Asuprind pe simbriaș
Dragă frate J,
O mare greutate s-a lăsat asupra minții mele de când cu vedenia din seara zilei de vineri, 12 iunie 1868. Mi-a fost arătat că tu nu te cunoști. Tu nu te-ai împăcat cu mărturia care a fost dată în cazul tău și n-ai făcut o lucrare completă spre a te îndrepta. Am fost îndrumată la Isaia: “Aceasta numești tu post și zi plăcută Domnului? Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; împarte-ți pâinea cu cel flămând, și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l și nu întoarce spatele semenului tău.” (Isaia 58, 5-7.) Dacă faci aceste lucruri, binecuvântările făgăduite îți vor fi date.
Pot pune întrebarea: “La ce ne folosește să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ții seamă de lucrul acesta?” (Isaia 58, 3.) Dumnezeu a arătat motivele pentru care rugăciunile tale n-au primit răspuns. Ai crezut că ai aflat motivele în alții și ai dat vina pe ei. Dar eu am văzut că sunt motive suficiente la tine însuți. Ai o lucrare de făcut spre a-ți pune în regulă inima. Trebuie să înțelegi că lucrarea trebuie să înceapă cu tine. I-ai asuprit pe nevoiași și ai beneficiat, profitând de sărăcia lor. Cât privește banii, ai fost zgârcit și ai procedat nedrept. N-ai avut acel fel de spirit nobil și generos, care ar trebui să-l caracterizeze totdeauna pe adevăratul urmaș al lui Hristos. Ai asuprit pe simbriașă în ce privește leafa ei. Ai văzut o persoană sărăcăcios îmbrăcată și știai că era conștiincioasă și temătoare de Dumnezeu; totuși, ai profitat de ea, pentru că puteai face astfel. Am văzut că neglijența de a vedea și a înțelege nevoia ei, și leafa mică plătită, toate sunt scrise în ceruri, ca făcute lui Isus în persoana uneia dintre sfinții Lui. Ori de câte ori ai făcut acestea unuia din cei mai neînsemnați ucenici ai lui Hristos, Lui le-ai făcut. Cerul a privit la toată zgârcenia față de cei care au lucrat în casa ta, și aceasta va sta înregistrată cu credincioșie împotriva ta, dacă nu are loc pocăință și restituire. O acțiune greșită face mai mult rău decât poate fi făcut ani de zile; dacă făcătorul de rele ar putea să vadă întinderea răului, din sufletul lui ar izbucni strigăte de groază. Cât privește banii, ești egoist. În cazul fratelui K., îngerul lui Dumnezeu a arătat spre tine și a zis: “Ori de câte ori ați făcut acestea unuia dintre ucenicii lui Hristos, le-ați făcut persoanei lui Isus.”
-157-
Cazurile pe care le-am amintit nu sunt singurele cazuri. Aș dori să poți vedea lucrurile pe care Cerul le-a prezentat înaintea mea. Există o tristă înșelăciune asupra minții. Tu ai nevoie de religia lui Hristos. El nu și-a plăcut Lui Însuși, ci a trăit pentru folosul altora. Ai o lucrare de făcut și nu trebuie să pierzi timp. Începe umilirea inimii tale înaintea lui Dumnezeu, și, prin mărturisiri smerite, îndepărtează petele de pe caracterul tău creștin. Atunci te poți angaja în solemna muncă de a lucra pentru salvarea altora, fără să mai faci atât de multe greșeli.
La ce s-a redus timpul tău irosit, așa cum a fost irosit pe când erai angajat într-o lucrare pe care Dumnezeu n-a pus-o asupra ta? Mintea a fost marcată și s-au acumulat experiențe, care vor cere multă muncă spre a fi șterse. Sufletele vor pribegi prin întuneric, încurcătură și necredință, iar unii nu vor mai reveni niciodată. Cu post și rugăciune serioasă, cu o adâncă cercetare a inimii și cu o severă examinare de sine, descoperă sufletul; cercetării tale critice nu lăsa să-i scape nici o acțiune. Apoi, cu eul omorât și cu viața ta ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, prezintă cererile tale smerite. Dacă ții la un păcat din inima ta, Domnul nu te va asculta. Dacă El ar fi ascultat rugăciunile tale, tu te-ai fi înălțat. Satana a stat alături, pregătit, ca să facă tot ce poate mai bine din avantajul pe care l-a câștigat.
