-359-
Voi reda în continuare copia unei scrisori scrisă fratelui A., din ținutul Oswego, New York:
“Mi-au fost arătate câteva lucruri cu privire la tine. Am văzut că te-ai înșelat singur. Ai dat ocazie vrăjmașilor credinței noastre să cârtească și să-i hulească pe păzitorii Sabatului. Prin calea neînțeleaptă pe care ai apucat, tu ai închis urechile unora care ar fi dat ascultare adevărului. Am văzut că noi trebuie să fim înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii. Tu nu ai dovedit nici înțelepciunea șerpilor și nici lipsa de răutate a porumbeilor.
În această rebeliune, Satana a fost primul mare conducător. Dumnezeu îi pedepsește pe cei din Nord pentru că au îngăduit să existe atât de mult blestematul păcat al sclaviei; căci, în ochii cerului, este un păcat din categoria celor mai odioase. Dumnezeu nu este cu cei din Sud și în cele din urmă îi va pedepsi teribil. Satana este instigatorul oricărei răzvrătiri. Am văzut că tu, frate A., ai îngăduit principiilor tale politice să-ți distrugă judecata și iubirea pentru adevăr. Acestea alungă din inimă adevărata evlavie. Tu nu ai privit niciodată sclavia în adevărata ei lumină și vederile tale în această privință te-au aruncat de partea Rebeliunii, care a fost ațâțată de Satana și oștirea lui. Vederile tale cu privire la sclavie nu se pot armoniza cu adevărurile sacre, importante pentru acest timp. Tu trebuie să renunți ori la vederile tale, ori la adevăr. Aceeași inimă nu le poate îndrăgi pe amândouă, pentru că acestea se războiesc între ele.
Satana este cel ce te-a ațâțat. El nu te va lăsa până când nu-ți vei exprima sentimentele de partea puterilor întunericului, întărind mâinile celor nelegiuiți pe care Dumnezeu i-a blestemat. Tu ți-ai plasat influența de partea greșită, alături de aceia care au plăcerea să presare spini și nenorociri pentru alții. Am văzut cum ți-ai așezat influența de partea unui grup degradat, care a uitat pe Dumnezeu; iar îngerii lui Dumnezeu au fugit de la tine cu dezgust. Am văzut că tu te-ai înșelat cu totul. Dacă ai fi urmat lumina pe care ți-a dat-o Dumnezeu, dacă ai fi dat atenție sfaturilor fraților tăi, dacă ai fi ascultat îndemnurile lor, te-ai fi salvat pe tine însuți și ai fi salvat de la rușine prețioasa cauză a adevărului. Însă, pentru că nu ai reținut toată lumina care ți-a fost dată, ai lăsat frâu liber sentimentelor tale. Dacă nu repari ce ai stricat, va fi de datoria poporului lui Dumnezeu să-și retragă în mod public simpatia și legăturile cu tine, cu scopul de a putea salva impresia pe care noi, ca popor, trebuie să o facem celor din afară. Noi trebuie să facem să se știe că nu avem între noi ca frați pe unii de felul acesta, că ei nu fac parte împreună cu noi din rândurile bisericii.
-360-
Tu ai pierdut influența sfințitoare a adevărului. Și-ai pierdut legătura cu oastea cerească. Te-ai aliat cu primul mare rebel și mânia lui Dumnezeu este asupra ta; căci sfânta Lui cauză este blamată, iar necredincioșii privesc adevărul cu dezgust. Tu ai întristat poporul lui Dumnezeu și ai disprețuit sfatul ambasadorilor Săi pe pământ, care lucrează împreună cu El și imploră sufletele, în Numele lui Hristos, să se împace cu Dumnezeu.
