Domnul Hristos este modelul nostru; viața Sa a constituit un exemplu de fapte bune. El a fost un om al durerii și obișnuit cu suferința. El a plâns pentru Ierusalim pentru că locuitorii lui nu au vrut să fie salvați, acceptând mântuirea pe care le-o oferea El. Ei nu au vrut să vină la El ca să poată avea viață. Comparați-vă viața cu cea a Mântuitorului vostru, care a făcut un sacrificiu atât de mare ca să puteți fi mântuiți. El petrecea adesea toată noaptea, pe pământul umed, în rugăciune agonizantă. Voi căutați doar plăcerea voastră. Ascultați vorbele deșarte, ușuratice; râsetele, glumele. Imită acestea modelul? Ascultați încă, este menționat Domnul Isus? Este adevărul subiectul conversației? Aduc vorbitorii slavă crucii lui Hristos? Ei vorbesc despre moda aceasta, despre boneta aceea, despre rochia cealaltă, despre ce a zis cutare tânăr sau cutare tânără sau despre distracțiile pe care le pun la cale. Ce veselie! Sunt îngerii atrași spre acel loc și se îndreaptă aproape de ei și în jurul lor spre a abate întunericul pe care Satana îl îngrămădește asupra și în jurul lor? Oh, nu. Ei se întorc înapoi îndurerați. Văd lacrimi pe fața acestor îngeri. E posibil ca îngerii lui Dumnezeu să poată fi făcuți să plângă? Da, chiar așa!
Lucrurile veșnice au o mică importanță pentru cei tineri. Îngerii lui Dumnezeu sunt înlăcrimați când scriu în registru cuvintele și faptele așa-zișilor creștini. Îngerii zăbovesc împrejurul locuinței de acolo. Tineri sunt adunați în acel loc; se aude sunetul muzicii vocale și instrumentale. Sunt creștini adunați acolo, însă ce se aude? Un cântec, un cântecel ușuratic, potrivit pentru sala de dans. Priviți cum îngerii cei sfinți își adună lumina tot mai mult din jurul lor, iar întunericul îi împresoară pe cei din acea locuință. Îngerii părăsesc scena. Tristețea se vede pe fețele lor. Iată, ei plâng. Am văzut acest lucru repetându-se de nenumărate ori în rândurile păzitorilor Sabatului și în special în _____. Muzica a ocupat orele care ar fi trebuit să fie devotate rugăciunii. Muzica reprezintă idolul în fața căruia se închină mulți dintre cei ce pretind a fi creștini păzitori ai Sabatului. Satana nu are nici o obiecție față de muzică, dacă el poate face din aceasta un canal prin care să aibă acces la mințile tinerilor. Tot ceea ce distrage mintea de la Dumnezeu și ocupă timpul care ar trebui să fie devotat slujirii Sale se potrivește foarte bine scopului său. El lucrează prin acele mijloace prin care exercită cea mai puternică influență spre a-i menține pe mulți într-o nesăbuință plăcută, în timp ce sunt paralizați de puterea lui. Când este folosită spre bine, muzica este o binecuvântare; însă adesea, ea este făcută unul din mijloacele cele mai atractive prin care Satana prinde în cursă sufletele. Când se face abuz de ea, aceasta îi conduce pe cei neconsacrați spre mândrie, vanitate și nebunie. Când i se îngăduie să ia locul devoțiunii și rugăciunii, este un blestem teribil. Tinerii se adună să cânte și, deși pretind că sunt creștini, ei îl dezonorează adesea pe Dumnezeu și credința lor prin cuvintele lor ușuratice și prin muzica pe care o aleg. Muzica sacră nu le este pe plac. Am fost îndreptată spre învățăturile clare din Cuvântul lui Dumnezeu, care nu au fost luate în seamă. La judecată, toate aceste cuvinte inspirate îi vor condamna pe aceia care nu le-au acordat atenție.
-506-
Apostolul Pavel îl îndeamnă pe Timotei “prin porunca lui Dumnezeu Mântuitorul nostru și a Domnului Isus Hristos” (1 Timotei 1, 1): “Vreau dar ca bărbații să se roage în orice loc și să ridice spre cer mâini curate, fără mânie și fără îndoieli. Vreau de asemenea ca femeile să se îmbrace în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.” (1 Timotei 2, 8-10.)
-507-
Petru scrie bisericii: “De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji și puneți-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: ‘Fiți sfinți căci Eu sunt sfânt.’” (1 Petru 1, 13-16.)
Apostolul Pavel, inspirat, îl îndeamnă pe Tit să dea instrucțiuni speciale bisericii lui Hristos, “ca să facă în totul cinste învățăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.” (Tit 2, 10. u.p.) El spune: “Și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi ca să ne răscumpere de orice fărădelege și să-Și curățe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2, 12-14.)
