Aceștia sunt cei care sunt de obicei cei înșelați de acei negustori isteți care vând autorizații și al căror succes depinde de arta de a înșela. Aceștia trebuie să învețe că nu trebuie să-și pună nicidecum încrederea în astfel de negustori. Însă frații sunt creduli tocmai în privința acelor lucruri în care ar trebui să fie circumspecți și pe care ar trebui să le evite. Ei nu iau în seamă îndemnul dat de Pavel lui Timotei: “Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig.” (1 Timotei 6, 6.) “Dacă avem dar cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.” (1 Timotei 6, 8.) Cei săraci să nu creadă că doar cei bogați sunt lacomi. În timp ce cei bogați caută să acapareze mereu cu lăcomie, cei săraci sunt în marea primejdie de a pofti la bogăția celor avuți. Sunt foarte puțini în țara noastră bogată care sunt într-adevăr atât de săraci, încât să aibă nevoie de ajutor. Dacă ar proceda așa cum trebuie, ei ar putea să nu ducă lipsă niciodată. Apelul meu către cei bogați este acesta: Purtați-vă generos cu frații voștri săraci și folosiți-vă banii pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Adevărații săraci, cei care sunt săraci datorită unei nenorociri sau unei boli, sunt aceia care au nevoie de grija și ajutorul vostru. “Mai presus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.” (1 Petru 4, 8.)
-482-
Bărbați și femei care pretindeți că sunteți credincioși și așteptați să fiți luați la cer fără a vedea moartea, vă avertizez să fiți mai puțin lacomi de câștig și mai puțin preocupați de sine. Căutați degrabă să fiți asemenea lui Dumnezeu prin fapte nobile de generozitate. Lăsați la o parte, din toată inima, spiritul de avariție și redobândiți-vă adevărata noblețe a sufletului. Din ce mi-a arătat Dumnezeu, dacă nu vă veți pocăi cu toată râvna, Domnul Hristos vă va vărsa din gura Lui. Adventiștii păzitori ai Sabatului pretind că sunt urmași ai lui Hristos, însă faptele multora dintre ei dezmint mărturisirea lor de credință. “După roadele lor îi veți cunoaște.” “Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 7, 21.)
Fac apel la toți cei care mărturisesc a crede adevărul să privească la caracterul și viața Fiului lui Dumnezeu. El este exemplul nostru. Viața lui a fost caracterizată printr-o bunăvoință dezinteresată. El a fost întotdeauna impresionat de suferința omenească. El a făcut întotdeauna bine. În toată viața Lui nu s-a găsit nici măcar o singură faptă egoistă. Iubirea Lui pentru neamul omenesc decăzut, dorința Lui de a-i mântui, a fost atât de mare, încât a luat asupra Sa mânia Tatălui și a consimțit să sufere pedeapsa pentru păcatul care l-a înjosit atât de mult pe omul vinovat. El a purtat păcatele omului în propriul Său trup. “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat El l-a făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5, 21.)
Adevărata generozitate este prea adesea distrusă de bogăție și belșug. Bărbați și femei aflați în nenorocire sau sărăcie își vor exprima uneori atașamentul deosebit pentru adevăr și interes pentru progresul cauzei lui Dumnezeu și pentru mântuirea semenilor lor și vor spune ce ar face ei dacă ar avea mijloacele necesare. Dumnezeu îi pune de regulă la încercare pe unii ca aceștia; El îi face să prospere, îi binecuvântează și cu ban, și cu recoltă, dincolo de așteptările lor. Însă inimile le sunt amăgitoare. Intențiile lor bune și promisiunile lor sunt ca nisipul mișcător. Cu cât au mai mult, cu atât doresc mai mult. Cu cât prosperă mai mult, cu atât sunt mai dornici de câștig. Unii dintre aceștia, care atunci când erau săraci erau binevoitori, devin zgârciți și exigenți. Banii devin dumnezeul lor. Ei își găsesc plăcerea în puterea pe care le-o dă banii, în onoarea pe care o primesc datorită acestora. Îngerul mi-a spus: “Observă cum fac ei față testului. Urmărește dezvoltarea caracterului sub influența bogățiilor.” Unii îi oprimau pe săracii lipsiți și se foloseau de serviciile lor pentru sume de nimic. Ei erau tirani; banii însemnau putere pentru ei. Am văzut că ochiul lui Dumnezeu era asupra lor. Ei se înșelau. “Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după fapta lui.” (Apocalipsa 22, 12.)
