Mi-a fost arătat că Dr. B. este un om atent și foarte conștiincios, un om pe care Dumnezeu îl iubește. El a trecut prin multe necazuri care au lucrat spre binele lui, deși, atunci când a trecut prin ele, nu a putut vedea întotdeauna ce foloase ar putea avea de pe urma lor. Dr. B. nu este un om pe care adevărul să-l facă să devină un om exaltat. El nu este un om arbitrar sau arogant. Nu ar profita să se folosească de acea demnitate pe care i-ar conferi-o poziția pe care o are. El se va sfătui cu alții și poate fi abordat ușor; pericolul cel mare pentru el va fi să preia poveri pe care să nu le poată duce. El vede și simte ce ar trebui făcut și va fi în primejdia de a face prea mult. Este extrem de sensibil și plin de milă și va simți din adâncul ființei sale împreună cu pacienții săi, iar dacă i se va îngădui, va duce o povară atât de grea de răspunderi, până va fi zdrobit sub greutatea acesteia.
Bărbații și femeile cu influență ar trebui să-l ajute pe fratele B. prin rugăciune, împreună simțire, o colaborare din inimă, prin cuvinte încurajatoare, optimiste, prin sfat și îndemn — lucruri pe care el le va aprecia. Poziția lui nu este de invidiat. Dacă își asumă aceste mari răspunderi, el nu o face pentru că a ales acest lucru sau pentru a-și câștiga existența, căci acestea le-ar putea obține pe o cale mult mai ușoară și ar putea evita grija, neliniștea și tulburarea pe care i le aduc o astfel de poziție. Numai datoria este cea care îl conduce să facă acest lucru; și, o dată convins care este calea datoriei, el o va urma și va sta la post, oricare ar fi urmările. El ar trebui să se bucure de simpatia și colaborarea acelora care au influență și pe care Dumnezeu îi vrea alături de el să-l susțină în lucrarea lui dificilă.
Dr. B. va putea, atât cât se poate în această lume, să facă mai mult decât face acum în slujba pe care o are. Mi-a fost arătat că această poziție va fi mult mai grea. Mulți dintre cei care nu au experiență nu vor realiza măreția acestei întreprinderi și vor dori ca lucrurile să meargă după ideile lor. Unii se vor întreba de ce săracii nu vor putea veni să se trateze fără a plăti și vor fi înclinați să creadă că, la urma urmei, aceasta este o întreprindere pentru a câștiga bani; și cutare sau cutare va avea ceva de zis și va găsi atâtea greșeli, dar lăsați lucrurile să meargă așa cum se va putea; căci mi-a fost arătat că unii vor socoti o virtute să fie geloși pe această inițiativă și să i se împotrivească. Ei vor continua să se laude că lucrurile nu se obțin atât de repede. Ca și Toma, ei se laudă cu necredința lor. Însă l-a lăudat oare Domnul Isus pe Toma? Prezentându-i dovada că el declarase că vrea să vadă înainte de a crede, Domnul Isus i-a spus: “Tomo, pentru că M-ai văzut ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut.” (Ioan 20, 29.)
-492-
Mi-a fost arătat că nu există lipsă de mijloace în rândul adventiștilor păzitori ai Sabatului. În prezent, pericolul lor cel mai mare este acumularea de proprietăți. Unii își măresc mereu grijile și eforturile; ei sunt supraaglomerați. Urmarea este că Dumnezeu și nevoile cauzei Sale sunt aproape uitate de ei; ei sunt morți din punct de vedere spiritual. Li se cere să facă un sacrificiu pentru Dumnezeu, să aducă o jertfă. Sacrificiul nu mărește, ci micșorează și consumă. Mi-a fost arătat că, în acest moment, este vorba de o întreprindere în care poporul lui Dumnezeu merită să se angajeze, în care își pot investi mijloace pentru slava Sa și înaintarea lucrării Sale. Multe dintre mijloacele din poporul nostru se dovedesc a fi doar un rău pentru cei care le dețin.
Poporul nostru ar trebui să aibă o instituție a lor, condusă de ei, în folosul celor bolnavi și suferinzi dintre noi care doresc să aibă sănătate și putere să-L poată proslăvi pe Dumnezeu în trupul și spiritul lor, care sunt ale Lui. O astfel de instituție, bine condusă, va constitui mijlocul prin care vederile noastre vor putea fi aduse în fața multora la care ne va fi imposibil să ajungem prin felul în care prezentăm de obicei adevărul. Când cei necredincioși vor face apel la o instituție consacrată tratării cu succes a bolii, instituție condusă de medici păzitori ai Sabatului, ei vor fi aduși direct sub influența adevărului. Cunoscându-ne oamenii, familiarizându-se cu ei și cu adevărata noastră credință, prejudecățile lor vor fi îndepărtate, iar ei vor fi impresionați în mod favorabil. Așezându-se astfel sub influența adevărului, unii dintre aceștia nu vor dobândi doar alinarea suferințelor lor trupești, dar vor găsi și un balsam alinător pentru sufletele lor bolnave de păcat.