-158-
O, cât de important este faptul că credința în lucrurile mici caracterizează viața noastră, că integritatea adevărată marchează tot cursul activității noastre, și totdeauna să ținem minte că îngerii lui Dumnezeu iau cunoștință de fiecare faptă! Ceea ce măsurăm noi altora, aceea ni se va măsura și nouă. Totdeauna să te însoțească o teamă, ca nu cumva să te comporți nedrept, egoist. Prin boală și adversitate, Domnul ne va lua mult mai mult decât obținem prin exploatarea săracilor. Un Dumnezeu drept cântărește toate motivele și acțiunile noastre.
Mi-au fost arătați fratele și sora L. Iubirea de lume a consumat adevărata evlavie și a amorțit atât de mult puterile minții, încât adevărul nu reușește să aibă o influență transformatoare asupra vieții și caracterului. Iubirea de lume a închis inimile lor, ca să poată simți împreună și să țină seamă de nevoile altora. Spiritul ei i-a despărțit de Dumnezeu. Frate și soră, voi aveți o lucrare de făcut, și anume să ieșiți de sub jugul lumii; trebuie să faceți eforturi serioase spre a birui iubirea de lume, egoismul și zgârcenia. Acestea sunt păcate care îl blestemă pe poporul lui Dumnezeu. Privirea mi-a fost îndreptată înapoi, la localitatea în care ați locuit înainte de a vă muta în _____. Erați zgârciți și exigenți în afacerea de acolo, profitând ori de câte ori puteați face așa ceva. Am încercat să găsesc în viața voastră fapte de nobilă jertfire de sine și de binefacere, dar n-am putut, atât erau de rare. Lumina voastră a strălucit înaintea altora într-o așa manieră, încât ei s-au simțit dezgustați de voi și de credința voastră. Adevărul a fost făcut de rușine prin zgârcenia și neîntrecuta voastră șiretenie în afaceri. Fie ca Dumnezeu să vă ajute să le vedeți pe toate și să aveți față de răul acesta aceeași ură pe care o are El. Lumina voastră să strălucească în așa fel, încât alții, văzând faptele voastre bune, să fie conduși să-L slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri. Dumnezeu a fost nemulțumit de umblarea voastră, pentru că ea a fost marcată de urmărirea intereselor personale. El încă mai este nemulțumit de ea, și Se va ocupa de voi la judecată, dacă nu vă debarasați de această micime de spirit și nu căutați să fiți sfințiți prin adevăr. Credința fără fapte este moartă în ea însăși. Credința niciodată nu te va mântui, dacă nu este dovedită prin fapte. Dumnezeu cere de la voi să fiți bogați în fapte bune, gata să împărțiți, dispuși să comunicați, adunându-vă o bună temelie pentru timpul viitor, spre a putea apuca viața veșnică.
-159-
Mi s-a arătat că i-ați asuprit pe simbriași, cu privire la leafa lor. Ați profitat de circumstanțe și v-ați asigurat ajutorul la prețul cel mai scăzut. Aceasta n-a plăcut lui Dumnezeu. Trebuia să vă plătiți ajutoarele în mod generos, să le dați tot ceea ce meritau. Dumnezeu vede și știe. Cercetătorul de inimi cunoaște gândurile, intențiile și scopurile inimii. Fiecare bănuț pe care l-ați câștigat în felul acesta, dacă este reținut, va fi risipit prin suferință și nenorocire. Lumea, lumea, lumea a fost la ordinea zilei la voi. Salvarea sufletului a ajuns pe planul al doilea. O, dacă ați putea vedea în lumina veșniciei aceste lucruri, exact așa cum le vede Dumnezeu! V-ați alarma și n-ați mai avea odihnă până când n-ați face restituirea.
