Am văzut că aceste posturi la scară națională erau o insultă pentru Iehova. El nu acceptă asemenea posturi. Îngerul raportor scrie cu privire la ei: “Iată, postiți ca să vă ciorovăiți și să vă certați ca să vă bateți răutăcios cu pumnul.” Mi-a fost arătat cum i-au tratat conducătorii noștri pe bieții sclavi care veniseră la ei pentru protecție. Îngerii au înregistrat totul. În loc să le ia jugul și să-i lase liberi pe cei oprimați, acești oameni le-au făcut jugul mai greu decât atunci când erau în slujba stăpânilor lor tirani. Iubirea de libertate îi determină pe bieții sclavi să-și părăsească stăpânii, riscându-și viața pentru a câștiga libertatea. Ei nu s-ar aventura să-și părăsească stăpânii și să se expună la dificultățile și ororile care ar avea loc în cazul că ar fi prinși, dacă nu ar avea o așa puternică dorință de libertate. Sclavii scăpați au îndurat greutăți de nedescris și primejdii pentru a-și dobândi libertatea și, cu dragostea de libertate arzând în piepturile lor ca fiind ultima lor speranță, ei apelează la guvernul nostru pentru protecție; însă încrederea le este sfidată, disprețuită la maximum. Mulți dintre ei au fost tratați în mod crunt pentru că au comis o crimă atât de mare, ca aceea de a îndrăzni să se zbată pentru a-și obține libertatea. Oamenii mari, care pretind că au inimă de om, i-au lăsat pe sclavi aproape goi, înfometați, i-au maltratat și i-au trimis înapoi la cruzii lor stăpâni și în robia fără nădejde, spre a suferi o cruzime inumană pentru că au îndrăznit să caute libertatea. Unii din această clasă nenorocită sunt aruncați în temnițe mizerabile și nu le pasă dacă trăiesc sau mor. Ei i-au lipsit de libertate și aerul curat de care cerul nu i-a lipsit niciodată, apoi i-au lăsat să sufere din lipsă de hrană și îmbrăcăminte. În vederea tuturor acestor lucruri, se proclamă post național! O, ce insultă la adresa lui Iehova! Domnul spune prin gura lui Isaia: “În toate zilele Mă întreabă și vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea și n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său.” (Isaia 58, 2) Sclavilor scăpați li se spusese de către stăpânii lor că oamenii din Nord vor să pună stăpânire pe ei, pentru a-i putea folosi cu toată cruzimea; că aboliționiștii îi vor trata mai rău decât au fost tratați când au fost sclavi. Le-au fost spuse tot felul de povestiri oribile pentru a-i determina să deteste Nordul și, cu toate acestea, ei au sperat că Nordul simte cu ei în necazurile lor și că va face eforturi pentru a-i ajuta. Aceasta a fost singura stea care a strălucit în timpul robiei lor deznădăjduite și înnegurate. Felul în care au fost tratați bieții sclavi i-a condus să creadă că stăpânii lor le spuseseră adevărul cu privire la aceste lucruri. Și cu toate acestea, se proclamă post național! Domnul spune: “Dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug.” (Isaia 58, 6.) Atunci când națiunea noastră va ține postul pe care l-a rânduit Dumnezeu, atunci El va asculta rugăciunile cu privire la război; însă acum El nu le poate asculta. El își întoarce fața de la ei, căci Îl dezgustă. Lucrurile sunt astfel aranjate, încât cei care vor să dezlege poverile grele și să rupă orice fel de jug sunt criticați sau îndepărtați din poziții de răspundere sau cu privire la viețile lor se fac anumite planuri de către cei care “postesc pentru a se ciorovăi și a se certa, pentru a se bate răutăcios cu pumnul.”
