Capitolul 60 — Consacrarea
Poporul lui Dumnezeu va fi pus la probă și încercat. Între păzitorii Sabatului trebuie să aibă loc o lucrare de cercetare. Ca și vechiul Israel, cât de repede Îl uităm noi pe Dumnezeu și lucrările Sale minunate și ne răzvrătim împotriva Lui! Unii privesc la lume și doresc să-i urmeze practicile și să ia parte la plăcerile ei tot așa cum copiii lui Israel au privit înapoi spre Egipt, poftind după lucrurile bune de care se bucuraseră acolo și pe care Dumnezeu hotărâse să le țină departe de ei, pentru a-i pune la încercare și a le proba astfel credincioșia față de Sine. El dorea să vadă dacă poporul Său prețuia ceea ce făcea pentru el și izbăvirea pe care i-o dăduse într-un mod atât de minunat, mai mult decât lucrurile de care se bucurase în Egipt, în robia unui popor tiran și idolatru.
-288-
Toți urmașii adevărați ai lui Hristos va trebui să facă sacrificii. Dumnezeu va încerca și va pune la probă autenticitatea credinței lor. Mi-a fost arătat că adevărații urmași ai lui Isus vor da la o parte petrecerile, balurile și alte întruniri de dragul plăcerii. Acolo ei nu Îl pot întâlni pe Domnul Isus și mintea lor nu poate fi înălțată către cer și în acele locuri nu va fi nici o influență prin care să crească în har. Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu ne conduce să lăsăm deoparte toate aceste lucruri și să ne despărțim de ele. Lucrurile lumii sunt căutate și considerate demne de a fi administrate și a avea plăcere de ele, de toți aceia care nu iubesc cu toată devoțiunea lor crucea și nu sunt închinători spirituali ai lui Isus Cel răstignit.
Există pleavă printre noi și de aceea suntem atât de slabi. Unii se apleacă mereu spre lume. Vederile și simțămintele lor se armonizează mult mai bine cu spiritul lumii decât cu acela al urmașilor umili ai lui Hristos. Pentru ei este cu totul normal să prefere compania acelora al căror spirit se potrivește cel mai bine cu al lor. Și unii ca aceștia au o influență chiar mult prea mare în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Ei stau între ei, au un nume printre ei și sunt o priveliște pentru necredincioși și cei slabi și neconsacrați din biserică. Aceste persoane cu două fețe vor avea întotdeauna obiecții în fața mărturiei clare, pătrunzătoare, care mustră păcatele oamenilor. În aceste vremuri critice, aceste persoane ori se vor converti pe deplin și vor fi sfințite prin ascultarea de adevăr, ori vor fi lăsați să fie cu lumea, căreia îi aparțin, pentru a-și primi răsplata care va fi dată lumii.
-289-
“După roadele lor îi veți cunoaște.” (Matei 7, 20.) Toți urmașii lui Hristos aduc roade spre slava Lui. Viețile lor stau ca mărturie că Duhul lui Dumnezeu a lucrat în ei o lucrare bună, iar roada lor este spre sfințire. Viețile lor sunt înalte și curate. Cei care nu aduc roadă nu au experiență în lucrurile lui Dumnezeu. Ei nu sunt în viță. Citiți Ioan 15, 4.5: “Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa, nici voi nu puteți aduce roadă dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine, și în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic.”
