Unii invocă drept scuză sănătatea lor șubredă — lor le-ar plăcea să lucreze, dacă ar avea putere. Unii ca aceștia s-au închis timp atât de îndelungat în ei înșiși și s-au gândit atât de mult la propriile lor simțăminte sărăcăcioase, au vorbit atât de mult de suferințele, încercările și supărările lor, încât acesta este adevărul lor prezent. Ei nu se pot gândi la nimeni decât la propria lor persoană, cu toate că mulți alții pot avea nevoie de simpatie și ajutor. Pentru voi, care aveți o sănătate precară, există un leac. Dacă îmbraci pe cel gol, și aduci în casa ta pe nenorociții fără adăpost, și îți împarți pâinea cu cel flămând, “atunci lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede”. A face binele este un excelent leac pentru boală. Cei care se angajează în lucrare sunt invitați să-L cheme pe Dumnezeu, și El a făgăduit că le va răspunde. Sufletul lor va fi satisfăcut în timp de secetă și vor fi ca o grădină udată, căreia nu-i lipsește apa.
Treziți-vă frați și surori. Să nu vă fie teamă de faptele bune. “Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6, 9.) Să nu așteptați să vi se spună care vă este datoria. Deschideți-vă ochii și vedeți cine se află în jurul vostru; faceți cunoștință cu cei neajutorați, îndurerați și nevoiași. Nu vă ascundeți de ei și nu căutați să împiedicați satisfacerea nevoilor lor. Cine prezintă dovezile amintite de Iacov despre posedarea religiei curate, neîntinate de egoism și corupție? Cine sunt doritori să facă tot ce le stă în putere, ca să ajute în înfăptuirea marelui plan al mântuirii?
-30-
Am cunoscut o văduvă, care avea doi copii mici de întreținut, prin folosirea acului ei de cusut. Ea arăta palidă și copleșită de griji. Pe parcursul întregii ierni grele, ea s-a zbătut să se întrețină pe sine și pe copiii ei. Ea a primit un mic ajutor, dar cine ar fi simțit vreo lipsă, dacă ar fi manifestat un și mai mare interes în acest caz? Iată-i pe cei doi băieți aici, în vârstă cam de nouă și unsprezece ani, care au nevoie de cămin. Cine sunt dispuși să le dea un cămin de dragul lui Hristos? Mama ar trebui să fie eliberată de această grijă și legare de acul ei. Băieții aceștia sunt într-un sat, singurul lor tutore fiind mama, care lucrează din greu. Ei au nevoie să fie învățați cum să lucreze pe măsura vârstei lor. Ei au nevoie să fie instruiți cu răbdare, bunătate și iubire. Unii pot să spună: “O, da, eu am să-i iau să-i învăț cum să lucreze.” Dar ei nu trebuie să piardă din vedere alte lucruri de care acești copii au nevoie, pe lângă a fi învățați cum să lucreze. Trebuie să fie instruiți cum să-și dezvolte un bun caracter creștin. Ei sunt lipsiți de iubire și afecțiune, au nevoie să corespundă spre a deveni folositori aici și, în cele din urmă, să fie pregătiți pentru cer. Dezbrăcați-vă de egoism și vedeți dacă nu există mulți pe care îi puteți ajuta și binecuvânta cu căminurile voastre, simpatia și iubirea voastră și arătându-le pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii. Nu vreți să faceți nimic ca să salvați suflete? Isus, scumpul Mântuitor, pregătește un cămin pentru voi; și de ce să nu pregătiți, la rândul vostru, un cămin pentru cei care au nevoie de el și, făcând așa, să imitați pilda Învățătorului vostru? Dacă nu sunteți dispuși să faceți acest lucru, când veți simți că aveți nevoie de o locuință în ceruri, nici una nu vă va fi dată. Pentru că Hristos declară: “Ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați, Mie nu Mi le-ați făcut.” (Matei 25, 45.) Voi, care ați fost egoiști, care toată viața ați căutat comoditate și avantaj, ceasurile voastre de punere la probă sunt în curând încheiate. Ce faceți spre a vă salva viața de egoism și inutilitate? Treziți-vă! treziți-vă!
-31-
Privind la interesele voastre veșnice, deșteptați-vă și începeți să semănați semințe bune. Ceea ce semănați aceea veți și secera. Secerișul vine — timpul marelui seceriș — și veți secera ceea ce ați semănat. Recolta nu va fi slabă; secerișul este sigur. Acum este timpul semănatului. Acum faceți eforturi spre a fi bogați în fapte bune, spre a fi darnici, “gata a simți împreună cu alții”, spre a vă strânge pentru vremea viitoare o bună temelie, ca să puteți apuca “viața veșnică”. (1 Timotei 6, 18.19.) Vă implor, frații mei din orice loc, faceți să dispară răceala voastră glaciară. Încurajați în voi o iubire a ospitalității, iubirea de a-i ajuta pe cei care au nevoie de ajutor.