-483-
Unii dintre cei bogați nu sunt reținuți în a nu da pentru pastori. Ei își mențin obiceiul de a dărui sistematic și se laudă pentru punctualitatea și generozitatea lor, crezând că datoria lor se sfârșește acolo. Așa se pare, însă datoria lor nu se termină aici. Dumnezeu are anumite cerințe pe care ei nu le realizează. Și societatea are anumite cerințe de la ei; și semenii lor. Fiecare membru al familiei lor are cerințe din partea lor. Toate aceste cerințe trebuie luate în seamă; nimeni nu trebuie trecut cu vederea sau neglijat. Unii oameni dau pentru pastori și pun în vistierie cu atâta satisfacție, ca și cum prin aceasta și-ar plăti intrarea în ceruri. Unii socotesc că nu pot face nimic pentru a susține cauza lui Dumnezeu decât dacă au mereu un venit substanțial. Ei simt că nu pot ajunge nicidecum la țintă. Dacă Mântuitorul le-ar spune aceleași cuvinte pe care i le-a spus tânărului bogat — “Du-te, vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în ceruri; apoi vino și urmează-Mă” (Matei 19, 21) — ei ar pleca foarte întristați, alegând, ca și acesta, să riște păstrându-și idolii, bogățiile, decât să meargă să dea altora pentru a-și asigura o comoară în ceruri. Acest tânăr susținea că păzise toate poruncile lui Dumnezeu cu grijă din tinerețea sa și, încrezător în credincioșia și neprihănirea sa, gândind că este desăvârșit, întreabă: “Ce-mi mai lipsește?” Domnul Isus îndepărtează de îndată simțul lui de siguranță, îndreptându-i atenția către idolii lui, bogățiile lui. El avea alți dumnezei în afară de Domnul, care aveau o valoare mai mare pentru el decât viața veșnică. Lui îi lipsea dragostea neîmpărțită pentru Dumnezeu. Același lucru se întâmplă și în dreptul unora care pretind a crede în adevăr. Ei gândesc că sunt desăvârșiți, cred că nu le lipsește nimic, când ei sunt, de fapt, departe de a fi desăvârșiți și îndrăgesc idoli datorită cărora vor pierde cerul.
-484-
Mulți vorbesc cu milă de sclavii din Sud, în timp ce sclavia există în propriile lor familii. Mame și copii trudesc de dimineața până noaptea, fără nici un răgaz. Un șir neîntrerupt de treburi este necontenit în fața lor și îngrămădit asupra lor. Ei susțin că sunt urmași ai lui Hristos, însă unde este timpul lor pentru meditație și rugăciune, pentru a dobândi hrană pentru intelect, astfel ca mintea, cu care ei Îl slujesc pe Dumnezeu, să nu fie pipernicită, nedezvoltându-se? Dumnezeu cheamă pe fiecare om să-și folosească talanții încredințați de El pentru slava Lui și, întrebuințându-i pe aceștia, să dobândească alții. Dumnezeu a așezat îndatoriri asupra noastră prin care să fim de folos semenilor noștri. Lucrarea noastră în această lume pentru binele altora nu se va sfârși până ce Domnul Hristos nu va zice în ceruri: “S-a isprăvit” (Apocalipsa 21, 6.) și “Cine este nedrept să fie nedrept și mai departe; cine este întinat, să se întineze și mai departe; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt, să se sfințească și mai departe!” (Apocalipsa 22, 11.)
Mulți par a nu avea adevăratul simț al responsabilității față de Dumnezeu. Cerința este să se lupte să intre, pe poarta cea strâmtă, pentru că mulți vor căuta să intre însă nu vor putea. Cerul le cere să încerce să-i determine și pe alții să se lupte să intre pe poarta cea strâmtă. Atât în fața celor tineri, cât și a celor bătrâni stă lucrarea de a se strădui cu sârguință să-și mântuiască nu numai sufletele lor, ci și pe ale altora. Oricine este în depline facultăți mintale are o anumită influență. Prin indiferența lor, ei folosesc această influență pentru a împiedica sufletele să se lupte pentru a intra pe poarta cea strâmtă sau prin eforturile lor arzătoare, stăruitoare, neobosite, ei îi îndeamnă să se străduiască din răsputeri să intre acolo. Nimeni nu poate să ocupe o poziție neutră, nefăcând nimic pentru a-i încuraja pe alții sau nefăcând nimic spre a-i împiedica. Domnul Hristos spune: Cine nu adună cu Mine, risipește. Luați seama, bătrâni și tineri; voi faceți fie lucrarea lui Hristos, de a salva suflete, fie lucrarea lui Satana, de a le conduce spre pierzanie. “Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” (Matei 5, 16.)
-485-
Tinerii pot exercita o puternică influență dacă vor renunța la mândria și egoismul lor și se vor consacra lui Dumnezeu, însă, în general, ei nu vor să poarte poveri pentru alții. Ei înșiși trebuie susținuți. A sosit timpul când Dumnezeu cere o schimbare în această privință. El le cere atât tinerilor, cât și bătrânilor să fie plini de râvnă și să se pocăiască. Dacă ei continuă în această stare de căldicel, El îi va vărsa din gura Lui. Martorul Credincios spune: “Știu faptele tale.” Tinere, faptele tale sunt cunoscute, fie că sunt bune, fie că sunt rele. Ești tu bogat în fapte bune? Isus vine la tine ca un sfătuitor: “Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc ca să te îmbogățești; și haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doftorie pentru ochi ca să-ți ungi ochii și să vezi.” (Apocalipsa 3, 18.)