Ați avut lumină în legătură cu reforma sanitară, dar n-ați primit-o și nici n-ați trăit-o. V-ați satisfăcut pofta și ați predat băiatului vostru o lecție rea, îngăduindu-i să mănânce când vrea și ce vrea. În iubirea voastră de lume, ați continuat să lucrați după un plan forțat. Mâna lui Dumnezeu a fost îndepărtată și ați fost lăsați în propria voastră slăbiciune. Apoi, amândoi vă clătinați cu un picior în groapă, totuși, n-ați învățat lecțiile pe care Dumnezeu ar fi dorit să le învățați în multe lucruri. Ați menținut iubirea voastră pentru lume. Iar iubirea egoistă după câștig, și comportarea voastră meschină și ascunsă nu le-ați îndepărtat. N-ați apreciat simpatia, amabila purtare de grijă, atenta delicatețe a aceleia care a avut grijă de voi, în timp ce erați bolnav. Dacă ați fi apreciat-o, aceasta v-ar fi făcut să manifestați un spirit de bunăvoință, mai presus de orice tratament înjositor, față de cea care a fost așa de sinceră cu voi. I-ați exploatat pe cei săraci și ați procedat nedrept. “Unul care dă cu mână largă, ajunge mai bogat; și altul, care economisește prea mult, nu face decât să sărăcească.” (Proverbe 11, 24.)
-160-
Când aceste lucruri au fost prezentate înaintea mea, mi s-a părut că Satana avusese o așa putere de a orbi mințile prin iubire de lume, încât chiar și pretinșii creștini au uitat sau au pierdut orice simț al faptului că Dumnezeu trăiește și că îngerii Săi înregistrează toate faptele fiilor oamenilor; că fiecare faptă neînsemnată, orice afacere, cât de mică, este inclusă în raportul vieții. Fiecare zi duce povara ei, cu rapoartele sarcinilor neîmplinite, cu neglijență, egoism, înșelăciune, fraudă, și șiretenie. Ce mulțime de lucruri rele se adună pentru judecata finală! Când va veni Hristos, “iată că plata este cu El, și răsplătirea vine înaintea Lui.” (Isaia 40, 10), ca să dea fiecăruia după cum au fost faptele lui. Ce descoperire va fi făcută atunci! Ce uluire pe fața unora, când faptele vieții lor vor fi date la iveală de pe paginile istoriei!
“Ascultați prea iubiții mei frați: nu i-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? și voi îl înjosiți pe cel sărac! Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, și unul dintre voi zice: ‘Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!’, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce le-ar folosi? Tot așa și credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.” (Iacov 2, 5.6.14-17.) Puteți crede întreg adevărul; totuși, dacă principiile lui nu sunt împlinite în viața voastră, mărturisirea de credință nu vă va mântui. Satana crede și tremură. El lucrează. știe că timpul lui este scurt și a coborât cu putere mare să facă lucrările cele rele, conform cu credința lui. Dar pretinsul popor al lui Dumnezeu nu-și sprijină credința prin faptele sale. El crede în scurtimea timpului, totuși se prinde tot atât de dornic de bunurile acestei lumi, ca și cum lumea ar dăinui o mie de ani, așa cum este acum.
-161-
Umblarea multora este marcată de egoism. “Dar cine are bogățiile lumii acesteia și vede pe fratele său în nevoie, și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul. Prin aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr, și ne vom liniști inimile înaintea Lui, ori în ce ne osândește inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră, și cunoaște toate lucrurile. Prea iubiților, dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. și orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui și facem ce este plăcut înaintea lui.” (1 Ioan 3, 17-22.)
Dezbrăcați-vă de egoism și faceți o lucrare conștiincioasă pentru veșnicie. Răscumpărați trecutul și nu reprezentați sfântul adevăr pe care-l mărturisiți unde locuiți acum, așa cum l-ați reprezentat unde ați locuit până acum. Lumina voastră să strălucească în așa fel, încât alții, văzând faptele voastre bune, să fie conduși să-L slăvească pe Tatăl nostru din ceruri. Stați pe platforma înaltă a adevărului veșnic. Orânduiți-vă toate tranzacțiile de afaceri, în strictă conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu.