Capitolul 105 — Răspunsul bisericii din Battle Creek
“Considerăm un privilegiu și o datorie să răspundem la cele afirmate anterior de sora White. Am avut favoarea de a cunoaște timp de mulți ani eforturile depuse de acești slujitori ai lui Dumnezeu (fratele și sora White).
-610-
Am cunoscut câte ceva din sacrificiile făcute de ei în trecut și am fost martori la binecuvântarea lui Dumnezeu, care a însoțit mărturia lor clară, pătrunzătoare, credincioasă. Am fost multă vreme convinși că învățăturile Duhului Sfânt din aceste viziuni sunt indispensabile pentru bunăstarea oamenilor care se pregătesc pentru mutarea în Împărăția lui Dumnezeu. Pe nici o altă cale nu ar putea fi mustrate păcatele ascunse, iar oamenii josnici, care se furișează pe nesimțite în turma lui Dumnezeu, nu ar putea fi altfel demascați și planurile lor zădărnicite. O îndelungată experiență ne-a arătat că un asemenea dar are o inestimabilă valoare pentru poporul lui Dumnezeu. Noi credem, de asemenea, că Dumnezeu l-a chemat pe fratele White să aducă o mărturie clară în mustrarea relelor existente și că, în această lucrare, ar fi trebuit să aibă sprijinul acelora care se tem cu adevărat de Dumnezeu.
Noi am învățat, de asemenea, printr-o experiență dureroasă, că, atunci când aceste mărturii sunt făcute sau atunci când avertizarea dată de ele este privită cu ușurătate, răceală, lepădare de credință, încăpățânare lumească, întunericul spiritual ia în stăpânire biserica. Nu vrem să dăm slavă omului, însă ar trebui să avem temere și simț al datoriei și să nu ne exprimăm printr-un limbaj ascuțit și necontrolat părerile cu privire la importanța acestor mărturii. Înfricoșătoarea apostazie a acelora care le-au privit cu ușurătate și le-au disprețuit constituie multe dovezi triste cu privire la primejdia disprețuirii Duhului harului.
Noi am fost martori ai marii suferințe prin care au trecut fratele și sora White în perioada gravei și înfricoșatei boli a fratelui White. Mâna lui Dumnezeu în refacerea lui este pentru noi cât se poate de vădită. Probabil, nici unul dintre cei care au suferit o asemenea lovitură nu s-a mai însănătoșit vreodată. Cu toate acestea, șocul unei paralizii grave, ce a afectat în mod serios creierul, a fost îndepărtat de mâna lui Dumnezeu de la slujitorul Său și i-a fost dată o nouă putere atât la trup, cât și la minte.
Considerăm că fapta sorei White, de a-și lua soțul bolnav în călătoria făcută în Nord, în decembrie trecut, a fost dictată de Duhul lui Dumnezeu; și că noi, opunându-ne acestei acțiuni, nu am urmat sfatul lui Dumnezeu. Ne-a lipsit înțelepciunea cerească în această problemă și astfel ne-am abătut de la calea cea dreaptă. Recunoaștem că am fost lipsiți în această perioadă de acea adâncă împreună simțire creștină, de care era atâta nevoie într-o asemenea suferință mare, și că ne-a trebuit prea mult timp să vedem mâna lui Dumnezeu în însănătoșirea fratelui White. Eforturile și suferințele lui pentru noi meritau cea mai caldă simpatie și suport din partea noastră. Însă noi am fost orbiți de Satana cu privire la propria noastră stare spirituală.
-611-
Iarna trecută am fost prinși de un spirit de îndoială cu privire la bani, care ne-a făcut să credem că fratele White cere bani când nu are nevoie de ei. Acum suntem convinși că, în acel timp, el avea într-adevăr nevoie, iar noi am greșit pentru că nu ne-am interesat cu privire la cazul lui așa cum ar fi trebuit. Mărturisim că acest simțământ a fost neîntemeiat și plin de cruzime, cauzat de înțelegerea greșită a lucrurilor legate de acest caz.
Acum acceptăm cu multă durere de inimă mustrarea care ni se face în această mărturie și vrem ca, pentru ceea ce ne-am abătut de la ce este bine, pentru lipsa noastră de discernământ spiritual, să putem găsi iertare din partea lui Dumnezeu și a poporului Său.
Cele câteva zile petrecute lucrând împreună cu fratele și sora White au purtat semnul binecuvântării lui Dumnezeu. Nu doar că au avut loc mărturisiri ale greșelilor și îndepărtării de la credință, însă acestea au fost însoțite de promisiuni solemne în vederea pocăinței și întoarcerii la Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu a pus pecetea pe această lucrare într-un mod cu privire la care nu putem avea îndoieli. Mulți tineri au fost aduși la Hristos și aproape fiecare persoană care a avut legătură cu această biserică a primit o parte din binecuvântarea cerească.