Voi puteți spune că ați luat în casă și ați dat mijloacele voastre celor care n-au fost vrednici de iubirea voastră și de aceea v-ați descurajat în încercarea de a-i ajuta pe cei în nevoie. Îl prezint înaintea voastră pe Isus. El a venit să salveze omul căzut, să aducă mântuire națiunii Lui; dar ei n-au vrut să-L primească. Ei au tratat îndurarea Lui cu insultă și dispreț, și, în cele din urmă, L-au condamnat la moarte pe El, care venise cu scopul de a le da viață. A părăsit Domnul nostru neamul căzut din cauza aceasta? Deși eforturile voastre pentru bine n-au avut succes de nouăzeci și nouă de ori, și ați primit numai insulte, reproș și ură, totuși, dacă cea de a suta oară se dovedește a fi un succes, și un singur suflet este salvat, ah, ce biruință este obținută! Un suflet smuls din prinsoarea lui Satana, un suflet beneficiar, un suflet încurajat. Aceasta vă va răsplăti de o mie de ori pentru toate eforturile voastre. Vouă Isus vă va spune: “Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut.” (Matei 25, 40.) N-ar trebui să facem cu bucurie tot ceea ce putem spre a imita viața Domnului nostru divin? Mulți se îngrozesc la ideea de a face vreun sacrificiu pentru binele altora. Lor le place să creadă că nu li se cere să se lipsească pe ei înșiși, în beneficiul altora. Unora ca aceștia să le spunem: Isus este Exemplul nostru.
-32-
Când a fost făcută cererea pentru cei doi fii ai lui Zebedei, de a ședea unul la dreapta Lui și celălalt la stânga Lui în Împărăția Sa, Isus a răspuns: “Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care am să-l beau Eu, și să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu? ‘Putem’ I-au zis ei. și El le-a răspuns: ‘Este adevărat că veți bea paharul Meu, și veți fi botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu; dar a ședea la dreapta și la stânga Mea, nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.’” (Matei 20, 22.23.) Cât de mulți pot răspunde: Noi putem bea paharul; noi putem fi botezați cu botezul; și să facă răspunsul să fie vizibil? Cât de mulți imită Exemplul cel mare? Toți cei care au mărturisit a fi urmași ai lui Hristos s-au legat să umble întocmai cum a umblat El. Cu toate acestea, calea multora dintre cei care au făcut mari mărturisiri ale adevărului arată că ei fac doar puțină referire la Model în a-și conforma viața cu viața Lui. Ei își potrivesc calea lor spre a satisface propriul lor standard nedesăvârșit. Ei nu imită lepădarea de sine a lui Hristos sau viața Lui de sacrificiu pentru binele altora.
Săracii, cei fără cămin și văduvele sunt printre noi. Am auzit un fermier bogat descriind situația unei văduve sărace din mijlocul lor. El a deplâns strâmtorarea ei, apoi a spus: “Nu știu cum are de gând să se descurce în această iarnă rece. Nu prea mai are timp de pregătire.” Astfel de oameni au uitat Modelul, și, prin faptele lor, spun: “Nu, Doamne, noi nu putem bea paharul lepădării de sine, al umilinței și suferinței pe care L-ai băut Tu, nici să fim botezați cu suferința cu care ai fost botezat Tu. Noi nu putem trăi să facem altora bine. Treaba noastră este să ne purtăm nouă înșine de grijă.” Cine să știe cum o să se descurce văduva, dacă nu cei care au grânarele bine umplute? Mijloacele pentru ca ea să se descurce sunt la îndemână. și îndrăznesc cei pe care Dumnezeu i-a făcut ispravnicii Lui, cărora El le-a încredințat mijloace, să le rețină de la nevoiașii ucenici ai lui Hristos? Dacă da, ei le rețin de la Isus. Așteptați voi ca Domnul să plouă grâne din cer spre a-i aproviziona pe cei nevoiași? Nu le-a pus El mai degrabă în mâinile voastre spre a-i ajuta și a-i binecuvânta pe ei prin voi? Nu v-a făcut El uneltele Sale în această lucrare bună spre a vă încerca pe voi, și spre a vă acorda privilegiul de a vă aduna o comoară în cer?
-33-
Copiii fără tată și fără mamă sunt puși în brațele bisericii, și Hristos spune urmașilor Lui: Luați-i pe acești copii și creșteți-i pentru Mine, și vă veți primi răsplata. Am văzut mult egoism arătat în această privință. Dacă nu există vreo dovadă specială că ei înșiși vor beneficia, adoptând în familia lor pe cei care au nevoie de cămin, unii întorc spatele și spun: Nu. Ei se fac că nu știu sau că nu le pasă dacă aceștia sunt salvați sau pierduți. Ei găsesc că aceasta nu este treaba lor. Asemenea lui Cain, ei spun: “Sunt eu păzitorul fratelui meu?” (Geneza 4, 9.) Ei nu sunt dispuși să fie deranjați sau să facă vreun sacrificiu pentru orfani și, nepăsători, împing pe unii ca aceștia în brațele lumii, care are uneori mai multă bunăvoință să-i primească decât au aceștia care mărturisesc a fi creștini. În ziua lui Dumnezeu, se vor face cercetări asupra celor cărora Cerul le-a dat ocazia de salvare. Dar ei au dorit să fie scuzați, și n-aveau să se angajeze în lucrarea cea bună, dacă nu pot face din ea o chestiune de profit pentru ei. Mi s-a arătat că cei care refuză aceste ocazii de a face bine vor auzi din partea lui Isus: “Deoarece n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.” (Matei 25, 45.) Te rog, citește Isaia 58.