Pastorii trebuie să iubească ordinea și să se formeze ei înșiși în a fi ordonați și atunci vor putea face rânduială cu succes în biserica lui Dumnezeu și vor putea învăța pe membrii acesteia să lucreze în armonie, ca o companie de soldați bine instruiți. Dacă pentru acțiuni încununate de succes pe câmpul de luptă este nevoie de disciplină și ordine, aceste lucruri sunt cu atât mai necesare în lupta în care suntem implicați noi, deoarece obiectivul care se are în vedere este mult mai înalt și de o valoare mai mare în caracter decât cel al armatelor dușmane care luptă pe câmpul de bătălie. În conflictul în care suntem angajați sunt în joc interese veșnice.
Îngerii lucrează în armonie. Ordinea desăvârșită caracterizează toate mișcările lor. Cu cât imităm mai îndeaproape armonia și ordinea oștirii îngerești, cu atât mai pline de succes vor fi eforturile noastre. Dacă noi nu socotim că este necesară acțiunea armonioasă și suntem dezordonați, nedisciplinați și dezorganizați în acțiunile noastre, îngerii, care sunt perfect organizați și se mișcă în perfectă ordine, nu pot lucra pentru noi cu succes. Ei pleacă de la noi întristați, pentru că nu sunt împuterniciți să binecuvânteze confuzia, zăpăceala, dezordinea și lipsa de organizare. Toți cei care doresc să coopereze cu solii cerești trebuie să lucreze la unison cu ei. Toți cei care au ungerea de sus vor încuraja, din toată puterea lor, ordinea, disciplina și unitatea în acțiune și atunci îngerii lui Dumnezeu pot coopera cu ei. Însă niciodată, niciodată acești mesageri ai cerului nu-și vor pune aprobarea asupra dezordinii, indisciplinei și lipsei de organizare. Toate aceste rele sunt rezultatul străduințelor lui Satana de a ne slăbi forțele, de a ne distruge curajul și de a ne împiedica să avem succes în acțiunile noastre.
-650-
Satana știe foarte bine că succesul nu poate însoți decât ordinea și acțiunea armonioasă. El cunoaște foarte bine că tot ce are legătură cu cerul este în ordine desăvârșită, că supunerea și disciplina perfectă marchează mișcările oștirii îngerești. Planul lui bine studiat este de a-i conduce pe cei ce pretind că sunt creștini cât mai departe de ordinea cerească; din această cauză, el îi înșeală chiar pe cei din poporul lui Dumnezeu și îi face să creadă că ordinea și disciplina sunt dușmani ai spiritualității, că singura siguranță pentru ei este să lase pe fiecare să facă ce dorește și, în special, să rămână despărțiți de creștinii care sunt uniți și care lucrează pentru a întrona disciplina și armonia în acțiune. Toate eforturile făcute în vederea ordinii sunt considerate periculoase, o restricție la adresa libertății legitime, iar cei care le fac sunt considerați ca fiind cei mai de temut papistași. Aceste suflete înșelate consideră o virtute să se laude cu libertatea de a gândi și acționa independent. Ei nu cred spusele nimănui. Mi-a fost arătat că este lucrarea specială a lui Satana aceea de a-i face pe oameni să simtă că este în planul lui Dumnezeu ca ei să fie independenți și să-și urmeze propria lor cale, independent de frații lor.
Am fost îndreptată înapoi, spre copiii lui Israel. Foarte curând după ce au părăsit Egiptul, ei au fost organizați și disciplinați în modul cel mai perfect. În providența Lui, Dumnezeu l-a calificat pe Moise pentru a sta în fruntea armatelor lui Israel. El fusese un războinic viteaz, conducând armatele egiptenilor, și în strategia folosită nu putea fi depășit de nici un alt om. Domnul nu a lăsat ca Sanctuarul Său cel sfânt să fie construit oricum, de oricare seminție. El a specificat ordinea clară care trebuia să fie respectată în purtarea chivotului sfânt și a rânduit o anumită familie din seminția leviților care să-l poarte. Când, pentru binele poporului și pentru slava lui Dumnezeu, ei trebuia să-și așeze corturile într-un anumit loc, Domnul Își făcea cunoscută voia Sa, făcând ca stâlpul de nor să se oprească chiar deasupra tabernacolului, unde rămânea până când El dorea ca ei să plece din nou în călătorie. În toate călătoriile, li se cerea să respecte o ordine desăvârșită. Fiecare seminție purta un steag, cu însemnul strămoșului lor, și fiecărei seminții i se cerea să tabere sub propriul steag. Când pornea chivotul, toate armatele plecau în călătorie, toate semințiile mergând în ordine, sub steagurile lor. Leviții au fost rânduiți de Domnul ca fiind seminția care avea să poarte chivotul, iar fiii lui Aaron, urmându-i îndeaproape, duceau trâmbițele. Ei primeau instrucțiuni de la Moise, lucru pe care îl semnalau poporului, sunând din trâmbițe. Ei dădeau prin aceste trâmbițe anumite semnale speciale, pe care poporul le înțelegea, iar mișcările lor se făceau în armonie cu acestea.