Mi-a fost arătat că noi, ca popor, trebuie să fim foarte atenți ce influență exercităm; trebuie să veghem asupra fiecărui cuvânt. Când, prin cuvânt sau faptă, ne așezăm pe terenul de luptă al vrăjmașului, îndepărtăm de la noi pe îngerii cei sfinți și încurajăm și îi atragem pe îngerii cei răi să se îngrămădească în jurul nostru. Acest lucru l-ai făcut tu, frate A., și prin umblarea ta nechibzuită, i-ai făcut pe necredincioși să privească peste tot cu suspiciune pe păzitorii Sabatului. Mi-au fost prezentate următoarele cuvinte cu privire la slujitorii lui Dumnezeu: ‘Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; și cine vă nesocotește pe voi, pe Mine Mă nesocotește; iar cine Mă nesocotește pe Mine, nesocotește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.’ (Luca 10, 16.) Fie ca Domnul să te ajute, pe tine, frate, care te-ai înșelat singur, să te vezi așa cum ești și să-ți refaci legăturile cu trupul bisericii.”
Împărăția noastră nu este din lumea aceasta. Noi Îl așteptăm pe Domnul nostru să coboare din cer pe pământ, ca să-Și exercite toată autoritatea și puterea și să-Și așeze împărăția Lui veșnică. Puterile pământului se clatină. Noi nu trebuie și nici nu putem să așteptăm unire între națiunile pământului. Poziția noastră în cadrul chipului lui Nebucadnețar este reprezentată prin degetele de la picioare, care sunt în parte dintr-un material și în parte dintr-altul și dintr-un material fărâmicios, care nu stă închegat. Profeția ne arată că marea zi a lui Dumnezeu este la ușă. Se apropie cu grabă.
-361-
Am văzut că de fiecare dată este de datoria noastră să ne supunem legilor țării noastre, atâta timp cât nu intră în conflict cu legea mai înaltă pe care Dumnezeu a rostit-o cu glas tare pe Sinai și apoi a săpat-o în piatră cu Însuși degetul Lui. “Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu.” (Evrei 8, 10.) Cel care are Legea lui Dumnezeu scrisă în inima lui va asculta mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni și nu va da ascultare oamenilor pentru a devia câtuși de puțin de la porunca lui Dumnezeu. Poporul lui Dumnezeu, învățat prin inspirația adevărului și condus printr-o conștiință bună să trăiască prin fiecare cuvânt care vine de la Dumnezeu, va socoti Legea Sa, scrisă în inimile lor, ca singura autoritate pe care o pot recunoaște și căreia pot consimți să i se supună. Înțelepciunea și autoritatea Legii divine sunt supreme.
Mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu, care reprezintă comoara Lui specială, nu se poate angaja în acest război uluitor, pentru că acesta se opune tuturor principiilor credinței lor. În armată, ei nu pot da ascultare adevărului și, în același timp, și cerințelor ofițerilor lor. Ar însemna să-și calce conștiința încontinuu. Oamenii lumești sunt călăuziți de principii lumești. Nu se pot aprecia unul pe altul. Politica lumii și opinia publică reprezintă principiul de acțiune care îi călăuzește și îi conduce să practice facerea de bine de formă. Însă poporul lui Dumnezeu nu poate fi călăuzit de astfel de motive. Cuvintele și poruncile lui Dumnezeu, scrise în suflet, constituie spirit și viață și există putere în ele pentru a produce supunere și ascultare. Cele Zece Precepte ale lui Iehova constituie temelia tuturor legilor drepte și bune. Cei care iubesc poruncile lui Dumnezeu se vor conforma oricărei legi bune a țării. Însă, dacă cerințele conducătorilor intră în conflict cu legile lui Dumnezeu, singura întrebare care trebuie să se pună este aceasta: Vom asculta noi de Dumnezeu sau de om?