-258-
Mi-a fost arătat că, dacă obiectivul acestui război ar fi fost exterminarea sclaviei, atunci Anglia, dacă ar fi vrut, ar fi ajutat Nordul. Însă Anglia înțelege pe deplin ceea ce simte Guvernul și că războiul acesta se duce nu pentru a îndepărta sclavia, ci numai pentru a păstra Uniunea; și nu este în interesul său ca aceasta să fie păstrată. Guvernul nostru a fost foarte mândru și independent. Poporul acestei națiuni s-a înălțat până la cer și a privit de sus asupra guvernelor monarhice și a triumfat, umflându-se de mândria libertății lui, în timp ce instituția sclaviei, care a fost de o mie de ori mai rea decât tirania exercitată de guvernele monarhice, a fost îngăduită să existe mai departe. În această țară a luminii este nutrit un sistem care le permite unora din familia umană să-i înrobească pe alții, aducând milioane de ființe omenești la nivelul unei creaturi brute. Aceasta nu are egal nici în țările păgâne.
-259-
Îngerul a spus: “Ascultați, cerurilor, strigătul celor apăsați și răsplătiți pe opresori de două ori cât faptele lor.” Totuși, această națiune va fi umilită până în țărână. Anglia studiază dacă e mai bine să profite de pe urma stării slabe a națiunii noastre sau să se aventureze să pornească război împotriva ei. Ea pune în cumpănă chestiunea și încearcă să sondeze poziția altor națiuni. Se teme că, dacă ar începe război peste hotare, ar slăbi în interior și alte popoare ar profita de pe urma slăbiciunii ei. Alte națiuni fac pregătiri tăcute, dar totuși active, de război și speră că, dacă Anglia va face război cu națiunea noastră, atunci ele ar trage foloase de pe urma acestei situații, răzbunându-se pe ea pentru că a profitat de ele în trecut și pentru toată nedreptatea ce li s-a făcut. O parte dintre supușii reginei așteaptă o împrejurare favorabilă pentru a frânge jugul lor; însă, dacă socotește că se merită acest lucru, Anglia nu va ezita nici un moment să folosească toate ocaziile de a-și exercita puterea și de a umili națiunea noastră. Când Anglia va declara război, toate națiunile vor avea un interes în această privință și va fi război general, o confuzie generală. Anglia este conștientă de diversitatea de sentimente ce-i animă pe cei care caută să înăbușe răzvrătirea. Ea cunoaște foarte bine situația dificilă în care se află guvernul; ea a privit cu uimire desfășurarea acestui război, mișcările încete, neeficiente, inactivitatea armatelor noastre, cheltuielile ce duc națiunea noastră spre ruină. Slăbiciunea guvernului nostru este cunoscută de către celelalte națiuni și ele trag concluzia că acest lucru se întâmplă pentru că nu este un guvern monarhic, în timp ce ele își admiră propriul lor mod de guvernare și privesc de sus, unele chiar cu un simțământ de milă, iar altele cu dispreț, asupra națiunii noastre, pe care o socotiseră cea mai puternică de pe glob. Dacă ar fi rămas unită, națiunea noastră ar fi avut putere, însă, divizată fiind, va trebui să cadă.
-260-
Capitolul 54 — Vor veni nenorociri mari
Mi-au fost arătate nenorociri mari abătându-se asupra țării, nenorociri pe care noi nu le-am avut până acum. Am auzit gemete și strigăte de groază și am văzut grupuri mari implicate în luptă activă. Am auzit huruitul trenului, zăngănitul armelor, luptele directe, gemetele și rugăciunile muribunzilor. Pământul era acoperit cu răniți și morți. Am văzut familii nenorocite, deznădăjduite, nevoi apăsătoare în multe cămine. Chiar și acum, multe familii suferă lipsuri mari, însă acestea vor crește tot mai mult. Fețele multora erau istovite, palide și epuizate de foamete.
Mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu trebuie să fie strâns unit în legăturile părtășiei și iubirii creștine. Numai Dumnezeu poate fi scutul și tăria noastră în această perioadă de calamități ce se abat asupra națiunii noastre. Poporul lui Dumnezeu trebuie să se trezească. Ocaziile lor de a răspândi adevărul trebuie să fie folosite, căci nu vor dura mult. Mi-au fost arătate nenorocirile, haosul și foametea din țară. Satana caută acum să țină poporul lui Dumnezeu în stare de inactivitate, să-l rețină să-și facă partea în răspândirea adevărului, pentru ca, la sfârșit, când vor fi cântăriți, să fie găsiți necorespunzători.
