Mărturia 12
Capitolul 86 — Către tineri
Tinerii păzitori ai Sabatului sunt dedați căutării de plăceri. Am văzut că nici măcar unul din douăzeci nu cunoaște din experiență ce este religia. Ei sunt într-o goană continuă după ceva care să le satisfacă dorința de schimbare, de distracție; și dacă nu se vor trezi în așa fel, încât să zică din inimă “privesc toate aceste lucruri ca o pierdere față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu” (Filipeni 3, 8), ei nu vor fi vrednici de El și vor pierde viața veșnică. Cei tineri, în general, sunt înșelați teribil și, cu toate acestea, ei susțin că sunt credincioși. Viețile lor neconsacrate constituie o rușine la adresa numelui de creștin; exemplul lor constituie o capcană pentru alții. Ei constituie o piedică pentru cel păcătos, pentru că aproape în toate privințele ei nu sunt mai buni decât cei necredincioși. Ei au Cuvântul lui Dumnezeu, însă avertizările, sfaturile, îndemnurile și mustrările acestuia nu sunt luate în seamă, ca și încurajările și făgăduințele pentru cel ascultător și credincios. Făgăduințele lui Dumnezeu sunt toate împlinite cu condiția ascultării umile. Un singur model este dat celor tineri, însă cum s-ar putea compara viețile lor cu viața Domnului Hristos? Sunt alarmată să văd pretutindeni ușurătatea tinerilor și tinerelor care pretind a crede adevărul. Se pare că Dumnezeu nu are loc în gândurile lor. Mințile lor sunt pline de prostii. Conversația lor nu este altceva decât vorbărie goală, deșartă. Ei au o ureche ascuțită pentru muzică, iar Satana știe ce părți ale corpului să stimuleze, pentru a frământa, acapara și a fermeca mintea, astfel ca Domnul Hristos să nu fie dorit. Lipsește dorul spiritual al sufletului pentru cunoaștere divină, pentru creștere în har.
-497-
Mi-a fost arătat că tinerii trebuie să se ridice mai sus și să facă din Cuvântul lui Dumnezeu izvorul sfaturilor lor și călăuza lor. Asupra tinerilor zac răspunderi solemne, pe care ei le privesc cu ușurință. Introducerea muzicii în casele lor, în loc să conducă la sfințenie și spiritualitate, a constituit mijlocul de a le distrage mințile de la adevăr. Cântecele ușuratice și muzica populară a zilei par potrivite pentru gusturile lor. Muzica le-a răpit timpul care ar fi trebuit devotat rugăciunii. Muzica, atunci când nu se face abuz de ea, este o mare binecuvântare; însă, când este folosită greșit, constituie un blestem teribil. Aceasta stârnește simțurile, însă nu dă acea tărie și acel curaj pe care creștinul le poate găsi doar la tronul harului, atunci când, în umilință, își face cunoscute lipsurile și, cu strigăte puternice și cu lacrimi, imploră putere divină spre a fi întărit să facă față ispitirilor puternice ale celui rău. Satana îi ține robi pe cei tineri. Oh, ce aș putea oare să spun ca să-i determin să-i zdrobească puterea lui, care îi înnebunește! El este un fermecător iscusit, care îi ademenește spre pierzare. Ascultați sfaturile din Cartea Inspirată a lui Dumnezeu. Am văzut că Satana a orbit mințile celor tineri, astfel ca ei să nu poată înțelege adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu. Simțurile lor sunt atât de tocite, încât ei nu iau în seamă îndemnurile sfântului apostol:
“Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri căci este drept.” “Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta”, este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință, “ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe (noul) pământ.” (Efeseni 6, 1-3.) “Copii, ascultați de părinții voștri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului.” (Coloseni 3, 20.) Copiii care își dezonorează părinții și nu îi ascultă nu pot avea parte de pământul nou creat. Pământul cel nou, curățit, nu va fi un loc pentru cei răzvrătiți, pentru neascultători, pentru nemulțumitori, fiu sau fiică. Dacă aceștia nu învață supunerea și ascultarea aici, ei nu o vor învăța niciodată; pacea celor mântuiți nu va fi tulburată de copiii neascultători, dezordonați și nesupuși. Nici un călcător al poruncii nu poate moșteni Împărăția cerurilor. Vă rog pe toți tinerii să binevoiți să citiți porunca a cincea din Lege, rostită de Iehova la Sinai și înscrisă cu degetul Lui pe tablele de piatră: “Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” (Exod 20, 12.)
