Vorbirea de rău
Fratele F. a avut pe inimă cauza lui Dumnezeu, dar el s-a implicat prea mult și a luat asupra sa multe poveri pe care nu trebuia să le poarte. În felul acesta, sănătatea lui a suferit. Uneori, a văzut problemele într-o lumină puternică și era prea serios și doritor ca toți ceilalți să le vadă așa cum le-a văzut el; iar pentru că ei întârziau să facă acest lucru, s-a simțit aproape zdrobit. El privește în profunzime și este în pericol de a insista prea tare asupra părerilor lui despre lucruri.
Sora F. dorește să fie o creștină, dar n-a cultivat discreția și adevărata politețe. Ea are un temperament foarte impulsiv, înflăcărat și încrezut. Își arată partea aspră a caracterului și n-a lăsat impresia că-i este spre folos. A acționat din impuls, procedând exact cum a simțit, și uneori simțămintele ei au fost foarte înflăcărate și puternice. Ea are preferințe și antipatii puternice, și a îngăduit acestei nefericite trăsături din caracterul ei să se dezvolte, în mare măsură în paguba progresului ei spiritual și spre răul bisericii. Ea a vorbit prea mult și neînțelepțește, întocmai cum a simțit. Aceasta a avut mare influență asupra soțului ei și uneori l-a făcut să acționeze impulsiv, când, dacă ar fi așteptat și dacă ar fi privit calm problemele, și le-ar fi cântărit cum se cuvine, ar fi fost mai bine pentru el și pentru biserică. Nimic nu se câștigă, dacă se acționează greșit, din impuls sau din emoții puternice.
-51-
Sora F., acționează din impuls, găsește greșeli și are prea multe de spus împotriva fraților și surorilor ei. Aceasta va produce confuzie în oricare biserică. Dacă ea și-ar putea stăpâni temperamentul, ar câștiga o mare biruință. Dacă ar căuta după o podoabă cerească, chiar podoaba unui duh blând și liniștit, pe care Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, îl numește de mare preț, ea ar fi atunci de mare ajutor pentru biserică. Dacă ar îndrăgi spiritul lui Hristos și ar deveni o făcătoare de pace, propriul ei suflet ar prospera și ea ar fi o binecuvântare pentru biserică, oriunde s-ar afla. Dacă nu este convertită și dacă n-are loc o schimbare totală în ea, dacă nu se educă să fie mai calm la vorbire și mai înceată la mânie, și dacă nu cultivă adevărata politețe creștină, influența ei se va dovedi vătămătoare și fericirea celor apropiați ei va suferi. Ea manifestă o independență care este spre paguba ei și-i înstrăinează prietenii. Această independență i-a pricinuit mult necaz și a rănit pe cele mai bune prietene ale ei. Dacă cei care aveau resurse au fost zgârciți în afacerile lor cu soțul ei, și nu l-au ajutat mai mult decât cei din lume, în tranzacții de afaceri, ea a simțit asta și a vorbit, dând naștere la simțăminte de nemulțumire, care mai înainte nu existau deloc. Aceasta este, în cel mai bun caz, o lume egoistă. Mulți dintre cei care mărturisesc adevărul nu sunt sfințiți prin el, și nu pot avea inimă să facă nici chiar o neînsemnată modificare de prețuri la produse, când au de-a face cu un frate sărac, și nu cei din lume. Ei nu-i iubesc pe semenii lor ca pe ei înșiși. Lui Dumnezeu i-ar plăcea să existe mai puțin egoism și mai multă bunăvoință dezinteresată.
Deoarece sora F. a văzut în afacere o manifestare a duhului egoist, ea a făcut un păcat și mai mare, presupunând și vorbind cu privire la această problemă. A greșit așteptându-se la prea mult. Limba este într-adevăr un mădular nesupus, o lume de nelegiuiri, aprinde focul iadului, neîmblânzită și de neîmblânzit. Sora F. avusese un duh de revanșă, care se manifesta prin comportamentul ei când era ofensată. Acesta era întru totul greșit. Ea a cultivat simțăminte amare, care sunt străine spiritului lui Hristos. Mânie, resentiment și tot felul de dispoziții răutăcioase sunt nutrite prin vorbire împotriva celor de care suntem nemulțumiți, și prin povestirea greșelilor, cusururilor și a păcatelor semenilor. Dorințele păcătoase sunt satisfăcute.
-52-
Soră F., dacă ești mâhnită pentru că semenii sau prietenele tale greșesc spre propria lor pagubă, dacă ele sunt surprinse în greșeală, urmează regula Bibliei. “Du-te și mustră-l între tine și el singur.” (Matei 18, 15.) Când te duci la cel pe care îl consideri că este greșit, caută să vorbești într-un spirit blând și smerit; pentru că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. Cei greșiți nu pot fi îndreptățiți altfel decât prin duhul blândeții, amabilității și al delicatei iubiri. Fii atentă la comportarea ta. Evită orice în privire sau gesturi — cuvânt sau ton, nuanță de mândrie sau de independență. Păzește-te de vreun cuvânt sau privire care te-ar înălța sau ar pune bunătatea și dreptatea ta în contrast cu defectele lor. Ai grijă să rămâi la mare distanță față de dispreț, aroganță sau sfidare. Evită cu grijă orice aparență de mânie; și, deși folosești o vorbire clară, să nu conțină mustrări, nici acuzații injurioase, nici semne de patimă, ci să dea dovadă de o iubire sinceră. Mai presus de toate, să nu fie nici o umbră de ură sau rea voință, nici o expresie de amărăciune sau de acreală. Nimic altceva nu poate curge dintr-o inimă a iubirii decât delicatețe și amabilitate. Totuși, toate aceste roade prețioase nu trebuie să te oprească să vorbești în maniera cea mai serioasă și solemnă, ca și când îngerii și-ar îndrepta privirea asupra ta, și tu ai acționa în legătură cu judecata care vine. ține minte că succesul mustrării depinde în mare măsură de spiritul în care este făcută. Nu neglija rugăciunea serioasă, ca să poți avea un duh smerit, și ca îngerii lui Dumnezeu să meargă înaintea ta, ca să lucreze cu inimile la care încerci să ajungi și să le înmoaie în așa fel, prin impresii cerești, încât eforturile tale să poată fi de folos. Dacă s-a realizat ceva bun, nu-ți atribui nici un merit. Dumnezeu să fie înălțat. Dumnezeu singur a făcut totul.
