Iubire adevărată în cămin
Frate M.,
La Adams Center, mi-a fost arătat că ai avut o mare lipsă de spirit altruist, de când ești la Institut, și că n-ai exercitat influența pe care trebuia s-o exerciți. Ai fi putut lăsa ca lumina ta să lumineze acolo, dar n-ai luminat. Adesea ți-ai neglijat datoria pentru distracție. Tu nu te-ai îngrijit să porți răspunderi. ție nu-ți place să faci exerciții practice. Îți place comoditatea; tu și munca grea sunteți în dezacord. Acesta este egoism. Ai lăsat ca proprietatea Institutului să se ruineze și să fie distrusă, când era de datoria ta să vezi ca ea să fie păstrată și ca totul să fie în ordine și apărată cu mai mare interes și grijă decât dacă ar fi fost a ta. Ai fost un ispravnic necredincios. De fiecare dată când ți-ai permis să te ocupi cu distracții, jucând crichet sau altceva de felul acesta, foloseai timpul pentru care erai plătit și care nu era al tău. Ai fi tot atât de scuzabil, ca și când ai fi luat bani pe care nu i-ai câștigat prin muncă și ți i-ai fi însușit.
Frații Loughborough, Andrews, Aldrich și alții nu te-au cunoscut. Ei te-au apreciat prea mult. Nu meritai să ocupi locul pe care ei te-au angajat să-l ocupi. Ei au greșit în apreciere, când te-au plătit cu un salariu atât de mare pentru munca ta. Tu n-ai câștigat pe merit banii pe care i-ai primit. Erai foarte încet și îți lipsea în mare măsură energia. Nu erai destul de interesat și treaz ca să vezi și să faci, și lucrurile au fost teribil de neglijate.
-412-
Frate al meu, tu ești departe de Dumnezeu; ești într-o stare de cădere. Nu ai un curaj moral nobil. Te supui propriilor tale dorințe, în loc să te lepezi de eu. În căutarea după fericire, ai luat parte la locuri de distracții pe care Dumnezeu nu le aprobă și făcând astfel ți-ai slăbit sufletul. Ai multe de învățat. Tu îți încurajezi apetitul, mâncând o cantitate mai mare de hrană decât poate s-o transforme organismul tău în sânge bun. Este păcat să fii necumpătat în cantitatea de hrană mâncată, chiar dacă nu se poate aduce calității nici o obiecțiune. Mulți socotesc că, dacă nu consumă carne și altă hrană proastă, pot să mănânce până când numai pot din hrana simplă. Aceasta este o greșeală. Mulți dintre cei care mărturisesc că sunt reformatori ai sănătății nu sunt mai puțin decât gurmanzi. Ei pun asupra organelor digestive o povară atât de mare, încât vitalitatea organismului este extenuată în efortul de a o digera. Aceasta mai are și o influență deprimantă asupra intelectului, pentru că puterea sistemului nervos este solicitată să ajute stomacul. Mâncarea peste măsură, chiar din hrana cea mai simplă, amorțește nervii senzitivi ai creierului și slăbește vitalitatea lui. Mâncarea peste măsură are un efect mai rău asupra organismului decât munca peste măsură, iar energiile sufletului sunt istovite mai eficient prin mâncare necumpătată decât prin muncă necumpătată.
Organele digestive să nu fie niciodată împovărate cu o cantitate sau calitate de hrană care să suprasolicite organismul să și le însușească. Tot ceea ce este băgat în stomac peste ceea ce poate organismul să transforme în sânge bun, îmbâcsește mecanismul digestiei; pentru că n-o poate face fie carne, fie sânge, și prezența ei împovărează ficatul și produce organismului o stare morbidă. Stomacul este supus la o muncă în plus în eforturile lui de a scăpa de ea, și apoi apare un simțământ de moleșeală care este interpretat că înseamnă foame și, fără a îngădui organelor digestive un timp de odihnă, după munca lor spre a-și reface energiile, în stomac este băgată o altă cantitate excesivă spre a pune mașinăria din nou în mișcare. Organismul primește mai puține elemente nutritive de la o mare cantitate de hrană, chiar și de bună calitate decât de la o cantitate moderată, luată la perioade regulate.
-413-
Fratele meu, creierul tău este amorțit. Un bărbat care mănâncă atât cât mănânci tu trebuie să fie un om muncitor. Exercițiul este important pentru digestie și o bună stare de sănătate a trupului și sufletului. Tu ai nevoie de exerciții fizice. Tu te miști și acționezi ca și când ai fi de lemn, ca și când n-ai avea elasticitate. Ceea ce ai nevoie este un exercițiu sănătos, activ. Acesta va întări mintea. Imediat după o masă completă, să nu aibă loc nici studiu, nici exercițiu intens. Forța creierului este solicitată la exercițiu activ, ca să ajute stomacul, de aceea, când mintea sau trupul este greu împovărat după mâncare, procesul de digestie este întârziat. Vitalitatea organismului, care este necesară să îndeplinească lucrarea într-o direcție, este sustrasă să lucreze în altă parte.