Poporul lui Dumnezeu trebuie să primească această avertizare și să deosebească semnele timpului. Semnele venirii lui Isus sunt prea evidente pentru a fi puse la îndoială și, în vederea acestor lucruri, toți aceia care susțin că sunt de partea adevărului trebuie să fie implicați în mod activ în predicare. Dumnezeu cheamă pe toți, atât pe predicatori, cât și poporul, să se trezească. Tot cerul este în mișcare. Scenele istoriei pământului se vor încheia în curând. Trăim primejdiile timpului sfârșitului acestui pământ. În fața noastră sunt necazuri și mai mari și, cu toate acestea, noi nu ne-am trezit. Această lipsă de activitate și seriozitate în lucrarea lui Dumnezeu este înspăimântătoare. Această toropeală de moarte este de la Satana. El stăpânește mințile păzitorilor neconsacrați ai Sabatului și îi determină să fie invidioși unul pe celălalt, căutători de greșeli și să critice. Lucrarea sa specială este aceea de a dezbina inimile, astfel ca păzitorii neconsacrați ai Sabatului să nu poată avea influență, tărie, iar timpul lor atât de prețios să fie ocupat cu fel de fel de lucruri neînsemnate, când, de fapt, acesta ar trebui petrecut în a proclama adevărul necredincioșilor.
-261-
Mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu așteaptă să aibă loc unele schimbări, să fie luat în stăpânire de o putere de neînfrânt. Însă vor fi dezamăgiți pentru că sunt pe o cale greșită. Ei trebuie să acționeze, să se implice ei înșiși în lucrare și să strige cu stăruință către Dumnezeu pentru a dobândi o cunoaștere reală a propriei lor stări. Scenele care trec prin fața noastră sunt de o măreție suficientă pentru a ne determina să ne trezim și să vestim adevărul inimilor acelora care vor asculta. Secerișul pământului este aproape copt.
Mi-a fost arătat cât este de important ca pastorii care se angajează în această lucrare solemnă, plină de responsabilitate, de proclamare a întreitei solii îngerești, să fie cinstiți. Domnul nu este limitat la mijloace sau instrumente cu care să-Și facă lucrarea. El poate vorbi oricând, prin oricine dorește, iar Cuvântul Său este plin de putere și va îndeplini lucrarea desemnată acolo unde este rostit. Însă, dacă adevărul nu a sfințit, nu a curățit mâinile și inimile aceluia care slujește în lucrurile sfinte, acesta este predispus să vorbească potrivit cu experiența lui nedesăvârșită; și când vorbește de la el însuși, după hotărârile judecății sale nesfințite, atunci sfatul care vine prin el nu este de la Dumnezeu, ci de la el însuși. Așa după cum cel chemat de Dumnezeu este chemat să fie sfânt, tot așa cel care este aprobat și pus deoparte între oameni trebuie să prezinte dovada chemării sale sfinte și să arate, în ceea ce vorbește și în comportamentul său, că este credincios Aceluia care l-a chemat.
Cei care predică adevărul au necazuri mari, dar nu sunt sfințiți prin el și, de asemenea, pentru aceia care consimt să-i primească și să-i mențină pe cei nesfinți pentru a le sluji prin cuvânt și învățătură. Sunt tulburată cu privire la poporul lui Dumnezeu care pretinde a crede adevărul solemn, important, căci știu că mulți dintre ei nu sunt convertiți și nu au fost sfințiți prin adevăr. Oamenii pot afla adevărul și pot fi în cunoștință de tot adevărul și, cu toate acestea, să nu știe nimic despre puterea evlaviei. Toți aceia care predică adevărul nu vor fi mântuiți prin aceasta. Îngerul a spus: “Curățiți-vă, voi care purtați vasele Domnului.”