-498-
Am fost îndreptată spre multe pasaje din Scriptură care le arată clar celor tineri voia lui Dumnezeu cu privire la ei. Cu aceste învățături clare, ei va trebui să se întâlnească la judecată. Cu toate acestea, nu există nici măcar un tânăr sau o tânără din douăzeci din cei care pretind că susțin adevărul care să dea atenție acestor învățături ale Bibliei. Tinerii nu citesc suficient Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ști care sunt cerințele acestuia cu privire la ei; și totuși, aceste adevăruri îi vor judeca în marea zi a lui Dumnezeu, când tineri și bătrâni vor fi răsplătiți după faptele făcute când erau în trup.
Ioan spune: “V-am scris tinerilor, fiindcă sunteți tari și Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi și ați biruit pe cel rău. Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume. Și lumea și pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” (1 Ioan 2, 14-17.)
Îndemnul către tineri este valabil și pentru tinere. Tinerețea nu îi scutește de responsabilitățile pe care le au. Ei sunt puternici și nu sunt doborâți de griji și de povara anilor; sunt plini de zel, iar dacă își îndreaptă sentimentele de la cele lumești către Domnul Hristos și către cer, făcând voia lui Dumnezeu, ei vor avea nădejdea unei vieți mai bune, de durată, și vor trăi veșnic, încununați cu slavă, cinste, onoare și viață veșnică. Dacă cei tineri trăiesc pentru a-și satisface pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, înseamnă că ei caută lucrurile acestei lumi făcând pe plac marelui lor vrăjmaș și astfel ei se despart de Tatăl. Iar când toate aceste lucruri care sunt căutate trec, speranțele le sunt spulberate, iar așteptările lor pier. Despărțiți de Dumnezeu, ei se vor pocăi atunci cu amar de nesăbuința de a-și fi slujit plăcerii proprii, satisfăcându-și dorințele, și pentru că și-au vândut, pentru câteva plăceri frivole, o viață de fericire de care s-ar fi putut bucura pentru totdeauna.
-499-
“Nu iubiți lumea, nici lucrurile care sunt din lume”, spune apostolul inspirat. Atunci el adaugă avertizarea: “Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.” (1 Ioan 2, 15.) Este un lucru care ar trebui să ne alarmeze anume că dragostea pentru lume stăpânește mințile celor tineri. Fără doar și poate, ei iubesc lumea și lucrurile din lume și tocmai din acest motiv dragostea lui Dumnezeu nu își găsește loc în inimile lor. Ei își găsesc plăcerea în lume și în lucrurile din lume și sunt străini față de Tatăl și față de darurile Duhului Său. Dumnezeu este dezonorat prin neseriozitate și modă și prin vorbăria goală, deșartă și râsetele care caracterizează viața celor tineri în general. Pavel îi îndeamnă pe tineri să fie serioși: “Sfătuiește de asemenea pe tineri să fie cumpătați, și dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune, în toate privințele. Iar în învățătură, dă dovadă de curăție, de vrednicie, de vorbire sănătoasă și fără cusur, ca potrivnicul să rămână de rușine și să nu poată spune nimic rău de noi.” (Tit 2, 6-8.)
Îi implor pe cei tineri, de dragul sufletului lor, să dea atenție îndemnului inspirat al apostolului. Toate aceste învățături, avertismente și mustrări pline de har pot fi fie o mireasmă de viață spre viață, fie de moarte spre moarte. Mulți dintre cei tineri sunt nechibzuiți în ceea ce vorbesc. Ei vor să treacă cu vederea că din cuvintele lor vor fi socotiți fără vină și tot din cuvintele lor vor fi condamnați. Toți ar trebui să dea atenție cuvintelor Mântuitorului: “Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină și din cuvintele tale vei fi osândit.” (Matei 12, 35-37.) Cât de puțină atenție este acordată chiar îndemnurilor Învățătorului ceresc! Mulți fie că nu studiază Cuvântul lui Dumnezeu, fie că nu acordă atenție adevărurilor solemne ale acestuia, și aceste adevăruri clare se vor ridica la judecată și îi vor condamna.