-651-
La început, cei care sunau din trâmbiță dădeau un semnal special, prin care să atragă atenția poporului; atunci toți trebuia să fie atenți și să asculte semnalele speciale date de trâmbițe. Nu exista confuzie în sunetele trâmbițelor, de aceea nu exista scuză ca să fie confuzie în mișcări. Comandantul fiecărei companii dădea instrucțiuni clare cu privire la ceea ce urmau să facă și nimeni dintre cei ce erau atenți nu erau în necunoștință de ceea ce trebuia să facă. Dacă cineva nu îndeplinea cerințele date de Domnul lui Moise și pe care Moise le dădea poporului, era pedepsit cu moartea. Nu se puteau scuza că nu au cunoscut aceste cerințe, căci nu ar fi făcut decât să-și dovedească lor înșiși că nu au vrut să le cunoască și ar fi primit dreapta pedeapsă pentru vinovăția lor. Dacă nu cunoșteau voia lui Dumnezeu cu privire la ei, nu era decât vina lor. Ei au avut aceleași ocazii ca și ceilalți din popor de a dobândi cunoștința dată și, din această cauză, păcatul lor de a nu ști și de a nu înțelege era tot atât de mare în ochii lui Dumnezeu ca și când ar fi auzit și apoi ar fi păcătuit.
-652-
Domnul a rânduit o familie specială din seminția lui Levi să ducă chivotul, iar alți leviți au fost special desemnați de Dumnezeu să poarte cortul întâlnirii și mobila acestuia și să aducă la îndeplinire lucrarea de a ridica și desface cortul. Dacă cineva, din curiozitate sau nerespectând ordinea, pleca de la locul său și atingea vreo parte a sanctuarului sau mobila acestuia sau chiar dacă se apropia de vreun lucrător, era pedepsit cu moartea. Dumnezeu nu a lăsat ca sfântul sanctuar să fie dus, ridicat și demontat în mod dezordonat de orice seminție care ar fi vrut să facă această lucrare; ci au fost alese persoane care puteau să-și dea seama de caracterul sacru al lucrării în care s-au angajat. Acești bărbați rânduiți de Dumnezeu erau instruiți să facă poporul să înțeleagă sfințenia deosebită a chivotului și a tuturor celor legate de el, ca să nu privească aceste lucruri fără să-și dea seama de sfințenia lor și să fie îndepărtați din Israel. Toate lucrurile care țineau de sfântul locaș trebuia privite cu respect.
Călătoriile copiilor lui Israel sunt descrise cu credincioșie; izbăvirea pe care le-a dat-o Domnul, organizarea și ordinea lor desăvârșită, păcatul de a murmura împotriva lui Moise și astfel împotriva lui Dumnezeu, nelegiuirile, răzvrătirile și pedepsirea lor, trupurile lor moarte, risipite în pustie datorită încăpățânării de a se supune rânduielilor înțelepte ale lui Dumnezeu — acest tablou fidel este pus în fața noastră ca o avertizare că, dacă vom urma exemplul lor de neascultare, vom cădea la fel ca ei.
“Totuși, cei mai mulți dintre ei n-au fost plăcuți lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie. Și aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, după cum au poftit ei. Să nu fiți închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: ‘Poporul a șezut să mănânce și să bea; și s-au sculat să joace.’ Să nu curvim, cum au făcut unii dintre ei, așa că într-o singură zi au căzut douăzeci și trei de mii. Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii dintre ei, care au pierit prin șerpi. Să nu cârtiți, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciți de Nimicitorul. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, și au fost scrise pentru învățătura noastră peste care au venit sfârșiturile veacurilor. Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10, 5-12.) S-a schimbat Dumnezeu și nu mai este El un Dumnezeu al ordinii? Nu; El este același atât în dispensațiunea prezentă, cât și în cea trecută. Pavel spune: “Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinților.” (1 Corinteni 14, 33.) El este același acum, ca și atunci. El are în plan ca noi să învățăm lecții privind ordinea și organizarea de la ordinea desăvârșită instituită în zilele lui Moise, în folosul copiilor lui Israel.