Vrem ca frații de pretutindeni să înțeleagă că inimile noastre simt împreună cu fratele și sora White și că noi credem că ei au fost chemați de Dumnezeu pentru lucrarea plină de răspundere în care sunt angajați și că dorim să stăm alături de ei în această lucrare.”
-612-
Din partea bisericii,
J. N. Andrews ,
J. N. Loughborough,
Joseph Bates,
D. T. Bourdeau,
A. S. Hutchins,
John Byington:
Comitetul
Raportul prezentat anterior a fost în mod unanim adoptat la întâlnirea bisericii din 21 octombrie, luni seara.
Uriah Smith,
G. W. Amadon:
Prezbiteri.
Capitolul 106 — “Taie și spânzură”
Această expresie este folosită adesea pentru a ilustra faptele și cuvintele persoanelor care îi mustră pe cei greșiți sau despre care se presupune că greșesc. Se potrivește celor care nu au datoria de a-și condamna frații și, cu toate acestea, ei sunt gata să se angajeze într-o asemenea lucrare într-un mod dur și necruțător. Nu se potrivește să se aplice acelora care au o datorie specială de a mustra relele existente în biserică. Aceștia simt asupra lor povara lucrării și se simt obligați, din iubire față de sufletele prețioase, să procedeze în această lucrare cu credincioșie.
Din când în când, în ultimii douăzeci de ani mi-a fost arătat că Domnul l-a calificat pe soțul meu pentru lucrarea de a proceda cu credincioșie cu cei care greșesc, că a pus asupra lui această sarcină și că, dacă va da greș, va avea parte de neplăcerea lui Dumnezeu. Niciodată nu am privit judecata lui ca fiind infailibilă și nici cuvintele lui ca fiind inspirate; însă am crezut întotdeauna că pentru această lucrare este mai calificat decât oricare dintre predicatorii noștri, datorită îndelungatei sale experiențe și pentru că am văzut că a fost în mod special chemat și deprins cu lucrarea; și, de asemenea, pentru că, în multe cazuri, când anumite persoane s-au ridicat împotriva mustrărilor lui, mi-a fost arătat că avea dreptate în felul în care judeca lucrurile și în maniera în care adresa mustrările.
-613-
În ultimii douăzeci de ani, cei care au fost mustrați și cei care au simpatizat cu ei și-au îngăduit un spirit acuzator față de soțul meu, lucru care l-a epuizat mai mult decât oricare altă povară pe care a purtat-o pe nedrept. Iar când a fost copleșit de poveri, mulți dintre cei pe care îi mustrase s-au bucurat; și datorită unor idei greșite despre viziunea mea cu privire la cazul lui, avută la 25 decembrie 1865, s-au simțit mult mângâiați la gândul că Domnul l-a mustrat în acel timp pentru că “a tăiat și a spânzurat”. Totul este o greșeală. Eu nu am văzut asemenea lucruri. Pentru ca frații mei să poată ști ce mi-a fost arătat cu privire la cazul soțului meu, redau următoarele, pe care le-am scris și i le-am înmânat a doua zi după ce am avut viziunea:
Mi-a fost arătat în viziune, la 25 decembrie 1865, cazul slujitorului lui Dumnezeu, soțul meu, fratele James White. Mi s-a arătat că Dumnezeu a acceptat spiritul de umilință și întristare a inimii cu care sufletul lui a venit înaintea Sa și mărturisirile lui cu privire la lipsa lui de consacrare față de Dumnezeu și pocăința lui în privința greșelilor pe care le-a făcut și care i-au cauzat atâta durere și descurajare sufletească în timpul bolii sale prelungite.
Mi-a fost arătat că cea mai mare greșeală a lui din trecut a fost un spirit neiertător față de acei frați care au adus prejudicii influenței lui în cauza lui Dumnezeu și au adus asupra lui o extremă suferință sufletească prin felul în care s-au purtat. El nu a fost la fel de milos și îndurător așa cum a fost Tatăl nostru ceresc față de copiii Săi care greșesc, păcătuiesc și se pocăiesc. Când cei care i-au produs cea mai mare suferință și-au recunoscut greșelile pe deplin și din toată inima, el a putut să-i ierte, i-a iertat și i-a privit ca frați. Însă, deși răul a fost vindecat în ochii lui Dumnezeu, el uneori, în mintea lui, cerceta acea rană și, gândindu-se la trecut, a făcut ca aceasta să coacă și să-l facă nefericit. Faptul că el a suferit atât de mult în trecut lucruri pe care nu ar fi trebuit să le sufere l-au făcut să-și îngăduie un spirit de murmurare împotriva fraților săi și împotriva lui Dumnezeu. Astfel, el trăia încă în trecut și retrăia încercări pe care ar fi trebuit să le dea uitării, în loc să-și amărască viața cu amintiri inutile. El nu a realizat niciodată mila și iubirea care trebuie dovedite față de cei care au fost atât de nefericiți și au căzut sub ispita lui Satana. Aceștia erau cei care sufereau cu adevărat, cei care pierdeau cu adevărat, și nu el, atâta timp cât era statornic și avea spiritul lui Hristos. Când aceste suflete au început să-și vadă greșelile, ele au avut de dus o luptă grea pentru a se îndrepta spre lumină, prin mărturisiri umile. Ei aveau de luptat cu Satana și aveau de învins spiritul lor plin de mândrie, având nevoie de ajutor din partea celor care erau în lumină, pentru a-i scoate din starea de orbire și descurajare, ca să poată avea din nou speranță și să capete putere pentru a-l zdrobi pe Satana sub picioarele lor.
