este tocmai lucrarea pe care dorește cerul s-o îndeplinești. A visa la o lucrare îndepărtată și a-ți imagina un plan cu privire la viitor se vor dovedi fără folos și te vor face nepotrivită pentru o lucrare oricât de mică ar putea să fie, dar pe care cerul ți-o pune astăzi în față. Preocuparea ta să fie nu să faci vreo lucrare mare, ci să faci cu voioșie și bine lucrarea pe care o ai de făcut astăzi. ție ți-au fost încredințați talanți spre a fi dublați. Răspunzi de folosirea lor corectă sau de irosirea lor. Nu trebuie să aspiri la lucruri mari spre a face serviciu mare, ci să faci lucrul tău cel mic. Îmbunătățește-ți talentele, chiar dacă sunt puține și fie ca simțământul de responsabilitate față de Dumnezeu, pentru folosirea lor corectă, să rămână asupra ta.

Nu trebuie să te aștepți să eviți durerea și oboseala în muncile grele și în necazurile vieții. Fiul lui Dumnezeu a fost părtaș al naturii umane. Adesea, El a fost obosit cu trup și suflet. El a spus: “Cât este ziuă trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.” (Ioan 9, 4.) Tu trebuie să încetezi să mai visezi departe, ci să cugeți la îndatoririle tale prezente, și să le îndeplinești cu voioșie.

-430-

Lumea aceasta nu este cerul creștinului. Ea este un simplu loc de ajustare. Este scena luptelor vieții noastre, a conflictelor și a durerilor noastre; și este important ca toți să ne prindem cu hotărâre de acea lume mai bună, unde, când lupta se va încheia, se va găsi pace, bucurie și binecuvântare de care să ne bucurăm pentru totdeauna. Am văzut că amândoi veți fi în mare pericol de a naufragia în credință, din cauză că v-ați unit să priviți problemele într-o lumină falsă. Amândoi aveți de făcut o mare lucrare pentru voi înșivă, dar voi sunteți în pericol să vă orbiți ochii cu greșeli reciproce.

Sora P. trebuie să se păzească să nu stârnească temperamentul iute al soțului ei, povestindu-i presupusele ei motive de nemulțumire spre a obține simpatie. El vede lucrurile într-o lumină puternică și simte adânc cu privire la probleme care nu merită să fie luate în seamă. Ea va trebui să învețe acest lucru și să înțeleagă că este înțelept să tacă. Ea are nevoie de puterea răbdării. Este mult mai ușor să vâri în minte un lucru decât să-l scoți afară după ce se află acolo. Este mai ușor să stărui asupra unei presupuse greșeli decât să pacifici sau să stăpânești simțămintele o dată ce au fost trezite.

Fratele P. are calități care ar fi excelente, dacă ar fi perfecționate prin influențele înălțătoare ale religiei curate. El poate fi de folos. Numai o evlavie sinceră îl poate califica să-și îndeplinească îndatoririle sale în această lume și să-l facă potrivit pentru cer. Un caracter ceresc trebuie dobândit pe pământ, frate al meu, altfel nu-l vei avea niciodată; de aceea, trebuie să te angajezi de îndată în lucrarea pe care o ai de făcut. Trebuie să lucrezi serios pentru a fi potrivit pentru cer. Trăiește pentru cer. Trăiește prin credință.

Frate P., tu ești o piatră brută; dar mâna unui meșter iscusit este asupra ta. Vrei să-L lași să te cioplească, să te taie și să te lustruiască pentru acea clădire care este clădită fără zgomotul securii sau ciocanului? Nici o lovitură nu va mai fi dată după încheierea harului. Tu trebuie ca acum, în timpul harului, să-ți învingi temperamentul tău impetuos, altfel, în cele din urmă, vei fi despărțit de Dumnezeu.

-431-

Isus vă iubește pe amândoi și vrea să vă salveze, dacă vreți să fiți salvați în felul hotărât de El. Voi puteți avea religie experimentală, dacă într-adevăr însetați și flămânziți după ea. Mergeți la Dumnezeu cu credință și umilință, cereți și veți primi; dar să vă aduceți aminte că ucenicul nu este mai mare decât Învățătorul, nici slujitorul nu este mai mare decât Domnul lui. Voi trebuie să cultivați acea umilință și smerenie a duhului care era în Hristos.

Battle Creek, Michigan,

9 februarie 1869.

Posted in

Redesteptare AF

Leave a Comment