Dacă dorim să ne închinăm în spirit lui Isus Hristos, noi trebuie să sacrificăm orice idol și să ascultăm cu totul de primele patru porunci. Matei 22, 37.38: “Isus i-a spus: ‘Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.’” Primele patru porunci nu îngăduie să ne îndepărtăm de Dumnezeu din punct de vedere al simțămintelor noastre. Nimic nu trebuie să ne umbrească sau să ne ia din bucuria supremă pe care trebuie să o avem în El. Orice lucru care ne îndreaptă simțămintele și în altă direcție și îndepărtează din suflet dragostea supremă pentru Dumnezeu constituie un idol. Inimile noastre de carne se lipesc de idolii noștri și caută să îi ducă mai departe; însă noi nu putem să înaintăm până ce nu îi îndepărtăm, pentru că aceștia ne despart de Dumnezeu. Căpetenia bisericii Și-a ales poporul din lume și îi cere să fie despărțit de ea. El dorește ca spiritul poruncilor Sale să îi atragă pe ai Săi spre El și să îi separe de ceea ce este în lume. A iubi pe Dumnezeu și a ține poruncile Sale înseamnă a fi departe de a iubi plăcerile și prietenia lumii. Nu poate exista înțelegere între Hristos și Belial. Poporul lui Dumnezeu se poate încrede pe deplin cu totul în El și astfel să meargă fără teamă înainte, pe calea ascultării de El.
-290-
Capitolul 61 — Filozofia și amăgirile deșarte
Mi-a fost arătat că noi trebuie să fim apăsați din toate părțile și să rezistăm cu toată puterea tuturor lingușirilor și invențiilor lui Satana. El s-a transformat într-un înger de lumină și înșeală mii de oameni, ținându-i captivi. Foloasele pe care le trage el de pe urma cunoașterii minții umane sunt teribile. Aici, ca și șarpele, el se strecoară pe furiș și strică lucrarea pe care o face Dumnezeu. El face ca minunile și lucrările lui Hristos să apară ca fiind rezultatul dibăciei și puterii omenești. Dacă el ar ataca în mod deschis și puternic creștinismul, acest lucru ar aduce pe creștin cu durere și în agonie la picioarele Mântuitorului său, iar puternicul său Eliberator l-ar pune pe înverșunatul adversar pe fugă. De aceea, el se transformă într-un înger de lumină și lucrează asupra minții, spre a ispiti și abate de la singura cale sigură și dreaptă. Unele științe, ca: frenologia, psihologia și hipnoza, sunt canalele prin care el vine mai direct la această generație de oameni și lucrează cu acea putere care trebuie să caracterizeze eforturile sale în perioada dinaintea încheierii timpului de încercare.
Citiți 2 Tesaloniceni 2, 8-12: “Și atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, și-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase, și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți. Din această pricină Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți.”
Satana a venit pe nesimțite prin intermediul acestor științe și a otrăvit mințile a mii de oameni și i-a condus să fie necredincioși. El simte plăcere să vadă cum se răspândesc aceste științe. Acesta este un plan pe care el însuși l-a făcut pentru a avea acces la mințile oamenilor și a le influența așa cum îi place lui. În timp ce oamenii cred că mintea omului afectează strașnic mintea celui de lângă el, Satana e pregătit, face planuri și lucrează atât dintr-o parte, cât și din cealaltă. Și în timp ce aceia care sunt devotați față de aceste științe le aduc elogii datorită marii și bunei lucrări pe care o săvârșesc, ei de fapt îl preamăresc și slăvesc pe Satana, care pătrunde și lucrează cu toată puterea și semnele minunilor sale înșelătoare — cu toată amăgirea nelegiuirii sale. Îngerul a spus: “Observați influența pe care o are el. Marea luptă dintre Hristos și Satana încă nu a luat sfârșit.” Această strecurare a lui Satana prin intermediul științelor a fost bine pusă la cale de maiestatea sa diabolică și în mințile a mii de oameni va reuși să nimicească în cele din urmă adevărata credință în Hristos ca Mesia, Fiul lui Dumnezeu.