-262-
A sosit timpul când cei care-L caută pe Domnul pentru viața lor prezentă și viitoare trebuie să se încreadă în El și numai în El. Toți cei care susțin că sunt evlavioși trebuie să aibă o experiență proprie. Îngerul raportor înregistrează cu credincioșie cuvintele și faptele poporului lui Dumnezeu. Îngerii urmăresc dezvoltarea caracterului și cântăresc valoarea morală. Cei care pretind a crede adevărul trebuie să fie ei înșiși drepți, cinstiți și să-și exercite toată influența în vederea iluminării și câștigării altora de partea adevărului. Cuvintele și faptele lor sunt canale prin care principiile curate ale adevărului și sfințirii sunt transmise lumii. Ei sunt sarea pământului și lumina lumii. Am văzut că, dacă vom privi spre ceruri, vom vedea lumină și pace, însă, dacă vom privi spre lume, vom vedea că în curând va dispărea orice cale de scăpare și toate lucrurile bune vor pieri în curând. Nu avem nici un alt ajutor în afară de Dumnezeu; în această stare de confuzie a pământului, noi putem fi liniștiți, puternici și în siguranță doar în tăria credinței vii; și nu vom putea avea pace decât dacă ne vom găsi odihna în Dumnezeu și vom aștepta mântuirea Sa.
Asupra noastră strălucește o lumină mai mare decât a strălucit asupra părinților noștri. Noi nu putem fi acceptați sau onorați de Dumnezeu, aducând aceeași slujire sau făcând aceleași fapte pe care le-au făcut înaintașii noștri. Putem fi acceptați și binecuvântați de Dumnezeu așa cum au fost ei. Noi trebuie să imităm credincioșia și zelul lor, să îmbunătățim lumina pe care o avem, așa cum ei au îmbunătățit-o pe a lor, și să lucrăm așa cum ar fi lucrat ei dacă ar fi trăit în zilele noastre.
Noi trebuie să umblăm în lumina care strălucește asupra noastră, căci, dacă nu, această lumină va deveni întuneric. Dumnezeu cere de la noi să dovedim lumii, în caracter și fapte, acea măsură a spiritului de unitate și unire care este în acord cu adevărurile sacre pe care le susținem și cu spiritul acelor profeții care se împlinesc în aceste timpuri de pe urmă. Adevărul care a ajuns la înțelegerea noastră și lumina care a strălucit asupra sufletului ne va judeca și condamna, dacă ne întoarcem fața de la ele și refuzăm să ne lăsăm conduși de ele.
-263-
Ce aș putea spune pentru a trezi rămășița poporului lui Dumnezeu? Mi-a fost arătat că în fața noastră sunt scene înspăimântătoare; Satana și îngerii lui își adună toate puterile împotriva poporului lui Dumnezeu. El știe că, dacă ei dorm puțin mai mult, el este sigur de ei, căci nimicirea lor este astfel sigură. Avertizează pe toți cei care poartă Numele lui Hristos să se cerceteze îndeaproape și să facă o totală și deplină mărturisire a greșelilor lor, pentru ca acestea să poată merge înaintea lor la judecată și pentru ca îngerul raportor să poată scrie iertat în dreptul numelor lor. Fratele meu, sora mea, dacă aceste clipe de har nu sunt folosite, nu veți avea nici o scuză. Dacă nu faceți eforturi speciale pentru a vă trezi, dacă nu veți dovedi zel în a vă pocăi, aceste clipe de aur vor trece în curând și veți fi căutați și găsiți necorespunzători! Atunci strigătele voastre în agonie nu vor folosi la nimic. Atunci se vor împlini cuvintele Domnului: “Fiindcă Eu te chem și voi vă împotriviți, fiindcă Îmi întind mâna și nimeni nu ia seama, fiindcă lepădați toate sfaturile Mele și nu vă plac mustrările Mele, de aceea Eu voi râde când veți fi în vreo nenorocire, Îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza ca o furtună și când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul și strâmtorarea. Atunci Mă vor chema și nu le voi răspunde, Mă vor căuta și nu Mă vor găsi. Pentru că au urât știința și n-au ales frica Domnului, pentru că n-au iubit sfaturile Mele și au nesocotit toate mustrările Mele. De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor și se vor sătura cu sfaturile lor. Căci împotrivirea proștilor îi ucide și liniștea nebunilor îi pierde; dar cel ce Mă ascultă va locui fără grijă, va trăi liniștit și fără să se teamă de vreun rău.” (Proverbe 1, 24-33.)