-614-
Am văzut că soțul meu a fost prea exigent față de cei care greșiseră și îl jigniseră. El și-a îngăduit simțăminte de nemulțumire care nu puteau fi de nici un folos față de cei greșiți și care nu făceau altceva decât să-l chinuiască sufletește, făcând astfel ca pacea lui Dumnezeu să nu poată sălășlui în inima lui și care, dacă ar fi avut-o, l-ar fi condus să-I aducă mulțumiri în toate lucrurile. Domnul a îngăduit ca mintea lui să ajungă în această stare de descurajare cu privire la propriile lui greșeli și să ajungă aproape în starea de disperare pentru iertare, nu pentru că păcatele lui erau atât de mari, ci pentru ca el să poată cunoaște din experiență cât de dureros și chinuitor este să fii lipsit de iertarea lui Dumnezeu și pentru ca să poată înțelege Scriptura care spune: “Dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.” (Matei 6, 15.) Am văzut că, dacă Dumnezeu ar fi fost tot așa de exigent cum suntem noi și ar proceda cu noi așa cum procedăm noi unii cu alții, noi toți am fi aruncați într-o stare de disperare deznădăjduită.
Mi-a fost arătat că Dumnezeu a îngăduit ca acest necaz să vină asupra noastră pentru a ne învăța multe lucruri, pe care altfel nu le-am fi învățat într-un timp atât de scurt. A fost voia Lui ca să mergem la _____; căci altfel experiența noastră nu ar fi fost deplină fără aceasta. El a dorit ca noi să vedem și să înțelegem mai pe deplin că este imposibil pentru cei care ascultă de adevăr și păzesc poruncile Lui să-și trăiască în viața lor convingerile cu privire la datorie și, în același timp, să se asocieze cu conducătorii la _____, în ce privește slujirea lui Dumnezeu, principiile lor nu se pot uni, așa cum nu se poate amesteca uleiul cu apa. Doar aceia care au cele mai curate principii și sunt foarte stăpâni pe ceea ce cred, care gândesc și acționează potrivit cu ceea ce cred ei înșiși, având temerea de Domnul în fața ochilor lor și încrezându-se în El, mai pot rămâne în siguranță o perioadă de timp la _____. Cei care nu sunt astfel calificați, nu ar trebui să fie sfătuiți să meargă la acea instituție pentru că mințile lor vor fi tulburate de cuvintele șlefuite ale conducătorilor acesteia și otrăvite de sofistăria lor, care își are originea în Satana.
-615-
Influența și învățăturile lor cu privire la slujirea lui Dumnezeu și viața religioasă sunt în opoziție directă cu învățăturile Mântuitorului nostru și ale ucenicilor Săi. Prin cuvânt și faptă, coborau tot mai mult standardul privind evlavia și spun că ei nu trebuie să se întristeze pentru păcatele lor sau să se despartă de lume pentru a fi ucenici ai lui Hristos, ci susțin că se pot amesteca cu lumea, luând parte la plăcerile ei. Acești conducători nu își încurajează adepții să imite viața lui Hristos în rugăciune, cumpătare și dependență de Dumnezeu. Persoanele conștiente și care au o fermă încredere în Dumnezeu nu pot avea beneficii nici pe jumătate la _____ ca aceia care pot avea încredere în principiile religioase ale conducătorilor acelei instituții. Cei menționați înainte trebuie să stea bine pe picioarele lor împotriva multora din învățăturile acestora, în ceea ce privește principiile religioase, examinând în detaliu fiecare lucru pe care îl aud, ca să nu fie înșelați de Satana, care astfel ar profita de ei.
Am văzut că, în ce privește boala și tratamentul acesteia, _____ este cel mai bun institut de sănătate din Statele Unite. Cu toate acestea, conducătorii lui sunt și ei tot oameni și judecata lor nu este întotdeauna corectă. Medicul șef de acolo vrea să-și facă pacienții să creadă că judecata lui este perfectă, întocmai ca judecata lui Dumnezeu. Totuși, adesea, el greșește. El se înalță pe sine ca fiind Dumnezeu și nu își dă seama că trebuie să se bizuie pe Domnul. Cei care nu au încredere în Dumnezeu și care nu pot vedea frumusețea în viața sfântă a creștinului care își duce crucea pot avea mai multe foloase la _____ decât în orice altă instituție de sănătate din Statele Unite. Marele secret al succesului acestui loc constă în stăpânirea pe care conducătorii acestuia o au asupra pacienților lor.