Următoarea este a doua mărturie, scrisă în mai 1867 și adresată tinerilor care lucrează la birou:
Scumpi prieteni tineri, angajați în lucrarea de publicații de la Battle Creek. Am asupra mea o povară cu privire la voi. Mi-a fost arătat în mod repetat că toți cei care sunt legați de lucrarea lui Dumnezeu în publicarea adevărului prezent, care să fie răspândit în orice parte a câmpului, trebuie să fie creștini nu doar cu numele, ci și cu fapta și adevărul. Obiectivul lor nu trebuie să fie de a lucra doar pentru salariu, ci toți cei angajați în această mare și solemnă lucrare trebuie să simtă că trebuie să-și dea tot interesul pentru lucrare și că aceasta este o parte din ei înșiși. Motivele și influența pe care o au în felul în care sunt legați de această mare și solemnă lucrare trebuie să treacă testul judecății. Nimeni care dovedește egoism sau mândrie nu trebuie să fie îngăduit să aibă legătură cu biroul pentru publicații.
Mi-a fost arătat că nu trebuie îngăduite printre lucrătorii de la birou ușurătatea, nesăbuința, gluma și râsul. Cei angajați în solemna lucrare de a pregăti adevărul pentru a merge pretutindeni în câmp trebuie să-și dea seama că purtarea lor are influență. Dacă sunt nepăsători, ironici, batjocoritori și au un spirit ușuratic, în timp ce citesc și pregătesc solemnul adevăr în vederea publicării, ei dovedesc că inimile lor nu sunt la lucrare sau sfințite prin adevăr. Ei nu discern lucrurile sacre, dar mânuiesc adevărul care trebuie să pună la probă caracterul, adevărul care este de origine divină, ca pe un basm comun, ca pe o poveste, doar pentru a fi adus în fața minții și șters repede de acolo.
-590-
Pe când eram în Rochester, am văzut că aveam toate motivele să ne temem cu privire la biroul de publicații din punctul de vedere al sănătății, căci nici unul dintre cei de acolo nu își dădeau seama de necesitatea unei aerisiri corespunzătoare. Camerele erau supraîncălzite și aerul era contaminat de impuritățile expirate din plămâni și din alte cauze. Este imposibil ca mințile lor să fie într-o stare de sănătate, astfel ca să poată fi impresionate de adevărurile curate și sfinte cu care au de-a face atât de mult, dacă nu vor acorda atenție potrivită aerului curat, dătător de viață, pe care ni-l dă cerul.
Mi-a fost arătat că, dacă cei care sunt atât de strâns legați de adevărul descoperit nu dovedesc în viețile lor că sunt făcuți mai buni de acesta, care este mereu în fața lor, dacă viețile lor nu dovedesc faptul că iubesc adevărul și cerințele lui sacre tot mai cu ardoare, ei vor crește greu și vor fi din ce în ce mai puțin influențați de adevăr și lucrarea lui Dumnezeu, până ce vor fi lipsiți de îndemnurile Duhului lui Dumnezeu, rămânând insensibili la impresiile cerești ale adevărului. Ei nu vor discerne lucrurile veșnice, ci le vor coborî pe același plan cu cele comune. Mi-a fost arătat că așa stau lucrurile în privința unora dintre cei de la biroul de publicații și toți au fost neglijenți în această privință, într-o măsură mai mare sau mai mică.
Am văzut că lucrarea adevărului prezent trebuie să trezească interesul tuturor. Publicarea adevărului constituie planul rânduit de Dumnezeu ca un mijloc de avertizare, mângâiere, mustrare, îndemnare sau convingere a tuturor acelora la care pot ajunge solii tăcuți, fără glas. Îngerii lui Dumnezeu au o parte de făcut în pregătirea inimilor care să fie sfințite prin adevărurile publicate, pentru ca aceștia să poată fi pregătiți pentru scenele solemne care le stau înainte. Nici unul de la acel birou nu este suficient de pregătit pentru lucrarea importantă de a administra cu discreție problemele legate de publicarea adevărului. Îngerii trebuie să fie alături de ei pentru a-i călăuzi, sfătui și a-i stăpâni, altfel ar ieși la iveală înțelepciunea și nebunia agenților omenești.