-53-
Tu te-ai îndreptățit vorbind altora de rău pe fratele tău, pe sora ta sau pe semenul tău înainte de a întreprinde pașii pe care Dumnezeu i-a poruncit irevocabil. Tu spui: “De ce, eu n-am vorbit nimănui până ce n-am fost atât de împovărată, încât nu m-am mai putut abține.” Ce te-a împovărat? Nu era aceasta o neglijare vădită a datoriei tale despre un așa zice Domnul? Tu erai sub vina păcatului, pentru că n-ai mers să-i spui jignitorului greșeala sa. Dacă n-ai făcut acest lucru, dacă n-ai ascultat de Dumnezeu, cum ai putea fi atunci altfel decât împovărată? Inima ta era împietrită în timp ce călcai în picioare porunca lui Dumnezeu și urai pe fratele sau semenul tău. și ce cale ai găsit spre a te despovăra? Dumnezeu te condamnă pentru păcatul omisiunii, de a nu-i spune fratelui tău greșelile, iar tu te îndreptățești și te mângâi cu păcatul comiterii, spunând greșelile fratelui tău unei alte persoane! Aceasta este calea corectă spre a obține tihnă — de a comite păcat?
Toate eforturile tale de a-i salva pe cei greșiți sunt inutile. Ei pot să-ți răsplătească rău pentru bine. Pot deveni mai degrabă mânioși decât convinși. Ce se întâmplă dacă nu ascultă de nici un gând bun și merg înainte pe calea rea pe care au apucat? Aceasta se va întâmpla adesea. Uneori, cele mai blânde și iubitoare mustrări nu vor avea un efect bun. În acest caz, binecuvântarea pe care ai dorit s-o primească altul, prin umblarea pe calea cea dreaptă, încetarea de a face răul și învățarea de a face binele, se va întoarce asupra sufletului tău. Dacă cei greșiți stăruie în păcat, tratează-i amabil și lasă-i pe seama Tatălui ceresc. Tu ți-ai descărcat sufletul; păcatul lor nu mai apasă asupra ta; tu nu mai ești părtaș la păcatul lor. Dar, dacă ei pier, sângele lor este asupra capului lor.
-54-
Iubită prietenă, în tine trebuie să aibă loc o schimbare completă, altfel vei fi cântărită în balanță și găsită ușoară. Biserica din _____, adresându-se mai ales femeilor, are o lecție de învățat. “Dacă crede cineva că este religios, și nu-și înfrânează limba, ci își înșeală inima, religiunea unui astfel de om este zadarnică.” (Iacov 1, 26.) Mulți vor fi cântăriți în balanță și găsiți ușori în această chestiune atât de importantă. Unde sunt creștinii care umblă conform acesteia? Cine vrea să ia partea lui Dumnezeu împotriva vorbitorilor de rău? Cine vrea să placă lui Dumnezeu, și își pune o strajă, o strajă continuă înaintea gurii și ține închisă ușa buzelor? Nu vorbi de rău pe nici un om. Nu asculta la vorbirea de rău a nici unui om. Dacă n-ar fi ascultători, n-ar fi nici vorbitori de rău. Dacă cineva vorbește de rău în prezența ta, oprește-l. Refuză să-l asculți chiar dacă manierele lui sunt liniștite și vorbirea lui blândă. El poate mima afecțiune și, totuși, să exprime insinuări ascunse și să rănească în taină caracterul.
Refuză hotărât să asculți, chiar dacă cel care vorbește în șoaptă se plânge că este împovărat, dacă nu vorbește. Împovărat, într-adevăr, cu o taină care-i desparte chiar pe prieteni. Duceți-vă, voi, cei împovărați, și liberați-vă de povara voastră pe calea rânduită de Dumnezeu. În primul rând, du-te și spune-i fratelui tău, între patru ochi, greșeala lui. Dacă aceasta dă greș, mai ia cu tine unul sau doi prieteni și spune-i în prezența lor. Dacă măsurile acestea nu reușesc, spune-l bisericii. Nici un necredincios nu trebuie să afle nici cel mai neînsemnat amănunt al problemei. Ultimul pas care trebuie să fie făcut este să-l spui bisericii. Nu-l face cunoscut vrăjmașilor credinței noastre. Ei n-au nici un drept să cunoască problemele bisericii, ca nu cumva să fie expuse slăbiciunea și greșelile urmașilor lui Hristos.
Aceia care se pregătesc pentru venirea lui Hristos trebuie să fie cumpătați și să vegheze în rugăciune, pentru că vrăjmașul nostru, Diavolul, împotriva căruia noi trebuie să rezistăm prin credință, umblă ca un leu care răcnește și caută pe cine poate să înghită. “Căci cine iubește viața, și vrea să vadă zile bune, să-și înfrâneze limba de la rău, și buzele de la cuvinte înșelătoare. Să se depărteze de rău și să facă binele, să caute pacea, și s-o urmărească. Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți, și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor.”