-291-
Am fost îndreptată să privesc puterea lui Dumnezeu manifestată prin Moise, atunci când Domnul l-a trimis înaintea lui faraon. Satana a înțeles care este treaba lui și a fost prezent. El știa foarte bine că Moise fusese ales de Dumnezeu pentru a rupe jugul robiei la care fuseseră supuși copiii lui Israel și că, prin această lucrare, el avea să prefigureze prima venire a lui Hristos pentru a sfărâma puterea lui Satana asupra familiei omenești și a elibera pe aceia care au fost făcuți captivi ai puterii sale. Satana știa că, atunci când va veni, Hristos va face lucrări mari și minuni pentru ca lumea să poată înțelege că Tatăl L-a trimis. El tremura pentru puterea lui. S-a sfătuit cu îngerii săi cum să îndeplinească o lucrare care să aibă două obiective: 1. Să distrugă influența lucrării lui Dumnezeu prin slujitorul Său Moise, lucrând prin agenții săi, și astfel să contrafacă adevărata lucrare a lui Dumnezeu; 2. Să lucreze prin intermediul vrăjitorilor, iar această influență să se întindă de-a lungul veacurilor și să distrugă în mințile multora adevărata credință în minunile autentice și lucrările ce aveau să fie îndeplinite de Domnul Hristos, când va veni în această lume. Satana știa că împărăția sa urma să sufere deoarece puterea cu care el ținea omenirea urma să fie supusă lui Hristos. Nu a fost o putere sau o influență omenească aceea prin care a lucrat Moise atunci când au fost făcute acele minuni în fața lui faraon. Aceasta era puterea lui Dumnezeu. Aceste semne și minuni au fost aduse la îndeplinire prin Moise, pentru a-l convinge pe faraon că marele “Eu sunt” îl trimisese pentru a-i porunci să-l lase pe Israel să plece, ca să-I slujească.
-292-
Faraon i-a chemat pe vrăjitori să lucreze cu magiile lor. Ei au făcut semne și minuni, căci Satana a venit în ajutorul lor, pentru a lucra prin intermediul lor. Chiar și în acest punct intervenția lui Dumnezeu s-a dovedit superioară puterii lui Satana, deoarece vrăjitorii nu au putut face acele minuni prin care Dumnezeu a lucrat prin intermediul lui Moise. Ei au putut face doar câteva. Toiegele vrăjitorilor s-au transformat în șerpi (Vezi Apendice ), însă toiagul lui Aaron le-a înghițit pe acestea. După ce au încercat să facă și ei păduchi și nu au reușit, vrăjitorii au fost siliți, prin puterea lui Dumnezeu, să recunoască chiar în fața lui faraon: “Acesta este degetul lui Dumnezeu”. Satana a lucrat prin intermediul vrăjitorilor într-un mod plănuit, astfel încât să împietrească inima tiranului faraon împotriva manifestărilor miraculoase ale puterii lui Dumnezeu. Satana și-a propus să zdruncine credința lui Moise și Aaron în ce privește originea divină a misiunii lor, iar dacă reușea, uneltele prin care a lucrat el, vrăjitorii, aveau să triumfe. Satana nu a dorit ca poporul Israel să fie eliberat din robia egipteană ca să-I slujească lui Dumnezeu. Vrăjitorii nu au putut face minunea cu păduchii și nu au mai putut să-i imite pe Moise și Aaron. Dumnezeu nu i-a mai îngăduit lui Satana să continue, iar vrăjitorii nu s-au mai putut apăra de plăgi. “Vrăjitorii nu s-au putut arăta înaintea lui Moise, din pricina bubelor; căci bubele erau pe vrăjitori, ca și pe toți egiptenii.” (Exod 9, 11.)
Puterea lui Dumnezeu a întrerupt în acest punct calea prin care a lucrat Satana și a făcut ca mânia Sa să fie resimțită chiar de aceia prin care el lucrase atât de strașnic. Lui faraon i se dăduseră dovezi suficiente pentru a crede, dacă ar fi dorit lucrul acesta. Moise a lucrat prin puterea lui Dumnezeu. Vrăjitorii au lucrat nu doar prin știința lor, ci prin puterea dumnezeului lor, diavolul, care și-a adus la îndeplinire cu dibăcie lucrarea sa amăgitoare de contrafacere a lucrării lui Dumnezeu.