Capitolul 42 — Numele denominațiunii noastre
Mi-a fost arătat că rămășița poporului lui Dumnezeu trebuie să aibă un nume. Mi-au fost prezentate două clase. O clasă cuprindea grupurile mari ale celor ce susțineau că sunt creștini. Ei călcau în picioare Legea lui Dumnezeu și se închinau unei instituții papale. Ei țineau prima zi a săptămânii ca Sabat al Domnului. Cealaltă clasă, doar câțiva la număr, se închinau marelui Dătător al Legii. Ei țineau porunca a patra. Trăsăturile speciale și proeminente ale credinței lor erau păzirea zilei a șaptea și așteptarea venirii Domnului lor din ceruri.
Lupta se dă între cerințele lui Dumnezeu și cerințele fiarei. Ziua întâi, o instituție papală care contraface în mod direct porunca a patra, va fi făcută de către fiara cu două coarne un punct de încercare. Și atunci, avertizarea înfricoșătoare a lui Dumnezeu va pronunța vinovăția pentru închinarea în fața fiarei și a chipului ei. Ei vor bea vinul mâniei lui Dumnezeu care este turnat neamestecat în paharul mâniei Lui.
Nici un nume pe care am putea să-l luăm nu ar fi potrivit ca acela care este conform susținerii noastre și care exprimă credința noastră și face din noi un popor deosebit. Numele de adventist de ziua a șaptea stă ca o mustrare pentru lumea protestantă. El constituie linia de deosebire între închinătorii lui Dumnezeu și aceia care se închină fiarei și primesc semnul ei. Marele conflict este între poruncile lui Dumnezeu și cerințele fiarei. Are loc deoarece sfinții țin toate Cele Zece Porunci și de aceea balaurul a pornit război împotriva lor. Dacă ei vor coborî standardul și vor renunța la trăsăturile specifice ale credinței lor, balaurul va fi liniștit; însă el își exercită mânia pentru că ei au îndrăznit să ridice standardul și să înalțe steagul lor, care este în opoziție cu lumea protestantă, care se închină instituției papale.
-224-
Numele de adventist de ziua a șaptea poartă în sine adevăratele trăsături ale credinței noastre și va convinge el însuși pe cei care își pun întrebări. Ca o săgeată din tolba cu săgeți a Domnului, acesta va răni pe călcătorii Legii lui Dumnezeu și-i va conduce spre pocăință față de Dumnezeu și credință în Domnul nostru Isus Hristos.
Mi-a fost arătat că aproape orice fanatic care s-a ridicat, și care întotdeauna își ascunde sentimentele pentru ca să poată conduce aiurea pe alții, a pretins că aparține bisericii lui Dumnezeu. Un asemenea nume ar trebui să stârnească de îndată suspiciune; căci este folosit pentru a ascunde cele mai absurde erori. Acest nume (biserica lui Dumnezeu) este prea nedefinit pentru rămășița poporului lui Dumnezeu. Un astfel de nume ar conduce la presupunerea că noi avem o credință pe care vrem să o ascundem.
Capitolul 43 — Cei săraci
Cei care sunt săraci în ce privește bunurile acestei lumi așează toată greutatea aducerii mărturiei pe umerii oamenilor care au averi. Ei nu își dau seama că și ei au o lucrare de făcut. Dumnezeu le cere să facă un sacrificiu. El le cere să-și sacrifice idolii. Ei ar trebui să lase deoparte stimulentele, cum ar fi tutunul, ceaiul negru și cafeaua. Dacă ajung în strâmtorare în timp ce se străduiesc ei înșiși din răsputeri să facă tot ce pot, va fi o plăcere pentru frații lor bogați să-i ajute să iasă din necaz.