-591-
Am văzut că îngerii erau prezenți frecvent în birou, în camera de pliere și în camera unde sunt culese literele. Am putut auzi râsul, glumele și vorbele deșarte, nesăbuite. Iarăși am văzut etalarea vanității, mândriei și egoismului. Îngerii erau triști și au plecat întristați. Cuvintele pe care le-au auzit și etalarea vanității, mândriei și egoismului m-au făcut să oftez cu durere în suflet atunci când îngerii au plecat din acea cameră cu dezgust. Un înger a spus: “Solii cerești au venit să binecuvânteze, astfel ca adevărul, dus de predicatorii fără glas, să poată avea o putere sfințitoare, sfântă, care să-l însoțească; însă cei angajați în această lucrare erau atât de departe de Dumnezeu, posedau atât de puțin din ceea ce este divin și se conformau atât de mult spiritului lumii, încât erau stăpâniți de puterile întunericului și nu puteau fi impresionați de cele divine.” În același timp, acești tineri se înșelau și credeau că sunt bogați în bunuri și nu au nevoie de nimic și nu știau că sunt săraci, nenorociți, orbi și goi. Cei care mânuiesc prețiosul adevăr ca și când ar lucra cu nisip nu știu de câte ori indiferența lor împietrită față de lucrurile veșnice, vanitatea, iubirea de sine și mândria, râsul și flecăriile lor i-au alungat pe solii cerului de la birou.
În comportament, cuvinte și fapte, toți cei de la birou ar trebui să fie rezervați, modești, umili și dezinteresați, așa cum a fost modelul lor, Isus, scumpul Mântuitor. Ei trebuie să-L caute pe Dumnezeu și să obțină neprihănirea. Biroul nu este un loc pentru sport, taifas, flecăreală, râs sau cuvinte fără rost. Toți ar trebui să simtă că fac o lucrare pentru Învățătorul lor. Aceste adevăruri, pe care ei le citesc și le pregătesc pentru a fi trimise oamenilor, constituie invitații ale milei, mustrări, avertizări sau încurajări. Aceștia își fac lucrarea ca o mireasmă de viață spre viață sau de moarte spre moarte. Dacă sunt respinse, judecata va decide cazul respectiv. Rugăciunea tuturor celor de la birou ar trebui să fie: “O, Dumnezeule, fă ca aceste adevăruri, care au o importanță vitală, să fie clare pentru înțelegerea celor mai umile minți! Fie ca îngerii să-i însoțească pe acești predicatori tăcuți și să binecuvânteze influența lor, pentru ca suflete să poată fi salvate prin aceste mijloace umile!”
-592-
În timp ce mâinile sunt ocupate, inima trebuie să se roage fierbinte și Satana nu va avea acces atât de ușor, iar sufletul, în loc să se înalțe cu vanitate, va fi în mod continuu împrospătat, va fi ca o grădină udată. Îngerii vor avea plăcere să fie lângă asemenea lucrători, căci prezența lor va fi continuu încurajată de ei. O putere va însoți adevărurile publicate. Raze divine de lumină din Sanctuarul ceresc vor însoți adevărurile prețioase care se trimit ca aceia care le citesc să fie revigorați și întăriți, iar sufletele care se opun adevărului să fie convinse și silite să spună: Lucrurile acestea sunt într-adevăr așa; ele nu pot fi tăgăduite.
Toți trebuie să simtă că biroul de publicații este un loc sfânt, tot la fel de sacru ca și locașul lui Dumnezeu. Însă Dumnezeu a fost dezonorat prin frivolitate și ușurătate îngăduită de câțiva dintre cei legați de această lucrare. Am văzut că străinii care veniseră de departe adesea plecau dezamăgiți de la birou. Ei asociau lucrarea de la birou cu tot ce poate fi mai sacru; însă, când i-au văzut pe tineri legați de acest birou, sau pe ceilalți, având doar puțină seriozitate, nepăsători în cuvinte și fapte, acest lucru i-a făcut să se îndoiască de faptul că aceasta ar fi lucrarea lui Dumnezeu care pregătește un popor pentru mutarea în ceruri.
Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze această lucrare și tot ce implică ea.