Trebuie să exersezi cumpătare în toate lucrurile. Cultivă puterile superioare ale minții și atunci va fi puțină putere de dezvoltare a senzualului. Este imposibil pentru tine să crești în putere spirituală când apetitul și pasiunile tale nu sunt sub control perfect. Apostolul inspirat spune: “Ci mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9, 27.)
-414-
Frate al meu, trezește-te, te rog, și lasă ca lucrarea Duhului lui Dumnezeu să pătrundă mai adânc decât la suprafață, lasă-L să coboare până la motivele adânci ale fiecărei acțiuni. Ceea ce lipsește este principiul, principiul ferm și vigoarea de acțiune, atât în lucrurile spirituale, cât și în cele vremelnice. Eforturilor tale le lipsește seriozitatea. O, cât de mulți se află la partea de jos, pe scara spiritualității, din cauză că nu vor să renunțe la apetit. Energia sistemului nervos este amorțită și aproape paralizată prin mâncare excesivă. Când unii ca aceștia merg în Sabat, la casa lui Dumnezeu, ei nu-și mai pot ține ochii deschiși. Cele mai serioase apeluri nu reușesc să trezească intelectul lor de plumb, insensibil. Adevărul poate fi prezentat cu simțăminte adânci, dar el nu trezește sensibilitățile morale sau să lămurească înțelesul. Au învățat unii ca aceștia să-L slăvească pe Dumnezeu în toate lucrurile?
Este imposibil să ai concepții clare despre lucrurile veșnice, dacă mintea nu este educată să stăruie asupra subiectelor înalte. Toate pasiunile trebuie să fie aduse în supunere perfectă față de puterile morale. Când bărbații și femeile mărturisesc cu tărie despre credință și spiritualitate, eu știu că mărturisirea lor este falsă, dacă n-au adus toate pasiunile lor sub control. Dumnezeu cere acest lucru. Motivul pentru care există astfel de întuneric spiritual este că mintea este mulțumită la un nivel inferior și nu este îndreptată în sus, pe o cale cerească, curată și sfântă.
Am văzut cu privire la familia ta, frate M., că voi n-ați fost fericiți. Soția ta a fost dezamăgită, și tu ai fost dezamăgit. Soția ta se aștepta să afle în tine o persoană mai nobilă, mai delicată. Ea a fost foarte nefericită. Dânsa are o mare cantitate de mândrie. Rudele din partea mamei ei sunt din fire conștiincioase, totuși mândre și aristocrate. Ea împărtășește în mare măsură aceste trăsături de caracter. Nu este comunicativă. Pentru ea nu este natural să facă avansuri și să manifeste afecțiune. Ea privește la manifestarea afecțiunii dintre soț și soție, ca fiind copilărească. Socotește că, dacă încurajează afecțiunea, nu va primi răspuns printr-o iubire delicată, elevată, ci prin pasiuni de ordin inferior, că acestea aveau să fie întărite, dar nu prin iubire curată, profundă și sfântă.
-415-
Soția ta trebuie să facă eforturi pentru a ieși din rezerva ei, impusă, și să cultive simplitatea în toate acțiunile ei. și când este trezit nivelul mai înalt a aptitudinilor și întărit prin exercițiu, vei înțelege mai bine dorințele femeilor, vei înțelege că sufletul dorește mult o iubire de natură mai înaltă, mai curată, decât de pasiuni senzuale. Pasiunile acestea au fost întărite în tine prin încurajare și exercițiu. Dacă acum, în temere de Dumnezeu, îți ții trupul în supunere și cauți să o întâmpini pe soția ta cu iubire curată, înaltă, dorințele firii ei vor fi satisfăcute. Ia-o la inima ta; prețuiește-o mult.
Tu te-ai înălțat și ai luat o poziție mai presus de soția ta. Nu te-ai înțeles pe tine însuți. Ai avut o înaltă apreciere a experienței tale religioase și a înaintării în viața spirituală. Lucrurile acestea au împiedicat-o, în loc să o ajute pe soția ta. Ea se temea pentru tine, se temea că, în realitate, nu te-ai înțeles pe tine însuți; și că aveai să mergi prea repede. Unirea voastră n-a fost fericită. Nu vă potriviți unul cu altul. Soția ta are o fire timidă, fricoasă și retrasă. Tu n-ai reușit s-o înțelegi deloc. Ea ezită și se teme să iasă în evidență, pentru că îi este frică să nu meargă prea repede. Are nevoie de încredere în ea însăși și ar trebui încurajată independența.
Frate M., tu n-ai reușit să încurajezi încrederea soției tale. Îți lipsește curtoazia și o considerație amabilă, constantă, față de ea. Uneori, îi arăți iubire, dar aceasta este o iubire egoistă. Tu nu ai principii care să pătrundă în adâncime și care să stea la baza tuturor acțiunilor tale. Nu este iubire egoistă cea care îndeamnă la o meditație constantă pentru ea și o grijă ca s-o ai în societatea ta, arătându-i că preferi compania ei mai presus de a celorlalți. Tu ai căutat propria ta distracție, lăsând-o acasă și adesea tristă. Ai urmat această cale înainte de a te muta în acest loc și ai continuat să faci așa până acum, într-o mai mică măsură, din lipsă de ocazie.