Petru îndeamnă bisericile: “Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5, 8.) “Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar și vegheați în vederea rugăciunii.” (1 Petru 4, 7.) Iarăși el spune: “Ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândețe și teamă, având un cuget curat; pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos, să rămână de rușine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. Căci este mai bine, dacă așa este voia lui Dumnezeu, să suferiți pentru că faceți binele decât pentru că faceți răul!” (1 Petru 3, 15-17.)
Sunt tinerii în stare să răspundă, cu blândețe și teamă, oricui le cere socoteală de nădejdea lor? Am văzut că tinerii nu înțeleg care ar trebui să fie poziția noastră. În fața lor sunt scene teribile, un timp de încercare care va pune la probă valoarea caracterului. Cei în care locuiește adevărul vor avea atunci un caracter format, dezvoltat. Cei care au evitat crucea, au neglijat cuvântul vieții și s-au închinat eului vor fi găsiți necorespunzători. Ei sunt prinși în cursa lui Satana și vor afla prea târziu că au făcut o greșeală teribilă. Plăcerile pe care le-au căutat se vor dovedi a fi amare în cele din urmă. Îngerul a spus: “Sacrificați totul pentru Dumnezeu. Eul trebuie să moară. Dorințele firești și înclinațiile inimii nerenăscute trebuie să fie supuse.” Nu neglija Biblia; cuvintele inspirate îți vorbesc ție; nu trece cu ușurință pe lângă ele. Cu fiecare cuvânt te vei întâlni ca să dai socoteală pentru ce fel de lucrare ai făcut, modelându-ți viața după învățăturile sfinte din Cuvântul lui Dumnezeu. Sfințirea inimii și a vieții sunt necesare. Toți cei care au luat Numele lui Hristos și s-au înscris în serviciul Său trebuie să fie buni soldați ai crucii. Ei trebuie să arate că sunt morți față de lume și că viața lor este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
-508-
Pavel le scrie fraților săi coloseni cele ce urmează: “Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă” (Coloseni 3, 1-4.) “Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii. Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră. Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus, și, mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” (Coloseni 3, 14-17.)
-509-
Efesenilor, el le scrie: “Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele. De aceea, nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului. Nu vă îmbătați de vin. Aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh. Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești și cântați și aduceți din toată inima laudă Domnului. Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.” (Efeseni 5, 15-20.)
Dumnezeu este slăvit prin cântări de laudă dintr-o inimă curată, plină de dragoste și devotament față de El. Când se adună la un loc credincioșii adevărați, discuțiile lor nu vor fi despre nedesăvârșirile altora și ei nu vor avea plăcere să murmure sau să se plângă; iubirea, dragostea, legătura desăvârșirii este cea care îi va lega. Iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele se revarsă în mod natural prin cuvinte pline de afecțiune, împreună simțire și prețuire pentru frații lor. Pacea lui Dumnezeu domnește în inimile lor; vorbele lor nu sunt deșarte, vorbe goale, ușuratice, ci o mângâiere și o îmbărbătare pentru cei ce le ascultă. Dacă creștinii vor asculta de sfaturile date lor de Domnul Hristos și de apostolii inspirați, ei se vor împodobi cu religia Bibliei și se vor scăpa singuri de multe încercări și de multă tulburare, pe care ei le pun pe seama necazurilor ce vin ca urmare a faptului că ei cred adevărul care nu este popular. Aceasta este o greșeală tristă. Foarte multe necazuri au fost create de ei înșiși pentru că s-au depărtat de Cuvântul lui Dumnezeu. Ei cedează în fața lumii, se așează în câmpul de luptă al dușmanului și ispitesc pe diavolul ca să-i ispitească pe ei. Aceia care se conformează strict îndemnurilor și sfaturilor din Cuvântul lui Dumnezeu, căutând, cu rugăciune, să cunoască și să facă voia Lui cea sfântă, nici nu bagă în seamă necazurile mărunte pe care le au zi de zi. Mulțumirea pe care o simt ei și pacea lui Dumnezeu care domnește în ei îi determină ca inima lor să înalțe melodii către Domnul, iar prin cuvintele pe care le rostesc, ei vorbesc despre iubirea și recunoștința pe care o datorează Mântuitorului lor, care i-a iubit atât de mult, încât a murit pentru ca ei să poată avea viață. Nici unul din cei în a căror inimă domnește Mântuitorul nu Îl va dezonora în fața altora prin acorduri ale unor instrumente muzicale care îndepărtează mintea de la Dumnezeu și de la cele cerești spre lucruri ușuratice și nesăbuite.