-493-
Pe măsură ce sănătatea celor bolnavi se îmbunătățește sub tratament judicios și încep să se bucure de viață, ei au încredere în cei care au constituit uneltele pentru însănătoșirea lor. Inimile lor sunt umplute de mulțumire, iar sămânța cea bună a adevărului va găsi degrabă un sălaș acolo, iar în unele cazuri, aceasta va fi alimentată, va lăstări și va aduce roade spre slava lui Dumnezeu. Un suflet prețios salvat astfel va valora mai mult decât toate mijloacele necesare pentru întemeierea unei asemenea instituții. Unii nu vor avea curajul moral de a ceda convingerilor lor. S-ar putea ca ei să fie convinși că păzitorii Sabatului au adevărul, însă lumea și rudele necredincioase le stau în calea primirii acestuia. Ei nu își pot determina mintea să ajungă în acel punct în care să sacrifice totul pentru Hristos. Cu toate acestea, unii din această ultimă clasă menționată vor pleca de acolo cu suferința îndepărtată și vor fi apărători ai credinței adventiștilor de ziua a șaptea. Unii dintre cei care vor pleca vindecați sau cu o stare mult îmbunătățită vor constitui mijloacele prin care credința noastră va ajunge în locuri noi și standardul adevărului va fi înălțat acolo unde altfel ar fi fost imposibil de ajuns dacă n-ar fi fost îndepărtate mai întâi din minte prejudecățile printr-o așteptare răbdătoare a poporului nostru în vederea dobândirii sănătății.
Unii vor avea multe necazuri când se vor întoarce acasă. Totuși, acest lucru nu trebuie să-i descurajeze sau să-i împiedice să facă o lucrare bună. Satana și agenții lui vor face tot ce vor putea pentru a pune piedici, pentru a tulbura și a pune poveri asupra acelora care se angajează cu toată inima în lucrarea de înaintare a acestei reforme.
-494-
Există o mulțime de mijloace în poporul nostru, iar dacă toți ar simți importanța acestei lucrări, această măreață inițiativă ar putea fi adusă la îndeplinire fără nici o încurcătură. Toți ar trebui să-și dea tot interesul spre a o susține. În special cei care dețin mijloace să investească în această lucrare. Trebuie amenajată o casă corespunzătoare pentru primirea celor bolnavi, ca aceștia să poată, prin folosirea unor mijloace corespunzătoare și binecuvântarea lui Dumnezeu, să fie vindecați de bolile lor și să învețe cum să-și poarte de grijă și să prevină boala.
Mulți dintre cei ce pretind că susțin adevărul sunt tot mai închiși și lacomi. Starea lor ar trebui să-i alarmeze. Atât de mult din comoara lor este pe acest pământ, iar inima lor este acolo unde este comoara lor. O mare parte din comoara lor este în această lume și doar puțin în ceruri; de aceea inima este legată de averile lor de pe pământ, în loc să fie legată de moștenirea veșnică. Acum, ei au o ocazie bună să-și investească mijloacele în folosul oamenilor suferinzi și, de asemenea, pentru înaintarea adevărului. Această lucrare nu trebuie lăsată niciodată să se confrunte cu sărăcia. Acești ispravnici cărora Dumnezeu le-a încredințat mijloace trebuie să se atașeze acestei lucrări și să-și folosească mijloacele spre slava Sa. Pentru cei care își rețin mijloacele datorită lăcomiei, acestea se vor dovedi mai degrabă un blestem decât o binecuvântare.
Cei cărora Dumnezeu le-a încredințat mijloace ar trebui să alcătuiască un fond care să fie întrebuințat în folosul săracilor care merită, care sunt bolnavi și nu sunt în stare să achite costul cheltuielilor pentru a beneficia de tratament în cadrul acestei instituții. Sunt câțiva săraci vrednici, prețioși, a căror influență a constituit un beneficiu pentru cauza lui Dumnezeu. Ar trebui alcătuit un fond care să fie folosit în mod special pentru tratarea unor asemenea persoane sărace, dacă biserica de care aparțin va decide că ei merită să beneficieze de acest lucru. Dacă cei care au din belșug nu vor contribui în vederea acestui scop, fără a pretinde răsplată, cei săraci nu vor putea beneficia de foloasele ce s-ar obține de pe urma tratamentului la o astfel de instituție, unde este nevoie de atât de mulți bani pentru munca efectuată. O astfel de instituție nu ar trebui, în faza ei de pruncie, când se luptă să supraviețuiască, să fie confruntată cu cheltuieli continue fără a realiza beneficii bănești.