Mulți nu știu să se gospodărească în mod înțelept și să facă economie. Ei nu cântăresc lucrurile bine și nu acționează cu precauție. Unii ca aceștia nu trebuie să se încreadă în judecata lor proprie, căci aceasta este slabă, ci ar trebui să ceară sfat de la frații lor care au experiență. Însă aceia care nu au judecată bună și nu știu să facă economie adesea nu doresc să ceară sfat. În general, ei socotesc că știu să-și administreze afacerile pământești și nu sunt dispuși să urmeze un sfat. Ei acționează greșit și suferă în consecință. Frații lor sunt întristați să-i vadă suferind și îi ajută să iasă din greutăți. Felul neînțelept în care se gospodăresc afectează biserica. În acest fel, din vistieria lui Dumnezeu se iau mijloace care ar trebui folosite pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Dacă acești frați săraci, care duc o viață umilă, vor să fie sfătuiți și îndemnați de către frații lor, și totuși ajung la un moment dat la strâmtorare, frații lor ar trebui să socotească o datorie să-i ajute de îndată să iasă din dificultate. Însă, dacă aleg calea lor proprie și se bizuie pe propria lor judecată, ei trebuie lăsați să suporte pe deplin consecințele căii lor neînțelepte și să învețe dintr-o experiență care i-a costat scump că “prin numărul mare al sfetnicilor ai biruința.” (Proverbe 24, 6.) Cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu trebuie să fie supuși unii altora. Ei ar trebui să se sfătuiască unii cu alții, pentru ca lipsa unuia să poată fi compensată de priceperea celuilalt. Am văzut că ispravnicii lui Dumnezeu nu au datoria de a ajuta acele persoane care continuă să folosească tutun, ceai negru și cafea.
-225-
Capitolul 44 — Speculații
Am văzut că unii s-au scuzat că nu pot contribui la lucrarea lui Dumnezeu deoarece au datorii. Dacă și-ar fi examinat îndeaproape propriile lor inimi, ei ar fi descoperit că egoismul a fost motivul adevărat pentru care nu au adus daruri de bunăvoie Domnului. Unii vor avea întotdeauna datorii. Datorită lăcomiei lor, mâna lui Dumnezeu nu va fi cu ei pentru a le binecuvânta întreprinderile. Ei iubesc această lume mai mult decât iubesc adevărul. Ei nu corespund și nu sunt pregătiți pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Dacă apare vreun model nou în țară, oamenii care susțin a crede adevărul găsesc căi și mijloace spre a investi în întreprinderea lor. Dumnezeu cunoaște fiecare inimă. Orice motiv egoist este cunoscut și El îngăduie anumite împrejurări prin care sunt puse la încercare inimile celor care pretind că sunt poporul Său, pentru ca ei să fie puși la probă în vederea dezvoltării caracterului lor. În anumite cazuri, Domnul le îngăduie oamenilor să meargă mai departe pe calea aleasă de ei și să ajungă la eșec total. Mâna Lui este împotriva lor pentru a le dezamăgi speranțele și a împrăștia ce au adunat. Cei care sunt interesați în mod real de cauza lui Dumnezeu și sunt dispuși să riște ceva pentru avansarea acesteia vor considera aceasta o investiție sigură. Unii vor avea de o sută de ori mai mult în lumea aceasta, iar în lumea viitoare, viață veșnică. Însă nu toți vor primi de o sută de ori mai mult în lumea aceasta pentru că nu pot duce atât. Dacă li s-ar încredința atât de mult, ar deveni ispravnici neînțelepți. Domnul le reține acest lucru pentru binele lor; însă comoara lor din ceruri va fi sigură. Cu cât mai bună este o investiție de felul acesta!
-226-
Dorința pe care o au unii dintre frații noștri de a câștiga repede bani îi conduce să se angajeze în noi întreprinderi și să investească mijloace în acestea, însă, adesea, așteptările lor de a face bani nu sunt realizate. Ei ascund ceea ce ar fi putut folosi în lucrarea lui Dumnezeu. Aceste noi întreprinderi constituie o nechibzuință. Totuși, mulți nu iau învățăminte, neîmpotrivindu-se unor asemenea lucruri pe care le fac, având de atâtea ori înaintea lor exemplul altora care au făcut investiții și au ajuns la eșec total. Satana îi ispitește mai departe și îi face să se îmbete dinainte cu gândul câștigului. Iar când speranțele li se năruie, ei trec prin multe descurajări, ca urmare a aventurilor lor neînțelepte. Dacă banii sunt pierduți, persoana privește la acest lucru ca la o nenorocire ce a venit asupra lui însuși și o socotește pierderea lui. Însă el trebuie să-și aducă aminte că administrează bunuri ce aparțin altcuiva, că el este doar un ispravnic și că Dumnezeu este dezonorat prin gospodărirea neînțeleaptă a acelor bunuri care ar fi putut fi folosite pentru înaintarea cauzei adevărului prezent. În ziua socotelilor, ispravnicul necredincios trebuie să dea socoteală de isprăvnicia lui.