-362-
Ca urmare a îndelungatei și continuei răzvrătiri împotriva constituției celei înalte și a legilor, întregul pământ este acoperit cu un văl de întuneric. Pământul geme de povara vinovăției acumulate și pretutindeni muribunzii sunt siliți să îndure nenorocirea care constituie plata celor nelegiuiți. Mi-a fost arătat că oamenii au îndeplinit scopurile lui Satana prin viclenie și amăgire și o lovitură înspăimântătoare fusese dată recent. Se poate spune cu adevărat: “Dreptatea s-a dat îndărăt; căci adevărul a fost aruncat în stradă și neprihănirea nu poate să se apropie”, și “cel ce se depărtează de rău este jefuit.” (Isaia 59, 14.15.) În unele din statele libere, standardul moralității coboară tot mai mult. Oameni cu pofte depravate și vieți mânjite au acum ocazia să triumfe. Ei și-au ales drept conducători pe cei ale căror principii sunt josnice, care nu resping răul și nici poftele destrăbălate ale oamenilor, ci le lasă să aibă putere deplină. Dacă cei care aleg să devină ca fiarele ar fi singurii care suferă, dacă doar ei ar culege roada propriilor lor fapte, atunci răul nu ar fi atât de mare. Însă mulți, foarte mulți, trebuie să treacă prin suferințe incredibile datorită păcatelor altora. Soții și copii, nevinovați, trebuie să soarbă cupa amară până la drojdie.
Dacă nu au harul lui Dumnezeu, oamenilor le place să facă răul. Ei umblă în întuneric și nu au puterea stăpânirii de sine. Ei dau frâu liber patimilor și poftelor lor, până când orice simțământ sensibil este pierdut și se dau pe față doar patimile animalice. Astfel de oameni trebuie să simtă o putere mai înaltă, stăpânitoare, care îi va constrânge să asculte. Dacă cei care sunt conducători nu își exercită puterea pentru a înspăimânta pe făcătorul de rele, acesta se va degrada până la nivelul unei brute. Pământul ajunge din ce în ce mai corupt.
-363-
Mulți au fost orbiți și amăgiți mult la ultimele alegeri și influența lor a fost folosită pentru a da autoritate unor oameni care trec cu vederea răul, oameni care sunt insensibili chiar la un potop de necazuri și nenorociri, ale căror principii sunt corupte, care simpatizează cu Sudul și care ar păstra sclavia așa cum se prezintă ea.
În armata Nordului au fost puși în poziții de încredere bărbați care au o inimă răzvrătită, care nu prețuiesc mai mult viața unui soldat decât pe cea a unui câine. Ei pot privi insensibili soldați sfâșiați, ciopârțiți, muribunzi cu miile. Ofițerii din armata Sudului primesc mereu informații despre planurile armatei din Nord. Ofițerilor din Nord le-au fost transmise informații corecte despre mișcările și apropierea rebelilor, însă acestea au fost neluate în seamă și disprețuite pentru că informatorul fusese negru. Și, neglijând pregătirea pentru un atac, forțele Uniunii au fost surprinse și aproape făcute bucăți; și, ceea ce este și mai rău, mulți soldați au fost luați prizonieri, să sufere mai rău decât dacă ar fi murit.
Dacă ar fi existat unitate în armata Nordului, această rebeliune ar fi încetat curând. Rebelii știu că au simpatizanți pretutindeni în armata Nordului. Paginile istoriei se întunecă tot mai mult. Unor oameni loiali, care nu simpatizau cu rebeliunea și nici cu sclavia, care dăduse naștere acesteia, li s-a impus însă aceasta. Influența lor le-a conferit autoritate unor oameni ale căror principii ei le condamnă.
Foarte mulți bărbați cu autoritate, generali și ofițeri, acționează conform cu instrucțiunile pe care li le comunică spiritele. Spirite de demoni, care pretind că sunt generali abili, războinici, care au murit, comunică cu bărbații aflați în poziții cu autoritate și stăpânesc multe dintre acțiunile lor. Un general primește indicații de la unul din aceste spirite pentru a acționa într-un anumit fel și este amăgit cu speranța succesului. Un altul primește indicații care diferă cu totul de cele date celui dintâi. Uneori, aceia care urmează instrucțiunile date obțin o victorie, însă cel mai adesea sunt învinși.